19 iulie, Social Media for Parents


Cred că am lipsit de la o singură ediție a Social Media for Parents de când are loc acest eveniment și atunci am avut un motiv solid. Așadar, iată, cu bucurie anunț că se întâmplă și anul acesta, pe 19 iulie, la Hotel Caro din București.

Social Media for Parents este primul eveniment de social media dedicat părinților bloggeri, așa numitei zone de parenting online. Cred că la momentul primei ediții a fost și singurul eveniment de acest gen și mă bucur să văd că se organizează în continuare, dar mai ales mă bucur să văd evoluția. O spune numărul mare de participanți, o spun companiile private interesate de eveniment, o dovedește audiența. Mă bucur ca un copil de fiecare dată, pentru că revăd oameni foarte faini, mai bine de jumătate îmi sunt prieteni sau colaboratori, regăsesc o atmosferă benefică.

Mai mult decât atât, sunt de părere că asistăm la un al doilea val de parenting în zona blogosferei din România, după debutul mai puțin zgomotos din 2011. Am cunoscut în ultimele 6 luni foarte mulți bloggeri noi de parenting, mă bucură existența lor, aștept cu interes să le văd crescând, să văd cum evoluează și sper să-și păstreze spiritul autentic și conținutul de calitate cât mai mulți dintre ei. Așadar, salut un astfel de eveniment care reușește an de an și ediție după ediție să adune la un loc atâția actori interesați de parenting.

comunitate

Ediția din 19 iulie este structurată în 3 părți – Parenting Trends, Kids, parents & Technology și Blog Talk, dar mai multe detalii găsiți aici și aici, și să știți că încă mai puteți solicita o invitație aici. Pe final vă las cu niște nume de speakeri pe care îi puteți întâlni dacă ajungeți la ediția din 19 iulie: Urania Cremene, Oana Moraru (yay!), Gyorgy Gașpar, prietenele mele (bravo, girls) Ana Nicolescu, Laura Frunză, Florina Badea, Gabriela Maalouf, Miruna Ioani. Mai multe detalii despre speakeri aici.

PS: poza e de la o ediție mai veche, muicăăă, ce de timp a trecut peste noi de atunci! 🙂

Advertisements

Liber la educație sau educație la liber?


La liber am făcut totul în ceea ce-i privește pe huni. Și prin asta eu am înțeles mulți ani că nu le-am impus nimic. Nimic mai greșit însă, pentru că le-am impus multe atunci când i-am dat la grădiniță și la școală. Le-am impus, în mod indirect, regulile societății noastre, de parcă aș fi avut de ales. Ceea ce nu ar trebui să fie greșit și în teorie nici nu este. Practica însă ne-a dovedit contrariul, de cele mai multe ori și, din nefericire, cu legătură directă cu sistemul educațional din România.

Că nu e bine, știu. Că nu pot schimba sistemul, realizez prea bine. Dar cum îmi pot ajuta eu copiii să facă față lucrurilor pe care le trăiesc atâta vreme cât vor rămâne în România, lucruri pe care oricum nu le pot schimba? Cum să le explic diferența dintre ceea ce aud la școală și ce văd în jur, față de ce se întâmplă acasă? Cum să le spun copiiilor că doar lucrurile făcute din plăcere contează, că doar cu ele vor rămâne, nu cu poeziile învățate pe de rost la ora de limba română? Cum să-i explic unui copil care nu a fost pedepsit niciodată, să accepte pedepsele de la grădiniță sau de la școală? Țin minte și acum colțul rușinii de la grădiniță sau calificativul Insuficient primit la muzică (!!!) pentru că se îmbrăca și părea că nu este atent. La fel de bine cum țin minte supărarea și plânsul lor.

Despre teme, pedepse, limite, educație, despre relația dintre părinți și copii în ceea ce privește educația și multe altele, voi încerca să mă lămuresc la conferința „Liber la educație sau educație la liber?” din 11 iunie.  Mai multe detalii aici: https://www.facebook.com/events/1430315386990150/

350x350 px-01

Până atunci însă, aveți mai jos un interviu cu Oana Moraru (fondator Helikon) și Gáspár György (psihoterapeut relațional), în care am încercat să aflu părerea specialiștilor despre educația copiilor noștri și despre ce se întâmpla cu educația din România.

Interviu Oana Moraru

oana moraru 

Care sunt principalele defecte ale sistemului românesc de învățământ?

„Multă birocrație, o lipsă totală de verificare a eficienției didactice și deci, lipsa de responsabilitate profesională la clasă, practicarea unor pedagogii desuete care deformează spirite întru conformism și gândire în clișee.”

