Asa intampin ziua de 25 mai. Sigur, mai e ceva pana acolo, dar deja ma cuprinde (si) nerabdarea. Este ziua in care il voi intalni pe Larry Cohen, la conferinta despre care v-am mai spus aici. Sunt nerabdatoare, emotionata, mi-e teama ca cele aproape 10 ore nu vor fi de ajuns, am o mie de intrebari pe care nu stiu daca voi apuca sa le adresez, dar sper macar sa-si gaseasca raspuns pe parcursul conferintei.
This is just a short reminder, in cazul in care nu v-ati inscris inca. 🙂
…si de ce pare de cele mai multe ori ca nu ne intelegem cu cei mici?
Au fost dese momentele in care am simtit ca nu ma inteleg cu hunii. Ca nu ii inteleg pe ei, mai exact, ca nu stiu ce vor exact sa-mi transmita. Mai intai am pus totul pe seama meseriei de a fi parinte, noua pentru noi. Apoi, am pus asta pe seama faptului ca hunii nu puteau exprima prin vorbe ceea ce simteau sau doreau. Acum, cand am depasit si aceasta etapa, cand am crescut si citit si aflat o gramada de lucruri despre parenting si copii, pot spune ca in mare parte aceste decalaje se datoreaza faptului ca hunii, ca orice copil aflat la aceasta varsta, nu isi pot controla emotiile. Mai pe scurt, nici ei nu stiu de multe ori ce vor sa spuna sau ce vor sa faca. Dr. Dan Siegel numeste asta “disconfort emotional”.
Mai mult decat atat, disconfortul emotional nu se manifesta doar la cei mici, ci si la cie mari. Ce facem in acest caz?Sunt curioasa sa aflu mai multe, asadar voi participa la conferinta pe care o va sustine Dr. Dan Siegel in Romania pe 27 septembrie. La numai o zi dupa ziua hunilor, cadoul perfect si pentru mine, si pentru ei. 🙂
Pentru cei interesati, programul conferintei este urmatorul:
Atelier I (9.00 – 13.00), 27 septembrie
Puterea Prezentei Constiente a Parintelui in Viata Copilului: Atasament, Joc si Transformare
» Parintele prezent – cum constientizarea, intelegerea si integrarea propriei copilarii si adolescente ne ajuta sa fim parinti mai buni
» Puterea povestilor si a scrisului in vindecarea umana
» Triunghiul experientei umane: relatia parinte – copil, mintea umana si creierul ca organ social
» Principiile majore ale „Mindsight-ului”
» Neurobiologia interpersonală
Atelier II (14.00 – 18.00), 27 septembrie
Brainstorm – Cum sa ne crestem copiii tinand cont de dezvoltarea si functionarea creierului in perioada 0-24 de ani
» Atasament si integrare: influenta pe care relatiile si experienta de viata (atasamentul) o au asupra creierului si vice-versa
» Creierul copilului de la 0 la 12 ani: o calatorie in intelegerea etapelor de dezvoltare a copilului
» Creierul adolescentului de la 12 la 24 de ani: puternic, fascinant si provocator.
Conform organizatorilor, Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie si Otilia Mantelers:
Mai multe detalii pe site Dr. Dan Siegel si pe pagina de Facebook a evenimentului.
Tuturor celor care vor sa afle mai multe despre anatomia creierului, despre cum functioneaza el la diverse varste si despre cum ne influenteaza etapele de dezvoltare ale creierului, pe noi, ca parinti, in cresterea copiilor, va dau intalnire pe 27 septembrie.
Am participat saptamana trecuta la evenimentul Antoniei Noel, despre cum sa comunici eficient cu copiii, un atelier de lucru prin Metoda Espere, eveniment despre care am mai scris aici. O sa ma opresc mai jos doar asupra lucrurilor bune cu care am ramas in urma evenimentului, intrucat scopul acestui articol este unul pur informativ, asadar nu vreau sa devin subiectiva, ci doar sa prezint lucrurile bune cu care m-am intalnit.
