Antonia Noel: Comunica eficient cu copiii


poza 2 antoniaAm participat saptamana trecuta la evenimentul Antoniei Noel, despre cum sa comunici eficient cu copiii, un atelier de lucru prin Metoda Espere, eveniment despre care am mai scris aici. O sa ma opresc mai jos doar asupra lucrurilor bune cu care am ramas in urma evenimentului, intrucat scopul acestui articol este unul pur informativ, asadar nu vreau sa devin subiectiva, ci doar sa prezint lucrurile bune cu care m-am intalnit.

Conferinta, destinata cu precadere parintilor, dar si tuturor adultilor aflati in contact cu copiii (cadre didactice, instructori, psihologi, medici) a tinut aproximativ 2 ore si jumatate, si a fost un eveniment interactiv, mai degraba un workshop cu exemple concrete, practice, decat o prelegere.

poza 1 antonia noel

Din tematica conferintei

– comunicarea relationala cu copiii

– gestionarea comportamentelor atipice

– ascultarea nevoilor si dorintelor copiilor

– difernetierea mesajelor copiilor si registrele in care acestia ne vorbesc

– constientizarea dimensiuniror parentale (rolurile de mama/tata) si functiile lor

Antonia ne-a vorbit despre cum ar fi ideal sa comunicam cu cei mici, astfel incat sa ne facem intelesi. Sau cum ar trebui sa vorbim intre noi, ca adulti, ca sa ne putem face intelesi. Modelul comunicarii (eficiente) este clar si universal, aplicandu-se atat in relatia cu copiii, cat si in relatiile dintre noi, ca adulti. Avem un Receptor, un Emitator, un Mesaj si un Canal de Comunicare (suna ca ceea ce am invatat la scoala J ). Ma opresc asupra canalului de Comunciare, care inseamna de fapt Relatia (de cuplu, de parinti, relatia parinte-copil-parinte). Pentru ca mesajele noastra sa ajunga unde trebuie si sa fie auzite, daca nu si ascultate, este esential ca cei doi parteneri de discutie sa vorbeasca in acelasi registru. Daca, de exemplu, partenera primeste un mesaj din punct de vedere al relatiei de cuplu de la sotul ei, ar fi ideal sa raspunda in acelasi registru, nu utilizand calitatea/relatia lor de parinti. E la mintea cocosului, veti spune. Stiu si eu asta, dar tot mie mi s-a intamplat adesea ca sotul sa deschida o discutie despre noi si eu sa ii raspund, de regula printr-o alta intrebare, legata de copii… Copiii sunt atat de importanti in viata noastra, incat adesea uitam de noi si uitam cum sa ne comportam altfel decat prin prisma lor. Si asta, culmea, nu e intotdeauna in regula.

Mai mult decat atat, canalul de comunicare are doua jumatati. Una ii apartine Emitatorului, iar celalata Receptorului. A comunica in acelasi registru inseamna ca fiecare dintre noi, Emitatori sau Receptori, suntem responsabilid e jumatatea noastra de drum.

Este ideal ca atunci cand comunicam, sa nu preluam conducerea, sa nu intram in jumatatea de drum care nu ne apartine. Sunt de evitat mesajele imperative, de tipul: “Trebuie sa faci asta!”, intrucat, spune Antonia, astfel de mesaje se situeaza in jumatatea a doua a canalului de comunicare, care conform explicatiei de mai sus, nu ne apartine noua, in calitate de Emitatori, ci Receptorilor. Si pe buna dreptate, de cate ori ati vazut ca functioneaza astfel de mesaje? In loc sa trimiti copilul sa faca ceva, nu mai bine iti spui ca iti doresti ca el sa faca lucrul respectiv, astfel incat sa inteleaga ca tu iti doresti asta, nu ca tu ii impui asta? Si daca e loc si timp, eventual sa ii explici si de ce? La mine functioneaza mult mai bine cea de a doua varianta.

Inca un exemplu usor amuzant, dar la fel de important, si care ne este tuturor cunoscut:

“Noi nu mancam broccoli.” versus “Gabriel nu mananca brocolli”.

„Hai sa ne spalam pe dinti.“ versus “Iti propun sa mergi sa te speli pe dinti.” – in conditiile in care este evident ca nu avem de gand sa ne spalam impreuna la propriu.

Adica folosirea persoanei I plural, cand ne referim de fapt la el, la copil. Asa cum eu sunt eu, copilul este el, nu noi, iar daca ne dorim ca mesajul nostru sa isi atinga scopul, trebuie sa-l utilizam adecvat, in registrul corect.

E chestie de exercitiu, as spune, de nuanta, si de ce nu, de semantica. Putina atentie la detaliile mici nu strica nicioada, ba de ce nu, chiar ajuta. 🙂

Despre noi si multiplele noastre personalitati

IMG-20140319-00262

Tot la conferinta am discutat despre noi ca indivizi si toate rolurile noastre pe care le jucam vrand sau nu. Antonia le-a numit dimensiuni, dar mie mi se par personalitati, identitati in sine, si mie se pare ca o data ce suntem constienti de faptul ca avem mai multe, putem sa le comunicam mai usor celorlalti, putem sa ne facem intelesi in diferite momente. O sa le enumar asa cum le-am auzit de la Antonia, si-o sa-mi spuneti voi ce credeti:

–          Mama/Tata – in rolul de persoana care accepta sau refuza comportamente

–          Mamica/Tatic – in rolul de persoana care petrece timp cu copilul, dincolo de pragul de a-i satisfice nevoile primare, de hrana sau somn. Esti Mamica/Tatica atunci cand te joci cu copilul, de exemplu.

–          Profestionist – este atunci cand suntem la serviciu, care fizic se poate intampla si acasa :).

–          Antonia (sau Gigel, sau Luminita, sau Luana, dupa caz 🙂 ). Asta este dimensiunea noastra personala. Mai personala decat toate celelalte de mai sus :). Satisface nevoile noastre personale, ceea ce vrem sa facem pentru noi: sa citim, sa fim singuri, sa vedem un film etc

Antonia ne-a poveste despre un mic expercitiu pe care-l putem face cu cei mici, si anume sa ne facem cate un ecuson cu fiecare dintre personalitatile/dimensiunile noastre, si sa-l purtam atunci cand e cazul. Asa le va fi mai usor celor mici sa inteleaga de ce le cerem un anumit lucru sau din contra, de ce nu putem face anumite lucuri. Poate fi interesant. 🙂

IMG-20140319-00261

Am mai vorbit despre santajul emotional, despre recompense si conditionari, despre mesajele toxice pe care le adresam copiilor. Ma opresc insa aici, pentru ce interesati, urmatorul evenment al Antoniei va avea loc la Slatina.

Mai multe poze de la evenimentul din Bucuresti gasiti aici.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s