Cum putem să ne luptăm cu sistemul, fără a scoate copilul din sistem? Cum putem ajuta, colabora?

„Nu poți lupta, nici colabora cu ceva disfuncțional. Poți completa sau suplini acasă cu un regim de viață care oferă copilului experiențe extrașcolare, întâlniri cu oameni inspirați, multă mișcare și cunoaștere de sine.”

Care sunt experiențele din alte țări, ce diferențe/avantaje presupun alte sisteme de educație, comparativ cu România?

„Țările dezvoltate au creat pedagogii la clasă care respectă ritmul și particularitățile fiecărui copil, transmițând fiecăruia că există șanse de împlinire personală și profesională pentru fiecare destin. Școlile evoluate au subordonat conținuturile fiecărei materii nevoii de a dezvolta calitățile gândirii. Copiii sunt învățați de mici să exploreze, să construaiscă sens, să colaboreze, să se uite critic la o problemă și să vină cu soluții inovatoare. La noi se sărbătoresc încă gândirea conformistă și copilul cuminte, supus, care crește doar să îi mulțumească pe alții.”

Interviu Gáspár György:

gasparȘtim cu toții că sistemul de educație din România presupune în primul rând multe teme, încă de la clasa 1. Cum afectează asta creșterea și dezvoltarea copilului?

„Din păcate, sistemul de educație din România presupune, încă, prea multe atitudini și obișnuințe inutile, moștenite de la vechile generații. Studiile din psihologia școlară și psihologia dezvoltării copilului nu indică nicio corelație între temele de casă, din ciclul primar, și reușita academică a elevilor. Singurul comportament de studiu care pare să aibă efecte benefice în ceea ce privește viitorul educațional și intelectual al elevilor mici este lectura din plăcere. Cred că până când nu vom îndrăzni să facem diferența între ceea ce este cu adevărat util și eficient pentru copiii noștri, și care sunt părțile educaționale inutile, viitorul tinerelor generații va fi afectat.”

Cum putem lupta cu temele, pedepsele, recompensele celorlalți și cum îl putem ține pe cel mic motivat în sistemul educațional din România?

„Cred mult în flexibilitatea părintelui și capacitatea acestuia de a se adapta la situațiile de viață pe care le întâlnește. Adesea alegerea cadrului didactic este mult mai importantă decât faima sau titlul școlii. Dacă „noul părinte” – învățătoarea/învățătorul – este deschis la dialog și colaborare cred că putem avansa mai ușor în sistemul actual de învățământ. Desigur că așteptările și atitudinea părintelui reprezintă un alt factor important, de multe ori cadrul didactic este mai uman decât adultul responsabil de copil – care, mânat de diferite sechele psihologice, cere ca elevul să primească cât mai multe teme, pe principiul „să cunoască și el ce este greul în viață”.

Pedepsele sunt mereu la îndemâna părinților din România, asta și pentru că ne sunt atât de cunoscute. Și aici nu mă refer doar la violența fizică, ci și la cea verbală și psihologică. Desigur că niciunul dintre noi nu este perfect, fiecare părinte va avea momentele lui de cădere, care este bine să fie cât mai rare și apoi urmate de comportamente pro-relație (de reparare a daunelor psihologice produse). În unele familii recompensele pot fi o soluție de compromis, dar la modul sincer acestea sunt strategii de mult expirate – în secolul internetului, informația științifică este la un click distanță de orice părinte interesat de principiile sănătoase în relaționarea adult-copil.”

Ce trebuie să facă un părinte pentru a ajuta la integrarea copilului și cum îi poate veni în ajutor atunci când sistemul pare că îi pune bețe în roate?

„Relația părinte-copil este cărămida de bază, și de aici putem construi rezistența și reziliența copilului în raport cu toate provocările vieții de elev, și nu numai. Este esențial ca cel mic să știe că oricât de greu i-ar fi și oricât de mult ar fi greșit la școală, în relația cu părinții poate găsi alinare și suport. Uneori copilul are nevoi doar să fie ascultat, validat și ținut în brațe. Alte ori, ajută să cerem sfatul unui expert în psihologie sau psihopedagogie, ori să deschidem câte o carte de parenting sau să participăm la evenimente cum este cel de pe 11 iunie.

Dacă observăm că cel mic are dificultăți în relaționarea cu semenii, crearea unor contexte de interacțiune dincolo de școală este o alegere înțeleaptă – prin astfel de întâlniri între copii, putem reduce anxietatea celor mici și putem cultiva relații de colaborare între părinți.”

Cum putem dezvolta libertatea, autonomia, independența copilului într-un sistem de învățământ care îi cere să fie obedient?