Conferinta, destinata cu precadere parintilor, dar si tuturor adultilor aflati in contact cu copiii (cadre didactice, instructori, psihologi, medici) a tinut aproximativ 2 ore si jumatate, si a fost un eveniment interactiv, mai degraba un workshop cu exemple concrete, practice, decat o prelegere.
Din tematica conferintei
– comunicarea relationala cu copiii
– gestionarea comportamentelor atipice
– ascultarea nevoilor si dorintelor copiilor
– difernetierea mesajelor copiilor si registrele in care acestia ne vorbesc
– constientizarea dimensiuniror parentale (rolurile de mama/tata) si functiile lor
Antonia ne-a vorbit despre cum ar fi ideal sa comunicam cu cei mici, astfel incat sa ne facem intelesi. Sau cum ar trebui sa vorbim intre noi, ca adulti, ca sa ne putem face intelesi. Modelul comunicarii (eficiente) este clar si universal, aplicandu-se atat in relatia cu copiii, cat si in relatiile dintre noi, ca adulti. Avem un Receptor, un Emitator, un Mesaj si un Canal de Comunicare (suna ca ceea ce am invatat la scoala J ). Ma opresc asupra canalului de Comunciare, care inseamna de fapt Relatia (de cuplu, de parinti, relatia parinte-copil-parinte). Pentru ca mesajele noastra sa ajunga unde trebuie si sa fie auzite, daca nu si ascultate, este esential ca cei doi parteneri de discutie sa vorbeasca in acelasi registru. Daca, de exemplu, partenera primeste un mesaj din punct de vedere al relatiei de cuplu de la sotul ei, ar fi ideal sa raspunda in acelasi registru, nu utilizand calitatea/relatia lor de parinti. E la mintea cocosului, veti spune. Stiu si eu asta, dar tot mie mi s-a intamplat adesea ca sotul sa deschida o discutie despre noi si eu sa ii raspund, de regula printr-o alta intrebare, legata de copii… Copiii sunt atat de importanti in viata noastra, incat adesea uitam de noi si uitam cum sa ne comportam altfel decat prin prisma lor. Si asta, culmea, nu e intotdeauna in regula.
Mai mult decat atat, canalul de comunicare are doua jumatati. Una ii apartine Emitatorului, iar celalata Receptorului. A comunica in acelasi registru inseamna ca fiecare dintre noi, Emitatori sau Receptori, suntem responsabilid e jumatatea noastra de drum.
Este ideal ca atunci cand comunicam, sa nu preluam conducerea, sa nu intram in jumatatea de drum care nu ne apartine. Sunt de evitat mesajele imperative, de tipul: “Trebuie sa faci asta!”, intrucat, spune Antonia, astfel de mesaje se situeaza in jumatatea a doua a canalului de comunicare, care conform explicatiei de mai sus, nu ne apartine noua, in calitate de Emitatori, ci Receptorilor. Si pe buna dreptate, de cate ori ati vazut ca functioneaza astfel de mesaje? In loc sa trimiti copilul sa faca ceva, nu mai bine iti spui ca iti doresti ca el sa faca lucrul respectiv, astfel incat sa inteleaga ca tu iti doresti asta, nu ca tu ii impui asta? Si daca e loc si timp, eventual sa ii explici si de ce? La mine functioneaza mult mai bine cea de a doua varianta.
Inca un exemplu usor amuzant, dar la fel de important, si care ne este tuturor cunoscut:
“Noi nu mancam broccoli.” versus “Gabriel nu mananca brocolli”.
„Hai sa ne spalam pe dinti.“ versus “Iti propun sa mergi sa te speli pe dinti.” – in conditiile in care este evident ca nu avem de gand sa ne spalam impreuna la propriu.
