Curajos sau competitiv?


Cu toții ne dorim să fim curajoși. Cu toții ne dorim să fim competitivi. Cu toții ne dorim să fim buni. Cei mai buni. Dar când vine vorba de copiii nostri, toate acestea se dublează, cel puțin. Unde este limita? Există oare una? Dar ar trebui să existe sau…?

Am crescut într-o societate cu o mentalitate a competiției dusă până la extrem. Suntem oameni ambițioși la școală, la job, gata să dovedim oricui că se poate. Gata să călcăm peste cadavre. Și pentru orice preț. Iar dacă nouă, adulților, nu ne-a ieșit, categoric vom încerca asta și cu copiii nostri, poate și mai abitir. Noi, părinții lor. Noi, profesorii și educatorii lor. Și poate n-ar fi un lucru rău să îi învățăm să caute ce e mai bun, dar ce e mai bun ÎN RAPORT CU EI, cu ceea ce li se potrivește și ar putea să îi ajute, nu în raport cu alții. Fiecare e bun în felul lui și concursul ăsta al vieții nu ajută, nu face mai bine, din contra.

Poate adulților din voi li se va părea cunoscut citatul de mai jos:

”Cel mai sigur mod de a distruge munca de echipă, și implicit performanța în plan organizațional, este de a face recompensele greu de obținut – adică de a obliga oamenii să intre în competiție unii cu alții.” – Alfie Kohn, ”Pedepsiți prin recompense”.

Alfie Kohn revine în primăvara lui 2016 la București, pentru două conferințe! Mai multe detalii despre evenimentul de pe 21 mai se pot găsi aici și dacă veniți la conferință, veți afla cu siguranță mai multe despre acest raport periculos, al curajului față de competiție.

Am mai fost să-l văd pe Alfie de două ori. I-am citit toate cele 3 cărți apărute la noi. Am citit alte câteva zeci de articole scrise el. Am citit sau asistat la numeroase interviuri acordate de el. Cu toate acestea, nu cred că o să mă plictisesc vreodată să-l ascult vorbind. Mai mult decât atât, cred că este o reală nevoie să întărim anumite aspecte. Să reluăm lucruri în timp ce spunem altele noi, să batem în cuie, să sedimentăm. Iată de ce știu că ziua de 21 mai va fi una bine investită pentru copiii mei.

alfie 4

Advertisements

Despre media și dezvoltarea copiilor


În urmă cu aproximativ o săptămână am participat la un nou eveniment Secom, din cadrul Maratonului de Sănătate Secom și anume: „Impactul media asupra dezvoltării neurocognitive a copilului.”

Spinos subiect, mă așteptam să nu fie ușor, dat fiind istoricul nostru de copii digitalizați încă din fașă, aka hunii. Am aflat însă foarte multe informații noi și chiar dacă le-am oferit hunilor poate un start anapoda în ceea ce privește accestul la tehnologie (în sensul că am început mult prea devreme), măcar s-a făcut lumină pentru viitor. Mai mult, pentru viitorii părinți care încă nu au pornit pe acest drum relativ anevoios, sper ca acest articol să fie util.

Ce spun statisticile

print screen secom

Săptămânal, copiii petrec 23 de ore în fața televizorului sau calculatorului (conform studiu internaţional „EPODE pentru promovarea egalităţii în ceea ce priveşte starea de sănătate”, 2015). Ceea ce mie mi se pare absolut înfiorător, în contextual unei vieți și așa agitate, și așa plină de tot soiul de cerințe, să mai pierzi o zi din viață în acest mod, mi se pare oribil. Poate văzând cifrele astea, o să stăm măcar un minut să reflectăm.

Mai multe despre eveniment…

În debutul evenimentului, Mirela Retegan, Antrenorul Părinților, i-a invitat pe cei prezenți la un exercițiu de joacă, reamintindu-le că un copil are nevoie de atenție, timp și să fie privit în ochi.