„Libertatea, autonomia și independența pot fi cultivate cu mult înainte de începerea școlii. Un copil care are deja aceste calități conturate nu se va pierde în capcana obedienței sau a submisivității. Dacă, odată ajuns la școală, copilul nu se revoltă la nedreptate sau nu reacționează atunci când îi sunt încălcate drepturile, înseamnă că profilul obedienței a fost cultivat de acasă. Stabilirea de limite și îndrăzneala de a spune NU sunt comportamente greu de tolerat de către cadrele didactice, dar sunt extrem de sănătoase pentru copil. Dacă, însă, sistemul este rezistent la compromis și negociere, schimbarea școlii poate reprezenta o soluție favorabilă pentru viitorul copilului.”

Vă mulțumesc tuturor și vă aștept cu drag la eveniment.   

 

Stop bullying!


„The common mistake that bullies make is assuming that because someone is nice that he or she is weak. Those traits have nothing to do with each other. In fact, it takes considerable strength and character to be a good person.” (Mary Elizabeth Williams)  

Cartoon Network a lansat campania națională anti-bullying, în parteneriat cu Asociația Telefonul Copilului. Lansarea oficială a avut loc pe 28 martie, fiind marcată și printr-un eveniment dedicat mamelor bloggerițe, la care am participat și eu. Sub sloganul ”Fii prietenos, nu răutăcios!”, campania are ca obiectiv sensibilizarea și încurajarea copiilor de a lua măsuri împotriva hărțuirii și agresiunii de orice fel. Prin intermediul animațiilor, Cartoon Network îi încurajează pe copii să vorbească despre experiențele lor, să îi sprijine pe cei hărțuiți și să fie prietenoși cu toți ceilalți.

Am mai scris aici de bullying, subiectul mi se pare extrem, dar extrem de dureros și întotdeauna de actualitate. Susțin campania celor de la Cartoon Network și-mi pare că fac o treabă bună în acest sens. Chiar dacă, din fericire pentru noi, nu suntem în punctul ăla, nu neglijez subiectul încă de pe acum și până se vor însura hunii, probabil.

Dincolo de faptul că hunii s-au distrat pe cinste și că a fost primul eveniment de la care n-au mai vrut să plece (ori îs eu prea stresată, ori ei au crescut fără să-mi dau seama), evenimentul a adus cu el o serie de informații folositoare. Cartoon Network colaborează cu Asociația „Telefonul Copilului” în această campanie, unul dintre cele mai importante ONG-uri din România, care abordează problemele copiilor. Scopul acestei asocieri este de a informa despre bullying şi pentru a oferi consiliere şi ajutor celor care au nevoie.  Între 2011 – 2013, Asociația „Telefonul Copilului” a înregistrat peste 2.900 de apeluri de la copii care au dorit să vorbească despre bullying, 57% dintre aceştia fiind băieţi cu vârste între 12 – 17 ani.

”Cartoon Network reprezintă locul unde copiii pot fi ei înșiși, încurajându-i să aibă încredere în ei.”, a spus Hannes Heyelmann, Senior Vicepreședinte și Managing Director Turner Broadcasting pentru Europa Centrală și de Est. ”Știm că fenomenul bullying este o problemă care afectează o mare parte dintre telespectatorii noștri. Împreună cu parteneri ca Asociația Telefonul Copilului și Alex Velea, ne dorim să îi motivăm să acționeze împotriva acestui fenomen și să nu le fie frică să spună tare ce li se întâmplă. Noi tratăm această problemă delicată într-o manieră în care copiii o pot înțelege și îi îndrumăm către specialiștii care îi pot ajuta.” a adăugat Heyelmann.

Cartoon Network desfăşoară campania anti-bullying “CN CLUBUL PRIETENIEI” şi în alte ţări din EMEA pe parcursul acestui an. Copiii pot afla detalii despre fenomenul bullying și hărțuire pe website-ul http://www.CartoonNetwork.ro/clubulprieteniei. Tot aici, ei pot viziona videoclipuri animate și mesajul lui Alex Velea.

fii prietenos

Talk less. Listen more


„I am permissive with my child, until I can not stand him. And then I am punitive to my child, until I can not stand myself”.

Citatul de mai sus vine de la Alfie Kohn, care la rândul lui îl are de la un părinte care i-a cerut sfatul în legătură cu copilul său. Vă reamintesc, Alfie Kohn a venit pentru a doua oară în București, pe 22 noiembrie, la inițiativa Totul despre Mame, să ne vorbească despre recompense, pedepse, iubirea necondiționată a copiilor și nu numai. Iar mai jos urmează un articol (lung, pregătiți-vă) despre cum a fost acea zi minunată. Minunată până la urmă, și nu doar pe alocuri. Sala plină, interes maxim, speaker excelent, conținut de calitate, ce să vrei mai mult de la un eveniment?