Adica folosirea persoanei I plural, cand ne referim de fapt la el, la copil. Asa cum eu sunt eu, copilul este el, nu noi, iar daca ne dorim ca mesajul nostru sa isi atinga scopul, trebuie sa-l utilizam adecvat, in registrul corect.
E chestie de exercitiu, as spune, de nuanta, si de ce nu, de semantica. Putina atentie la detaliile mici nu strica nicioada, ba de ce nu, chiar ajuta. 🙂
Despre noi si multiplele noastre personalitati
Tot la conferinta am discutat despre noi ca indivizi si toate rolurile noastre pe care le jucam vrand sau nu. Antonia le-a numit dimensiuni, dar mie mi se par personalitati, identitati in sine, si mie se pare ca o data ce suntem constienti de faptul ca avem mai multe, putem sa le comunicam mai usor celorlalti, putem sa ne facem intelesi in diferite momente. O sa le enumar asa cum le-am auzit de la Antonia, si-o sa-mi spuneti voi ce credeti:
– Mama/Tata – in rolul de persoana care accepta sau refuza comportamente
– Mamica/Tatic – in rolul de persoana care petrece timp cu copilul, dincolo de pragul de a-i satisfice nevoile primare, de hrana sau somn. Esti Mamica/Tatica atunci cand te joci cu copilul, de exemplu.
– Profestionist – este atunci cand suntem la serviciu, care fizic se poate intampla si acasa :).
– Antonia (sau Gigel, sau Luminita, sau Luana, dupa caz 🙂 ). Asta este dimensiunea noastra personala. Mai personala decat toate celelalte de mai sus :). Satisface nevoile noastre personale, ceea ce vrem sa facem pentru noi: sa citim, sa fim singuri, sa vedem un film etc
Antonia ne-a poveste despre un mic expercitiu pe care-l putem face cu cei mici, si anume sa ne facem cate un ecuson cu fiecare dintre personalitatile/dimensiunile noastre, si sa-l purtam atunci cand e cazul. Asa le va fi mai usor celor mici sa inteleaga de ce le cerem un anumit lucru sau din contra, de ce nu putem face anumite lucuri. Poate fi interesant. 🙂
Am mai vorbit despre santajul emotional, despre recompense si conditionari, despre mesajele toxice pe care le adresam copiilor. Ma opresc insa aici, pentru ce interesati, urmatorul evenment al Antoniei va avea loc la Slatina.
Mai multe poze de la evenimentul din Bucuresti gasiti aici.
O sa fie o zi absolut fabuloasa. O sa fie ziua in care il voi intalni, si cunoaste, sper!, pe Larry Cohen. Pentru cei care n-au aflat inca, Larry Cohen vine din nou in Romania, intre 21 si 25 mai. Detalii despre inscriere aici.
Am scris de atatea ori despre el si l-am citit si l-am rascitit, incat faptul ca voi avea acum ocazia sa-l si vad, imi umple pur si simplu inima de bucurie. O sa fie o revelatie, sunt sigura. Despre Larry Cohen si Playful Parenting am mai scris in cateva randuri, puteti arunca un ochi aici, aici si aici. Si daca tot nu v-ati lamurit cine este Larry Cohen sau ce inseamna Playful Parenting, va invit sa vizionati videoclipul de mai jos:
Revelator. Cred ca asta e cuvantul umbrela care poate cuprinde intreg evenimentul. Pornind de la oamenii cu care am interactionat, cunostinte noi sau vechi, continuand cu informatiile pe care le-am primit, noi sau vechi si ele, si mai apoi cu speakerii, excelenti prin modul de susintere si profesionalism, si terminand cu modul de organizare al evenimentului. A fost lung, dar n-am simtit ca ma plictisesc nici atunci cand informatiile pe care le-a primit au fost dintre cele pe care le stiam deja, si nici atunci cand punctul meu de vedere nu a coincis cu cel al speakerilor. A fost interactiv, workshop, mai degraba decat conferinta-prelegere, unul dintre cele mai bune evenimente de parenting la care am fost in ultima vreme si cu siguranta cel mai bun de anul acesta.