Dr. Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrică, șef secție Neurologie Pediatrică “Spitalul Victor Gomoiu”, le-a explicat celor prezenți cum influențează media sistemul nervos și cognitiv al copilului, cum se manifestă caracterul hipnotic al media, ce este pasivitatea mentală dată de media, dependența de jocuri video, televizor, internet, argumentând totul în detaliu.

Aici fac o paranteză ca să ridic o mica statuie virtuală pentru doamna doctor. Rar mi-a fost să întâlnesc o persoană atât de empatică și atât de bine informată, într-un domeniu relative specializat. M-a fermecat pur și simplu, prezentarea a fost fresh și cu argumente, ce să zic, felicitări din suflet, doamnei doctor.

secom 2

Partenerii evenimentului: Librăria Humanitas de la CișmigiuMirela ReteganMămica UrbanăProfructta.

Pe final vă las un video, despre cum influențează jocurile video creierul și un mic spoiler, dacă vreți: nu este unul cu tentă negativă, din contra, explică de fapt cum jocurile video pot ajuta la dezvoltarea creierului, depinde doar ce și cum alegem să utilizăm în materie de conținut video.

Ca-n viață. 🙂

Vârsta fricii sau suma tuturor fricilor unui părinte


Cred că nu există frică mai mare decât aceea pe care orice părinte, într-un punct sau altul al vieții lui, o manifestă față de creșterea sau îngrijirea propriului copil. Fie că e abia la început și habar n-are cum se schimbă un scutec, fie că-și face griji cu privire la educația lui, fie că tânărul adolescent a plecat pentru prima oară în club, fie că, poate, copilul de ieri tocmai a devenit părinte la rândul lui. Cred că sunt niște frici și niște griji care apar o dată cu copilul în viețile noastre și de care, mai mult sau mai puțin, nu mai putem scăpa vreodată J. Important este însă ce facem cu toate aceste frici și cum nu le lăsăm să ne cotropească. Frica nu este chiar un lucru sănătos, în orice directive am vrea s-o ducem.

Frica mea cea mai mare

Prima mea frică, aia de după noaptea nașterii hunilor, când eram încă la terapie intensivă, departe încă de ei, a fost aceea că n-o să știu cum să îi schimb de pampers J. Nu era ca și cum aș mai fi făcut asta vreodată… Mai apoi, mă gândeam că n-o să-i pot lua în brațe din cauza cezarienei, sau că n-o să-i pot ține cum trebuie, că o să le rup gâturile sau, mai rău, că o să-mi scape din brațe. Mai apoi, când i-am adus pentru prima oară acasă, mă temeam că o să răcească instant, mi se părea că e mult mai fricg la noi acasă decât în maternitate, apoi că n-o să mă pot trezi noaptea când ei plâng, că n-o să îi aud… imediat ce s-au liniștit hormonii, mi-a venit să râd de toate astea. Acum iau toate lucrurile mai ușor. Am trecut și de etapa alimentației 100% bio și super sănătoase și super controlate și de multe alte etape. Pentru că am învățat să mă controlez. Să-mi controlez controlul și nevoia de control. Pentru că dincolo de grijile firești, frica asta se poate transforma în ceva mult mai urât, în nevoia teribilă de a controla tot ce se întâmplă cu copilul tău. De la ce haine poarte, la ce mănâncă, până la ce face la școală și la cine-I sunt prietenii.

”Ca și în cazul iubirii condiționate, un control prea rigid dă rezultate pe termen scurt, însă efectele asupra relației pe care o avem cu copiii noștri sunt devastatoare” – Alfie Kohn,”Parenting necondiționat”.

Alfie Kohn, autorul bestseller-urilor Parenting necondiționat, Mitul temei pentru acasă și Pedepsiţi prin recompense, aparute la editura Multi Media Est Publishing, se va afla pe 21 mai pentru a treia oară la București, unde va susține o nouă serie de conferințe. Evenimentul, organizat de TOTUL DESPRE MAME, în parteneriat cu MNAR și Asociația pentru Comunicare Nonviolentă, prin președintele său, Monica Reu, trainer de comunicare non violentă, va avea loc la sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al Romaniei, MNAR, în intervalul orar 10.00 – 17:30, și va cuprinde două module: o conferință dedicată parentingului necondiționat și o a doua conferință în care se vor aduce adevărate argumente împotriva competiției.