3

S-au spus foarte multe, n-o să le reiau pe toate, o să punctez doar ce mi s-a părut relevant, în mod subiectiv, cum altfel?, doar lucruri cu care am rezonat într-un fel sau altul. O să trec peste nu e bine și nici eficient să-ți pedepsești copilul, o să trec și peste nu e bine sau eficient să-ți recompensezi copilul pentru a-i schimba comportamentul, o să trec și peste faptul ca nu, nu ar trebui să ne dorim schimbarea comportamentului copilului, ci doar să vedem cum putem noi, ca părinți, să îi îndeplinim nevoile și ce trebuie să schimbăm la noi pentru asta. Trec peste toate astea nu pentru că nu sunt importante, ci pentru că le consider de bun simț, mi se pare că vin la pachet cu dragostea sinceră, necondiționată pe care fiecare părinte ar trebui să o simtă pentru copilul său. Știu că sunt de fapt deziderate, dar se vorbește mult despre asta, și-am mai vorbit și eu, nu știu ce-aș putea aduce în plus.

Și mai trec peste ele pentru că îmi doresc să privim puțin în spatele acestor lucruri și să vedem de unde vin. De unde vine dorința asta de a schimba comportamentul unui copil? De a-l face musai să ne asculte? Să aibă un comportament adecvat? De unde nevoia de a-l face pe copil bun și cum putem presupune din start că nu e bun?

Astăzi voi vorbi despre control. Despre nevoia de control. A fiecăruia dintre noi, aproape la fel de puternică precum nevoia de hrană. Sigur, în continuare mă bucur că suntem diferiți și că în cazul unora această nevoie de control e mai mare sau chiar mai mică :). La mine e mare și-i greu s-o și scriu, dar’mite să rostesc asta cu voce tare. Simt nevoia de a controla totul, de la ce fac eu, până la (mai ales) ce fac alții. Am de multe ori impresia că dacă nu e făcut de mine sau cel puțin văzut cu ochii mei, un lucru nu poate fi considerat bun. Există lucruri și lucrurile făcute de mine, if you know what I mean. Și da, nevoia mea de control se răsfrânge cu prisosință și asupra hunilor. De la dorința aproape maniacală de a fi ordine la ei în cameră, până la modul, locul și felul în care iau masa, în care se îmbracă sau în care fac anumite lucruri. Asta e partea rea, there, I’ve said it. Partea bună e că știu asta deja de câțiva ani și-am început să schimb lucruri. Nu-mi iese întotdeauna, dar se văd îmbunătățiri.

Iată ce spune și Alfie despre control și apariția lui în viața copilului:

”When you show control to your child, the result is to have either an excessively compliant child, either an excessively defiant child.”

„They (the kids) will lose their ability to ask why and they will become <Yes, people>. They will just look for someone to obey.

„The problem is not with the child. The problem is with us and our need to control every single thing about our children!”

„The more controlling, the more likely the children will fail to develop a moral gyroscope and fail in front of the sense of what is right or wrong. They will simply obey or blindly resist the authority.”

So, just some food for thought, treaba asta cu controlul. Spre final, vă mai las două citate, despre care sper să vă dea de gândit:

(1). „Take your children seriously.”

Seriously, adică. Pe cât posibil, să îi tratăm ca pe niște oameni mari. E serios când se lovesc, chiar dacă au doar o zgârietură. E serios când se tem de întuneric, chiar dacă nouă ni se pare o nimica toată. E serios când plâng din senin, there is always a reason for that. Tot ce fac copiii e serios.

(2.)  „Talk less. Ask more.” În relația cu copiii, și nu numai, aș adăuga. Less telling, more listening. Less us (parents), more them (children).

Despre Alfie Kohn vă mai spun doar atât: că are cele mai multe cărți traduse în limba română, comparativ cu alte țări din Europa. Parțial, se poate să fie și din cauză că românul înghite multe. Mai ales dacă vin din vest. Dar tind mai degrabă să cred că e datorită faptului că ne-am mai deșteptat puțin. Că-i lăsăm ușor-ușor în urmă pe părinții noștri și modul în care am fost noi crescuți. De la Alfie vă recomand 3 cărți, disponibile și în limba română, desigur:

Un eveniment marca Totul despre Mame.

