Cum organizezi camera copilului

Post relevant pentru copii dupa 1 an si jumatate sau chiar 2. Sau, ma rog, pentru parintii lor :). Asta pentru ca pana atunci copiilor nu le pasa prea mult de camera lor, basca nici nu stau pe acolo si, desi sunt clar lucruri care nu trebuie sa lipseasca, eu una nu consider ca trebuie sa ne pregatim prea mult in acest sens pana la aceasta varsta. As zice ca momentul perfect este atunci cand copilul incepe sa aiba propriile lui activitati, incepe sa mearga la gradinita si sa ceara sa faca si acasa lucrurile pe care le face in colectivitate.

Ce nu trebuie sa lipseasca:

–          1 pat – asta presupunand ca acesta chiar va fi locuit de mica fiinta umana nu de prietenii lui din plus – al nostru mai jos

–          1 biblioteca si/sau rafturi

–          O masuta cu scaun – pentru pictat, colorat, desenat, decupat, perforat, lipiti si altele asemenea. Sa lasam biroul pentru dupa 5 ani, pana atunci e inutil.

–          1 radio/casetofon – asa cum nici muzica nu trebuie sa lipseasca din viata copilului. In plus, poate fi util la culcare, daca parintii sunt prea obositi pentru a le citi povesti celor mici.

–          Multe cutii si cutiute pentru jucarii, plusuri, puzzleuri si alt einstrument

–          Dulap sau loc de depozitat hainele celui mic

–          Avizier – pentru noi asta e mandatory si pentru ca avem 2 copii si spatiu relativ mic, am ales sa transformam usa camerei in avizier. Vine un timp cand vor dori sa-si vada operele expuse si vor fi mandri de asta, asadar poate fi o idee buna.

Ce trebuie sa lipseasca:

–          Televizorul – la noi este, dar mai bine n-ar fi fost

–          Laptopul / PC-ul – ii dam voie sa fie prezent unuia de jucarie :). Pentru cel adevarat, as astepta mult si bine, mai ales daca exista unul in casa la care copilul are acces din cand in cand.

Mai sunt lucruri pe care de regula le regasim in camera celor mici, insa depinde foarte mult si de spatiul pe care-l avem la dispozitie. Un cort sau o casuta, un fotoliu sau un puf, de exemplu, ar putea insemna foarte mult pentru cel mic, ar fi locul unde se refugiaza in diverse momente si un motiv foarte bun de joaca. Insa nu recomand sa punem de toate in camera celui mic doar pentru ca el s-ar bucura, lipsa spatiului de miscare si joaca va face mai mult rau decat bine, si cei mici s-ar putea simti sufocati si ar putea alege alta camera pentru joaca zilnica.

Cum economisim spatiu in camera celui mic:

–          Folosim corpuri suspendate

–          Daca aveti 2 sau mai mult copii, paturile supraetajate pot fi o solutie

–          Folosim dulapuri in perete cu usi glisante, daca spatiul o permite

–          Renuntam la toate lucrurile inutile, chiar daca interesante la o prima vedere

Cateva idei in imagini mai jos.

PS: Astept sa imi spuneti cum e la voi, intrucat mi-am propus ca anul acesta sa le schimb complet mobila / aranjarea in camera, si sunt in cautare de idei.

PPS: ultimul aranjament e si preferatul meu pentur huni. desigur, fara atat de mult roz si mov.

Sursa foto: Marcoshop-online.ro, de unde am luat paturile hunilor si cele 2 biblioteci suspendate si de unde vreau sa cumpar si mobila de juniori.

Curs “Joc si Emotii”, Otilia Mantelers

In sfarsit am reusit sa ajung la cursul “Joc si Emotii” sustinut de Otilia Mantelers. S-a intamplat sambata trecuta, prima sesiune, urmeaza inca una in aceasta sambata.

Plecasem din start cu asteptari mari, 1 din motive de concept “Playful Parenting” despre care v-am mai spus in cateva randuri ca sunt mare fan (detalii aici, aici si aici), si 2, pentru ca o ‘stiam’ oarecum oe Otilia si ma asteptam sa gasesc un om puternic, care sa transmita si altora din invataturile sale. Cu toate astea, lucru ce mi s-a intamplat destul de rar in ultima vreme, asteptarile mele au fost depasite total. Am citit cartea lui Larry Cohen de 2 ori pana sa ajung la curs, si totusi, e o diferenta majora cand cineva iti poveste conceptul din experienta personala, si nu numai. Mai mult decat atat, am descoperit o Oitilia mai puternica decat o credeam, extrem de buna ca trainer si extrem de placuta ca persoana. Poate sunt subiectiva, toti suntem pana la urma, insa am simtit ca timpul a zburat pur si simplu pe langa mine. De mentionat in acest caz ca sesiunea 1 a durat de la 09.30 la 16.30, cu pauza de aproximativ 1 ora.

Am plecat de acolo alt om, va jur. Am ajuns convinsa fiind ca lucrurile sunt cat de cat clare, si pe masura ce inaintam in curs, am realizat ca de fapt… nu-s. N-am descoperit neaparat lucruri grave de schimbat, dar am realizat clar ca se poate cu mult mai bine si pe unde trebuie sa actionez. Otilia a apasat pe niste butoane ce se cereau apasate… Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost “predarea” extrem de aplicata, cu foarte multe exemple. A fost fix ceea ce mi-am dorit si am asteptat. Cred ca orice curs de acest fel, si nu numai, ar trebui sa tina cont de acest aspect.