Oameni si informatii de calitate
Un prim punct forte: Urania Cremene si Jody Pawel. Doua roci tari, diferite si asemanatoare in acelasi timp, amandoua cu acelasi numitor comun: profesionalismul. Ma bucur ca le-am cunoscut, despre Urania auzisem cate ceva, despre Jody Pawel mai nimic, dar tot ce-am citit inainte despre ele nu se compara cu ce am descoperit, descoperindu-le. Doua exemple care ma motiveaza, care imi dau incredere, care ofera certitudini, care au facut ceva lumina in viata mea de parinte, fara sa ofere niciun fel de retete.
A fost o zi plina, in care am discutat despre foarte multe: despre colaborarea cu copilul si positive discipline, despre independenta vs responsabilitate, despre copilaria noastra, a parintilor, si despre cum experientele trecute ne influenteaza in cresterea si educarea propriilor copii, despre optimism, despre incredere de sine si despre cum o putem sadi in copiii nostri, despre ‘healty paranoia’ a parintilor, despre control, limite si comunicare. Extrem de mult pentru o singura zi, iata de ce nici nu vreau sa dezvolt mai mult. Vreau sa va inviti sa va informati despre metodologie pe nume Parents Toolshop (o sa revin cu mai multe informatii curand).si despre cursurile pe care Urania le sustine, si apoi sa faceti alegerea corecta. A fost o zi in care eu m-am simtit mai implinit ca parinte, o zi departe de copiii mei, in folosul nostru, al intregii familii.
Astazi nu e ieri asa cum iarna nu-i ca vara
Concluzia la care am ajuns dupa eveniment, care ma bucura nespus: parintii de azi vor sa stie. Parintii de azi nu se cred perfecti, isi asuma faptul ca nu sunt si vor sa faca tot ceea ce le sta in putinta pentru a da ce-i mai bun copilului lor. Parintii de azi pun intrebari, chestioneaza asiduu tot ceea ce tine de binele celui mic. Parintii de azi pot fi mai buni decat cei de ieri. Iata de ce ma bucur ca piata pentru evenimente de acest fel este in crestere, si va sfatuiesc sa mergeti la cat mai multe, indiferent de disciplina pe care o abordeaza. Pentru ca niciodata nu e prea mult cand vine vorba de copilul tau. Si pentru ca, asa cum bine spunea Urania: “Copilul tau iti va multumi mai tarziu!”
Pentru ca tot va invitam mai sus la lectura, zic sa aruncati un ochi si la: Karioka, Bogdana, Anca, Ioana.
“Responsabilitatea este abilitatea de a accepta consecintele alegerilor pe care le facem. Nu putem astepta pana cand copiii ating maturitatea pentru a incepe procesul transferarii responsabilităţii catre ei. Copiii se maturizeaza cand invtaa sa accepte treptat responsabilitatea pentru alegerile si faptele lor. Procesul transferarii implica o serie de deprinderi pe care parintii sa le poata transmite mai departe, iar independenta sanatoasa se construieste largindu-le orizontul si observandu-le continuu abilitatile.” – Jody Pawel, Parent’s Toolshop USA.
Astazi a avut loc conferinta de presa care anunta evenimentul din 22 februrie despre care v-am tot vorbit in ultima perioada. Astazi am avut ocazia de a le cunoaste pe Urania Cremene si pe Jody Pawel. Ma bucur ca am reusit sa ajung si la conferinta de presa, ca sa pot impartasi cateva lucuri celor care inca nu sunt hotarati ce sa faca sambata.
Asteptarile nu mi-au fost inselate in privinta Uraniei. Desi e prima oara cand o vad live la un eveniment, cumva parerea deja formata despre ea este la fel. S-au confirmat niste lucruri (bune, cum altfel?) si-mi sunt destul de clare in ceea ce priveste experienta si calitatile Uraniei, ca trainer de parenting si nu numai.