300x200

Aveți aici detalii pentru înscriere și aici evenimentul de pe Facebook, unde sunt postate zilnic noutăți și resurse, vă recomand să treceți din când în când și pe acolo. Cum ar fi filmulețul din acest link, este esențial să-l vedeți, de când Alfie Kohn a fost ultima oară în România, invitat la Garantat 100%, pe TVR.

Pare ușor să spui: „Hei, dar faptul că vreau să știu tot ce face, și ce mănâncă, și cum/cât învață la școală și cum se îmbracă și unde merge, e doar spre binele lui. Vreau doar să-l protejez.” Mai mult, „Vreau să fac din el cel mai bun copil, vreau să mă asculte, vreau să nu repete greșelile mele.” Așa este, cu toții vrem asta pentru copiii noștri, cu toții vrem ce este mai bun pentru ei. Dar nu cu orice preț. Uneori, tot ce trebuie să facem este să îi lăsăm să greșească. Să nu mai facem lucrurile în locul lor. Să nu punem atât de multă presiune pe ei. Să ne permitem și noi să greșim. Să nu mai punem condiții. Să nu pedepsim. Să înțelegem o dată pentru totdeauna că astfel de metode au rezultate vizibile pe termen scurt, rezultate extrem de înșelătoare și de nocive pe termen lung pentru copilul căruia noi îi dorim numai binele.

Să le permitem să greșească, simt nevoia să repet asta. Să le permitem să fie cum sunt.

Cum îmbini programarea cu protecția mediului


Cum îmbini programarea cu protecția mediului dacă ai 10, 11, 12 sau 13 ani? Simplu, mergi la Supercoders!

Orange România a organizat pe 17 octombrie cea de-a treia ediție a #SuperCoders. În cadrul seminarului, copiii cu vârste între 10 și 13 ani au fost inițiați în domeniul limbajelor de programare cu ajutorul cărora își vor putea crea, mai apoi, propriile animații și jocuri. Sub atenta supraveghere a trainerilor, fiecare copil a luat contact cu platforma Scratch pentru a-și construi propriul univers animat. În plus, în cadrul comunității online, copiii au avut ocazia de a  învăța să lucreze în echipă la crearea mijloacelor media interactive (povești, jocuri sau animații).

supercoders 1

Mi-a părut rău că nu i-am dus și pe huni la evenimentul organizat de Orange sâmbăta trecută, dar ce să vezi, au numai 7 ani :). Așa că fie mai așteptăm 3 ani, fie sperăm că Orange va veni și în întâmpinarea celor mai mici, dar nu foarte mici, sunt sigură că ar avea cel puțin tot atâta succes. Totuși, nu puteam lăsa inițiativa să treacă pe lângă mine, reiterez că mi se pare excelentă, prin urmare am dat o fugă până la fața locului, să văd despre ce e vorba.

Am găst două săli care s-au umplut până la refuz pe măsură ce trecea timpul, de copilași care mai de care mai zglobii, așezați cuminți însă în fața unui computer. Am găsit părinți emoționați, copii entuziasmați, traineri și voluntari implicați, un loc primitor și neconvențional, toate atributele necesare unui eveniment reușit. Mi-a plăcut, le-ar fi plăcut și hunilor.

supercoders 2

Despre #SuperCoders

Tema acestei ediții #SuperCoders a fost protecția mediului, copiii fiind încurajați să dezvolte jocuri și animații construite în jurul aspectelor de mediu, precum încălzirea globală, consumul iresponsabil, reciclarea și protejarea biodiversității. Copiii au avut parte de o experiență interactivă, care le-a arătat cum tehnologia poate contribui la adresarea temelor care ne preocupă pe toți și la găsirea de soluții pentru acestea.

Atelierele #SuperCoders au loc simultan în nouă țări diferite unde grupul Orange este prezent. Pentru această a treia ediție, alegerea temei are rolul de a semnala Conferința Națiunilor Unite COP21, adresată schimbărilor climatice, care va avea loc în Paris în luna decembrie.