O minune


Nu una, ci mai multe minuni mi s-au întâmplat aseară. Și aleg să scriu repede-repede cel puțin despre una dintre ele, acum cât mai am entuziasm și energie în suflet. Aseara am cunoscut-o pe Lola, o minune de cățel. Aseară am cunoscut-o pe Veronica, o minune de suflet. Aseara am aflat despre existența lui www.minuni.ro, o minune de proiect. Știu că asta nu e deloc întâmplător. Site-ul este încă un lucru, dar tot ce trebuie să știți în acest moment este că Minuni înseamnă un loc virtual care va funcționa ca o oglindă a multor minuni care se vor întâmpla în offline. Ce să spun, de abia aștept să văd minunile la treabă și să mă alătur lor într-un fel sau altul, presimt că nu voi putea să stau deoparte.

De fapt, nimic nu e întâmplător din tot ce ni se întâmplă. Mai ales minunile.

Mulțumesc, Veronica.

IMG_20141125_192539

 

Dumnezeul dulciurilor


Am aflat săptămâna trecută că există așa ceva. Ba chiar știu câteva persoane care pot să confirme. Dumnezeul dulciurilor se numește Le Gateau și este clar Dumnezeul dulciurilor pentru că m-au făcut să fiu fan, eu care nu mănânc dulciuri de fel.

Încerc să-mi amintesc exact ce-am testat:

  • Macarons: cu caramel sărat, cu ciocolată neagră, cu fistic, cu lămâie și cu zmeură
  • Tartă cu lămâie, tartă snickers (o bunăciune!), tartă cu vanilie și cu vreo două alte tipuri de ciocolată (așa bine mă pricep că nu mi-am dat seama care-i care)

Cum spuneam, nu sunt fan dulciuri, dar astea sunt senzaționale. Mă bucur că am avut prilejul să le testez produsele, acum știu ce aleg pentru serbarea de Crăciun a hunilor :).

Despre Legateu

Îi găsiți pe Facebook sau direct pe site, de unde puteți comanda. Vedeți că au și o promoție până pe 30 noiembrie, cu o comandă minima de 50 lei :). Altfel, ar mai fi bine de știut că pentru produsele lor folosesc ingrediente din clasa premium: ciocolată belgiană, smântână naturală și unt 82% certificat A.O.C. (Appellation d’Origine Contrôlée), cele din urmă fiind importate din Franța. Mai mult decât atât, poate vreți să știți că oamenii „Le Gateu” sunt școliți în Franța la cea mai prestigioasă școală de cofetărie și patiserie de pe acolo, deținută de renumitul Alain Ducasse.

Vi-i recomand cu drag!

IMG_20141119_155847

History hackers


Dacă voi reuși să scot nasul din casă pe vremea asta de rahat, sâmbătă sau duminică ne gasiți în Centrul Vechi, la Hanul Gabroveni, la History hackers. Și dacă le place hunilor așa de mult precum cred eu, mai facem, mai mergem, expoziția s-a deschis astăzi și-și va închide porțile pe 30 decembrie, de marți până duminică, între 10.00 – 18.00. Plenty of time, I’d say.

Ce este History hackers?

O expoziție interactivă pentru copii despre Egipt. De fapt vorbim despre platforma History hackers, sub a cărui umbrelă se vor afla în această iarnă o serie de expoziții interactive de istorie pentru copii, prima expoziție fiind dedicată Egiptului Antic.

Un concept Emagic, dezvoltat în parteneriat cu ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București – și Primăria Capitalei, History Hackers își propune să le vorbească celor mici despre istorie, pe înțelesul lor. „Arhitectura specifică, personaje mitice, obiceiuri, simboluri și secrete sunt dezvăluite într-o atmosferă prietenoasă, istoria devenind astfel interesantă pentru copii.” Chiar aștept să văd cum va fi, cred că o să-mi placă și mie cel puțin la fel de mult.

Organizatorice

Biletele pentru expoziție sunt disponibile de luni, 13 octombrie, pe http://www.myticket.ro și în rețeaua magazinelor Diverta, la următoarele categorii de prețuri:

–              Bilet pentru copii sub 14 ani – 20 de lei

–              Bilet pentru adulți – 35 de lei

–              Bilet pentru familie (3 persoane) – 70 de lei

–              Bilet pentru familie (4 persoane) – 80 de lei

–              Pachet de grup (minimum 10 de copii) – 20 de lei/copil (însoțitorul de grup intră gratuit)

–              Pachet de grup (minimum 30 de copii) – 15 de lei/copil (însoțitorul de grup intră gratuit)

Biletele se vor putea achizitiona și de la Hanul Gabroveni, începând cu prima zi a expoziției. Mai multe detalii aici.

history