Despre Jody insa, cu tot bagajul acumulat despre ea inainte de a o cunoaste personal, nu stiam exact ce sa cred. Asadar intalnirea de azi a fost de bun augur, ca sa creioneze o recomandare calda. Ca Jody. Genul de om care iti strange mana cald, dar ferm. Care se uita in ochii tai cand iti vorbeste. Care-ti spune pe nume, incercand sa-l pronunte corect. Un bun speaker, cu ablitatile corecte si necesare captarii atentiei. Mai mult decat atat insa, Jody este un profesionist. Un expert. Cu knowhow si knowledge, cu ovwnership angrenat in realitate despre cursurile pe care le sustine. Asadar daca aveati vreo retinere in a participa la conferinta sustinuta de ea, poate convingerea mea va trece si catre voi acum si va veti inscrie. Eu stiu sigur ca nu veti regreta.
Reiau mai jos cateva informatii despre evenimentul de sambata si sustinatorii lui:
Jody Johnston Pawel unul dintre liderii mondiali in educarea parintilor din ultimii 30 de ani, facilitand cursuri pentru mii de parinti, educatori, consilieri, profesori si psihologi din SUA si din intreaga lume, membru al „Advisory Board of the National Effective Parenting Initiative” inca de la infiintare va sustine pe 22 februarie 2014, la Crystal Ballroom Palace, alaturi de Urania Cremene, o conferinta cu o abordare echilibrata a conceptului de parenting, adresata parintilor, cadrelor didactice si mediului jurnalistic. Conferinta “Parenting prin ochii copilului”, organizata de Urania Cremene, si Lumea lui MOMO, face parte dintr-o serie de evenimente dedicate, printre care si lansarea oficiala a Parent’s Toolshop in Romania.
Conferinta din 22 februarie, propune doua teme parintilor care isi doresc consolidarea relatiei cu propriul copil „Eu vreau libertate – ai mei mă vor responsabil” – despre cum sa cresti un copil independent si responsabil, si Mami, tati, nu o sa fiu fetita toata viata. Cum o sa fiu eu, ca femeie?” – despre cum sa cresti o fata care sa ajunga o femeie implinita si cu incredere in propria-i persoana – pentru a ramane conectati unul la celalalt, pentru a ajunge la el fara metode coercitive, sprijinindu-l sa crească independent, responsabil si cu stima de sine.
PARENTING PRIN OCHII COPILULUI
Conferinta de Parenting cu Jody Pawel si Urania Cremene
22 Februarie 2014
“Iti mai amintesti cum era sa fii copil, ce simteai atunci si care erau nevoile tale? Cum erau relatiile cu parintii tai? Exista amintiri care iti aduc bucurie sau pe care ai vrea mai degraba sa le uiti?”
Eu da. Imi amintesc mai pregnant acum, cand am de crescut, la randul meu, copii. Unele amintiri nu sunt tocmai placute. Cele mai multe sunt frumoase, dar pe alocuri, vad, stiu, ca eu n-o sa procedez asemenea cu ai mei huni. Desigur ca nu stiu cum e corect, tocmai de asta si merg la acest eveniment. Am sperante mari, ce-i drept, poate mai mari decat am avut fata de alte evenimente. Merg sa invat, sa cunosc, sa experimentez. Cred ca orice eveniment de parenting este o ocazie buna, aproape de neratat, pentru ca parintii sa-si cunoasca mai bine copiii, cunoscandu-se in primul rand pe ei insisi.
A mai ramas o saptamana pana la ‘Parenting prin ochii copilului’, evenimentul organizat de Urania Cremene si sustinut impreuna cu ea, de Jody Pawel. Daca nu v-ati inscris inca, va sugerez sa o faceti.