Vina noastră cea de toate zilele


“Românii folosesc ruşinarea ca pe un instrument de educare, iar părinţii au o mulţime de automatisme verbale în relaţia cu copilul, de tipul <să îţi fie ruşine>, alături de comportamente mai subtile, cum e critica. Critica e o formă de ruşinare care rupe, blochează şi zdruncină legăturile dintre oameni. E un gest de cruzime foarte confortabil, ieftin şi complet inutil ca rezultat.” Gaspar Gyorgy la conferinta ‪#‎puterearelatiilor

Sau un altfel de eveniment la care am mers într-una din sâmbetele în care fug de acasă, undeva pe 10 octombrie. Au fost 4 ore intense de eveniment, cu vina mea că iar nu sunt alături de huni, cu vina unei mame imperfecte, cu rușinea că fac prea mult pentru mine și poate prea puțin pentru ei, cu îndoieli și confirmări, cu mituri spulberate, cu descărcări, cu înțelegere. Mai rar mi-a fost dat să particip la astfel de evenimente. Mai rar mi-a fost dat să văd o așa o Otilia și un așa Gașpar. Perfecți ca echipă și deosebit de autentici. Doldora de informații. Extrem de empatici și de utili celor prezenți.

photo 3

Vă las cu câteva insights de la conferință pe care să dormiți puțin. Să-mi spuneți cât de comod a fost.

  • Pentru un copil mic și dependent de părinți rușinea este o amenințare pentru supravietuire. Parentajul este un factor important ce influențează modul în care copiii vor răspunde la emoțiile provocate de rușine și vină;
  • Probabil ne naștem cu o mare parte de rușine, moștenită;
  • Rușinea corodează atât relațiile cu ceilalți, cât și relația cu sinele;
  • Studiile atestă că un bebeluș de 6-7 luni simte rușinea, atunci când pierde conectarea cu părinții săi. Suntem configurați biologic pentru a ne conecta. În lipsa ei, apar sentimentele negative față de sinele propriu;
  • Critica e o formă de rușinare, un mod de a transmite celuilalt că nu este suficient de bun. E un gest de cruzime foarte confortabil și ieftin;
  • Creierul nu face diferența între o rană fizică și una emoțională, se activează aceeași regiune;
  • E imposibil să fii copil și să nu simți niciun soi de rușine
  • Dacă vrem să ne vindecăm rănile emoționale, trebuie să vorbim despre ele;
  • Perfecționismul este contagios. Ca și curajul.
  • Nu se poate vindeca cineva fără să se conecteze cu altcineva, fără raportare la altcineva;
  • E important să ne acceptăm experiențele, altfel se vor întoarce la noi, ca un boomerang;
  • Rușinea apare după o experiență negativă, frica poate să apară fără o experiență negativă, e o emoție cu care ne naștem, spre deosebire de rușine.

photo 1

Ar fi util, ca măcar față de noi înșine, să recunoaștem niște lucruri. Ceva rușine, ceva vină. Nu e o rușine. Fiecare le purtăm în spate și doar luându-le de gât putem să le învingem sau să mergem cu ele mai departe.

Cum a fost la eveniment mai puteți citi aici, iar pentru clujeni, o veste bună, Otilia și Gașpar vin și la Cluj! Update aici.

 

 

AHA Parenting, la București


Pentru prima dată în România, Dr. LAURA MARKHAM, fondator http://www.ahaparenting.com, doctor în psihologie clinică, susține 4 conferințe speciale pe 14 și 15 noiembrie 2015, la RIN GRAND HOTEL, despre dezvoltarea și menținerea unei relații armonioase în familie: Părinte liniștit, deci copii fericiți”, „Crește un copil inteligent emoțional”, „Părinți liniștiți, frați fericiți” și „Parenting liniștit: mindfulness și autocontrol”.