Mai mult decat atat, eu vad deja rezultatele acelor learnings de la curs pe copiii mei si pe mine. De exemplu, pentru prima oara din septembrie de cand hunii au inceput gradinita, am reusit sa ii fac sa nu se mai trezeasca in urlete in fiecare dimineata (pe motiv ca doreau sa doarma mai mult, nu pe motiv de respingere gradinita). Printr-un joc simplu cu niste goange, adicatelea…

Pe foarte scurt, in prima sesiune am discutat despre Joc si functiile sale, Tipuri de jocuri in diferite situatii si cu scopuri diferite, despre Conectarea cu copilul, respectiv Deconectarea si Reconectarea, despre Mecanismul rasului, despre Chicoteli, despre Frici si Traume si Angoase si cum le putem depasi prin joc, despre Emotii, , despre Timpul Special de petrecut cu copilul si multe altele. Va recomand sa va inscrieti, Otilia tine acest curs si in cateva orase tara, gasiti pe blogul ei mai multe informatii.

Sa stiti ca, desi foarte prinsa in multe si frumoase lucruri, Otilia raspunde de regula foarte repede, chiar si mesajelor de pe Facebook. Asadar, indrazniti!

In final imi permit s-o citez pe Otilia mai jos, sunt lucruri care merita retinute, pe care cei mai multi dintre noi le stim oricum, dar parca e altceva cand le vedem scrise:

“Jocul e o treaba foarte serioasa pentru copii; cu mult mai importanta decat cuvintele.”

“Cum te raportezi la copil defineste modul lui de relatie cu ceilalti.”

“Trecutul tau te impiedica sa fii parintele care iti doresti sa fii.”

“E important sa te joci oriunde. 🙂”

PS: revin cu feedback nou dupa ce voi termina cursul.

PS2: nu in ultimul rand m-am bucurat tare sa ma reintalnesc la curs cu Mamica Urbana :).

Manevra Heimlich

Sunt norocoasa si-I multumesc cui trebuie ca nu m-am lovit niciodata de situatia in care copiii mei se inneaca cu ceva. La modul serios adica, cum ar fi sa le ramana un obiect in gat. Constat cu stupoare ca nici nu as sti prea bine ce sa fac. Instinctul mi-ar spune sa sun la 112 in timp ce incerc sa-i scot obiectul din gat. Dar cum sa procedez astfel incat sa nu-i fac si mai mult rau? Categoric insa n-as sta cu mainile in san sa astept Salvarea.

Pentru cine nu stie inca, manevra Heimlich este manevra de salvare de la sufocare. Despre manevra Heimlich am aflat relativ tarziu. In mare stiam despre ce e vorba, nu stiam insa ca se cheama asa si nici ce presupune cu exactitate. Mai jos cateva explicatii si un video lamuritor, sper, in cazul in care mai sunt si altii ca mine. De preferat ar fi insa sa facem tot posibilul sa nu ajungem sa folosim aceasta metoda si nici una dintre metodele de prim ajutor. Sigur ca nu poti fi 100% din timp cu ochii pe cel mic, dar iti poti face timp sa pregatesti/aranjezi putin locul in care stai cu copilul in marea majoritate a timpului, astfel incat sa previi astfel de situatii si nici sa nu fie nevoie sa stai cu ochii pe el tot timpul. Ce e dreapt insa, sunt situatii pe care nu ai cum sa le eviti, cum ar fi cand cel mic se inneaca pur si simplu cu mancare…

Cum se face

Persoana care executa manevra se pozitioneaza in spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in jurul taliei acesteia. Daca persoana care se sufoca sta in picioare, se pozitioneaza unul dintre picioare intre cele ale victimei pentu a o putea sustine daca aceasta isi pierde cunostinta.

Se pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei, deasupra ombilicului, dar mult sub zona pieptului (sub stern). Se apuca pumnul cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate determina obiectul sa sara afara. In cazul unui copil se impinge cu putere mai mica.

Manevra se poate repeta pana cand obiectul iese afara.

Surse: aici, aici si aici.

Sursa foto: aici.

Cursuri pentru parinti: “Parinti impliniti, copii fericiti”

Cursurile au loc in Brasov. Daca sunteti de acolo, sau aveti drum pe acolo, daca vreti sa imbinati utilul cu placutul, keep on reading.

Astazi e cea mai extraordinara zi din viata mea: nu mai sunt doar un simplu adult, am devenit Parinte! Un parinte care îsi iubeste deja copilul, care stie ca va face totul pentru ca aceasta noua fiinta sa se bucure de viata si sa poata fi sprijinita în toate etapele evolutiei sale. Si totusi…

Este primul workshop din Brasov dedicat relatiei Parinti-Copii, si va fi sustinut de Antonia NOËL, trainer în Comunicare Relationala. Durata: 2 zile.

Ce promit cele 2 zile de workshop interactiv:

– care sunt dimensiunile parentale

– cele trei nevoi ale copilului (fiziologice, educationale, relationale)

– cum dau, cer, primesc, refuz într-o relatie echilibrata

– diferenta dintre sentimente si relatie

– ascultarea activa pe trei registre (real, imaginar, simbolic)

– comunicarea la nivelul faptelor, trairilor, rezonantelor, ideior

– diferentierea între obiect si subiect

– gestionarea mesajelor negative/pozitive

Unde si cand

Brasov, Centrul cultural “Casa Baiulescu », bvd. Eroilor nr. 33

Program:  Sambata 11 februarie 2012: 9h00- 13h00 si Duminica 12 februarie 2012: 9h00- 13h00

Trainer: Antonia NOËL- Consultant în Comunicare Relationala, trainer Dezvoltare Personala si practician ESPERE

Sursa: Radio Itsy Bitsy. Si mai multe detalii pe pagina de FaceBook a organizatorilor.