Iar daca nu v-ati hotarat la care tema sa participati, va sfatuiesc sa asistati la amandoua:
– In prima parte a conferintei vom vorbi despre Responsabilitate vs libertate. O tema dezbatuta des pana acum, dar nu suficient de des, dupa parerea mea. Unde e granita dintre responsabilitate si libertate, cum sunt ele intelese in societatea noastra, si implicit, de catre noi, parintii? Si cum le transmitem aceste valori celor mici?
– Spre a doua parte a zilei vom schimba putin registrul, numai putin :), si vom vorbi despre cum se cresc fetitele :). Mami, tati, nu voi fi o fetita toata viata. Cum o sa fiu eu, ca femeie? Vom vorbi despre stereotipuri, despre adevaruri si mituri, despre prejudecati, despre valori si non-valori. Toate centrate in jurul copiilor nostri.
Se anunta un program cu surprize, placute, cel putin daca comparam acest eveniment de parenting cu altele. Ah, si nu-ti face grji cu privire la copii, daca nu ai cu cine sa-i lasi. Ia-i cu tine, cei de la Lumea lui Momo sunt si ei prezenti cu ale lor ateliere minunate la Crafts & Play Corner, si le vor tine companie celor mai maricei. In plus, ai Breadsfeeding Corner, in cazul in care alaptezi si il vei lua cu tine si pe cel mic.
Cititi si despre Metodologia Parents Toolshop Consulting, si despre Jody Pawel, si despre Urania Cremene, ca sa nu ziceti ca nu sunteti documentati pana in maduva oaselor inainte de eveniment.
Si daca ati bifat toate cele de mai sus, nu va mai ramane decat sa va inscrieti aici.
Preambul: Ce inseamna sa fii un parinte bun?
Am doi baieti de 5 ani si jumatate si habar n-am ce inseamna sa fii un parinte bun. Habar n-am nici daca ma apropii de acest concept, daca ma uit la huni cum au crescut pana acum si cam cum ne intelegem, pot doar sa presupun ca ne merge bine. Dar cu siguranta se poate si mai bine. Mereu e loc de mai bine. In orice domeniu si in mod special atunci cand vorbim despre cresterea si educatia copiilor.
Un parinte bun inseamna insa (si) un parinte informat, asta stiu sigur. De aici toate cartile de parenting pe care le-am citit si pe care le voi citi, de aici evenimentele de parenting sau parenting related in care ma implic si la care particip. Pentru vreau sa stiu. Nu caut retete perfecte, nu exista si nici nu vreau sa existe. Nu caut tipare. Caut experiente. Caut confirmari sau infirmari. Mi-e drag sa aud puncte de vedere diverse, mi-e drag sa vad parinti diferiti si abordari diferite, toate insa cu acelasi numitor comun: copilul si armonia in tot ce-l inconjoara. In ziua in care nu voi mai avea nimic de invatat, sau nu voi mai putea sa fac asta, voi fi un om steril. Iar in ziua in care voi inceta sa invat despre parenting si despre cum pot fi mai buna in aceasta provocare, copiii mei vor avea de suferit. Iata unul dintre principalele motive pentru care pe 22 februarie nu voi fi acasa, langa copiii mei. Voi merge sa invat despre parenting, cu Urania Cremene si Jody Pawel.
Un altfel de eveniment: Parenting prin ochii copilului
Evenimentul organizat de Urania Cremene este primul eveniment ‘altfel’ de parenting la care particip. Altfel insemnand ca lor chiar le pasa de cei pe care-i au ca target, ca in centrul atentiei se afla el, copilul, de la inceput pana la final. De la tematica si continut, pana la organizare si structura. Ma bucur sa vad ca oamenii astia (a se citi organizatorii) chiar s-au gandit la toate:
– Continut si informatie de calitate: Jody Pawel si Urania Cremene, doua nume care vorbesc de la sine
– Spatii special destinate intregii familii:
Acum se poate si cu siguranta asta va insemna un precedent frumos, pe piata evenimentelor de parenting. Imi pare rau ca nu-i pot lua cu mine pe huni, din motive cat se poate de obiective, ar fi fost frumos si pentru ei, sunt sigura.