Încă un eveniment marca Totul despre Mame, cum ar veni. Veți spune, iată, încă un american vine la noi și ne vorbește despre parenting-ul modern, despre iubirea necondiționată față de copil, despre rețete de succes și despre alte povești care n-au nicio legătură cu practica. Fals. Laura Markham nu este un simplu speaker/trainer de parenting. Dr. Laura Markham este cunoscută și admirată de sute de mii de cititori din întreaga lume pentru abordarea ei personală care pune accentul pe legătura dintre părinte și copil. Sfaturile sale surprinzătoare se adresează părinților de copii de toate vârstele, de la bebeluși și până la adolescenți, și pot fi citite pe AHAparenting.com, MotheringMagazine, Pregnancy.org.  Laura Markham este autoarea cărților „Părinți liniștiți, copii fericiți: cum să înlocuim țipetele cu conectarea” și „ Părinți liniștiți, frați fericiți: cum să creștem frați prieteni pe viață”, în curs de apariție la editura Multi Media Est Publishing. În calitate de specialist, ea ajută părinții să își transforme relația cu copiii lor. În conferințele sale, Dr. Laura Markham își personalizează intervențiile în funcție de nevoile publicului său, bazându-se pe sesiuni de întrebări și răspunsuri.

Despre eveniment

Evenimentul se adresează tuturor celor care sunt interesați să afle cum să îndepărteze cei 3 „dușmani” ai fericirii – ȚIPĂTUL, CEARTA și PEDEAPSA – și să le înlocuiască rapid cu cei mai buni „prieteni”: CONECTAREA, ECHILIBRUL, BUCURIA.  Pe mineaproape m-au convins aceste câteva rânduri J. Sper să le iasă.

Sfaturile practice oferite de Dr. Laura Markham se bazează pe cele mai noi cercetări în domeniul psihologiei și neuroștiinței. La conferințele din 14-15 noiembrie vom afla:

  • Cum să ne ghidăm copiii spre A VREA să coopereze fără să apelăm la țipete, mite, amenințări sau pedepse.
  • Cum dezvoltă copiii respect de sine, rezistență la stres și atașamente nu co-dependență.
  • Cum să gestionăm conflictele dintre frați și să îi ajutăm să devină prieteni pe viață.
  • Cum să înlocuim țipetele cu conectarea.

Conferințele se vor întinde pe parcursul a două zile, fiecare având câte 2 module, dedicate atât copiilor, cât și părinților. Mai multe detalii despre program și înscrieri aici.

Evenimentul face parte din seria Conferințelor TOTUL DESPRE PARENTING. 

ahaparenting

Cum se face „nani-nani” ca la carte


În primul rând, nimic nu se face sau nu ar trebui făcut ca la carte, rețete perfecte nu există, imperfecțiunea e bună. Dar există extreme și lucruri care pot dăuna, atât părintelui, cât și copilului, sau mai ales lui. Și cum somnul copilului este unul dintre cele mai importante în viața proaspeților părinți și a proaspătului bebeluș, să-i dăm atenția cuvenită.

Există multe teorii rezultate în diverse tehnici cu privire la cum și ce trebuie să facă părinții pentru ca cel mic să doarmă bine, repede și ușor, de preferat noaptea întreagă, de preferat din prima noapte de când a ajuns acasă. Nimic nou sub soare, nimic neapărat greșit, părinții la început de drum sunt unele dintre cele mai debusolate specimene pe care le-am întâlnit, trebuie și ei ajutați cumva. Au atât de multe întrebări și dileme în niște momente care pot dura luni de zile, încât este minunat că cineva s-a gândit să rezolve măcar problema asta a somnului.

Când practica te omoară…

Teoria nu e practică. Așadar, iată o rețetă: se iau teoriile, (discuții cu specialiștii, cărți, filme, evenimente) se mulțumește frumos și se analizează. Căci nu orice carte este bună și nu orice tehnică e neapărat cea corectă. Poate vei mulțumi cerului că, după un antrenament de câteva săptămâni în care l-ai lăsat pe cel mic să adoarmă singur, plângând la el în cameră, în sfârșit ai scos-o la capăt, l-ai pus cu botul pe labe, l-ai învățat cine e șeful și-acum dormiți cu toții fericiți și senini, de cu seară și până dis de dimineață. Poate, dacă nu se întâmplă ceva în timpul antrenamentului, cum ar fi ca cel mic să plângă până vomită și să se sufoce. Sau poate, dacă nu se întâmplă așa, poate nu se va simți nici abandonat, nici frustrat, nici deprimat, poate va învăța că e în regulă să nu ceară ajutorul sau și mai și, să nu i se ofere atunci când îl cere, de către cei de la care-l așteaptă cel mai tare. Poate cel mic nu va rămâne cu sechele. Poate.