Reamintesc si cele 2 teme principale ale evenimentului, mai multe detalii aici.
Eu vreau libertate, ai mei ma vor responsabil.
Mami, tati, nu o sa fiu o fetita toata viata! Cum o sa fiu eu, ca femeie?
Retineti, asadar: 22 februarie, Urania Cremene, Expert Parent’s Toolshop Romania si Lumea lui Momo. Invitat special: Jody Johnston Pawel (parintele metodologiei Parent’s Toolshop, lider mondial in educarea parintilor).
Pentru inscrieri, click aici, grabiti-va, nu mai este mult. Biletele se pot cumpara si online.
LE: uitasem de parteneriatul cu fundatia Tineri pentru Tineri. Sau cum ar spune Bogdana, al carei articol va invit sa-l cititi: “Conferinta beneficiaza de un parteneriat cu totul si cu totul special, cu voluntarii de la Fundatia Tineri pentru Tineri. Vor fi acolo copii, adolescenti frumosi, responsabili, modele demne de urmat. “
Un nou eveniment marca Antonia Noel, despre cum sa comunici eficient cu copiii de orice varsta, va avea loc pe 19 martie, in Bucuresti. Primul eveniment al Antoniei la care voi reusi si eu sa ajung si cel de-al doilea eveniment de parenting la care voi participa anul acesta. Sincer, de abia astept, am auzit numai lucruri bune despre Antonia si workshop-urile ei.
Tematica conferintei:
– comunicarea relationala cu copiii
– gestionarea comportamentelor atipice
– ascultarea nevoilor si dorintelor copiilor
– difernetierea mesajelor copiilor si registrele în care acestia ne vorbesc
– constientizarea dimensiuniror parentale (rolurile de mama/tata) si functiile lor
Antonia promite ca vom pleca de la conferinta cu “instrumente concrete ale Metodei ESPERE, cu o abordare noua si eficace pentru a relationa constructiv si pozitiv cu copii si nu numai. Tehnicile de comunicare dobândite se pot aplica în toate relatiile din viata noastra, ameliorând considerabil comunicarea si implicit, propria viata.” Suna cel putin promitator.
Organizatorice
Conferinta va avea loc miercuri, 19 martie 2014, orele 19 h 00- 21 h 30, la Hotel Novotel (sala Lyon), Calea Victoriei nr. 37 din Bucuresti. Pretul pentru un bilet variaza intre 60 si 80 de lei/pers, dupa cum urmeaza:
60 lei/ participant pâna în 28/02/2014 (early booking- participant activ- grup de peste 3 persoane)
70 lei/ participant începând din 01/03 si pâna la data conferintei
80 lei/participant la fata locului, în limita locurilor disponibile
Inscrierile se fac in prealabil utilizand formularul de mai jos:
https://docs.google.com/forms/d/1V8FZ6nar614UmhKNICct5uTwqIm2Wt4GwYRd8e1wGfU/viewform
Confirmarea participarii se efectueaza in urma achitarii taxei de participare la conferinta.
Cine mai vine?
SMS: 8833
Nu este un titlu de film, ci editia a doua a campaniei celor de la Salvati Copiii destinata preventiei mortalitatii infantile din Romania.
Am fost o fericita a sortii cand ma gandesc la sarcina mea gemelara. Desi am nascut prematur, la 34 de saptamani, n-am avut nici eu nici hunii absolut nicio problema. Desigur, e cea mai dorita varsta la care sa poti naste premature, daca ma pot exprima asa… Am nascut intr-o vineri dimineata si luni la pranz, dupa 3 zile, plecam deja cu hunisorii acasa. Absolut nicio alta problema nici dupa aceea. In Romania insa, un copil mai mic de un an moare la fiecare 5 ore, iar cauza principala a mortalitatii infantile o reprezinta nasterile premature.
Imi aduc aminte perfect noaptea in care am ajuns la spital, cu dopul pierdut si parte din lichid asijderea. Cand s-a rupt apa de-a binelea si asistenta era de-ea dreptul panicata. Cand au dat din colt in colt afland varsta sarcinii si faptul ca e gemelara. Adaugati la asta si faptul ca doctorul care-mi urmarise sarcina nu era in tara si veti intelege, poate, panica doctorilor.
Am avut noroc. Din toate punctele de vedere. Ca n-am nascut mai devreme, altfel era o mare problema cu Elias-ul, care nu accepta nasteri la varste mai mici de 32 de saptamani. Ca n-au avut complicatii hunisorii, nici la nastere, nici inainte, nici dupa. Ca m-a ferit Dumnezeu de sindromul transfuzor-transfuzat, de care mi-a fost frica toata sarcina. Ca totul a iesit bine, desi nu ca in cazul unei sarcini normale, cu tot statul meu in pat din luna a 5-a si cu tot tratamentul luat ca sa tina contractiile in frau, care au pus stapanire pe burta mea inca din luna a 7-a.
Multi n-au norocul asta, dar cum putem noi sa ajutam? Prin informare. 25% din femeile gravide din Romania nu vin la doctor in primele 3 luni de sarcina, in timp ce 7% nu vin deloc. Oricat de ireal ar parea, e cat se poate de adevarat. Desigur, vorbim de mediul rural, dar totusi…
Sincer, nu stiu cat de mult putem preveni doar prin informare. Este nevoie de mult mai mult. Pe 17 noiembrie a fost Ziua Internationala a Prematuritatii.”Naşterea prematură este cea mai importantă cauză a mortalităţii bebeluşilor, determinând la nivel mondial mai mult de un milion de decese anual. 75% din aceşti bebeluşi ar putea fi totuşi salvaţi cu ajutorul echipamentelor medicale performante. Aceasta este concluzia raportului „Born too soon”, realizat de Save the Children International şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dat publicităţii pentru a marca Ziua Mondială a Prematurităţii, pe 17 noeimbrie.”
Ziua de 18 noiembrie marcheaza o alta data importanta. Inseamna startul celei de a doua editii a campaniei Bun venit pe lume, initiata de Salvati copiii, prin care organizatia isi propune dotarea a 25 de maternitati din tara cu incubatoare, din fonduri provenind din donatii.
Conform I.N.S, in Romania mor anual, in medie, 1900 de copii cu varsta mai mica de un an. O treime din aceste decese ar putea fi prevenite prin dezvoltarea de programe suport pentru mame si copii si prin dotarea cu echipamente medicale performante a maternitatilor si sectiilor de nou-nascuti.
Iata rolul meu in aceasta poveste si scopul campaniei Bun venit pe lume, a celor de la Salvati copiii. Si pentru ca anul trecut au reusit sa doteze 15 maternitati cu incubatoare, anul asta au ridicat stafeta si-si propun sa doteze 25 de maternitati din localitati ca: Pitesti, Bacau, Brasov, Buzau, Resita, Caransebes, Constanta, Craiova, Segarcea, Petrosani, Bucuresti (3 maternitati), Iasi (2 maternitati), Targu-Mures, Roman, Ploiesti, Sibiu, Suceava, Vatra Dornei, Timisoara (2 maternitati), Vaslui si Focsani. Si m-au chemat si pe mine ieri, la Maternitatea Cantacuzino sa-mi spuna povestea si sa spread the news. O intalnire de bun augur, ma bucur ca am reusit sa ajung.
La intalnirea de astazi au fost prezenti din partea Salvati Copiii:
Cum spuneam, eu am avut noroc. Nu stiu cum as fi reactionat daca eram in alta situatie. Nu pot decat sa-mi imaginez. Si sa donez.
SMS 8833. Pana pe 15 ianuarie 2014, asadar nu pierdeti timpul!
Cateva poze aici.
Sursa info: Salvati Copiii
Who says we have to grow up? (Walt Disney) 