Sigur, ai putea să nu-l lași să plângă singur, în mod repetat, până adoarme. Sper că nici nu poți, sufletește, să faci asta. Ai putea să-l legeni. Tare. Să-l zgâlțâi din toate încheieturile. Mai de-un nerv isteric, mai de oboseală, orice numai să adoarmă odată! Și iar zic, poate vei avea noroc și nu te vei lovi de sindomul bebelușului zgâlțâit (traumatism cranian indus prin zguduirea, agitarea violentă a copilului, care îi poate provoca acestuia moartea).

…aplică teoria care ți se potrivește

Mie nu mi-au plăcut niciodată teoriile și tehnicile, îmi amintesc prea mult de orele de fizică din liceu. Am ales să fac cum simt și să-mi ascult copiii. Am ales bunul simț în locul traumei. I-am plimbat în aerul rece din toiul nopții, le-am cântat, le-am pus tot soiul de muzici, unele chiar au funcționat. Foarte des am dormit (încă dorm niște nopți bune) cu ei în același pat. N-am simțit asta ca pe un sacrificiu, din contra, este o plăcere să le privesc chipurile senine atunci când dorm. E nevoia mea de părinte, să le știu nevoile împlinite.

Oricum ai alege să se întâmple lucrurile, fă-o cu blândețe. Știu că este nou totul și pentru tine, dar la fel se întâmplă și cu copilul tău. Sunt lucruri pe care le descoperiți amândoi pentru prima oară și pe care trebuie să le învățați, tot împreună. Pășiți într-o nouă relație, care nu poate să funcționeze fără comunicare și reciprocitate asumată, în ceea ce privește nevoile voastre.

Mai mult decât atât, acceptă ajutor. Fie că vorbim de cineva care să preia din sarcinile curente, inerente, astfel încât tu să te ocupi doar de cel mic, fie că vorbim de cineva care să stea cu copilul, măcar cât să apuci să dormi și tu la rândul tău.

Nu în ultimul rând, acceptă ajutor de la specialiști. Informează-te și trece totul prin lentila proprie. Află care sunt cauzele. Citește. Mergi la evenimente dacă poți, discută cu doctori sau cu oameni care au trecut la rândul lor prin asta.

Pe 6 iunie, la București, Sarah Ockwell-Smith, Gil Rapley și Tracey Murkett, trei dintre cei mai cunoscuți specialiști la nivel mondial în domeniul somnului bebelușului și al copilului mic, respectiv în diversificare naturală (baby-led weaning) vor susține o conferință la invitația TOTUL DESPRE MAME. Conferința se va desfășura pe parcursul întregii zile și va cuprinde două module. Prima parte a conferinței se va derula în intervalul orar 10.00 – 13.00, când Sarah Ockwell-Smith, psiholog britanic specializat pe problemele de somn ale copiilor și autoarea cărții “Soluții blânde pentru somnul liniștit al copiilor“, în curs de publicare la Multi Media Est Publishing, va vorbi despre “ Metode delicate fără lacrimi pentru nopţi mai liniştite“. În a doua parte a conferinței, Gil Rapley și Tracey Murkett, pionierii baby led weaning, le vor vorbi părinților despre Diversificarea naturală – cel mai bine pastrat secret al parintilor relaxati. Cunoscută și ca “autodiversificare” (baby-led weaning), diversificarea naturală este o metodă logică, uşoară şi plăcută, adoptată în din ce în ce mai multe colţuri ale lumii şi întrebuinţată pentru a obişnui bebeluşii cu alimentele solide. Te poți înscrie la eveniment aici.

3