Cu hunii la ecrane


Copiii și tehnologia, un capitol îndelung discutat, hulit, mediatizat, pomenit în cărți și tratate, eu însămi am fost pusă la zid de câteva ori pentru alegerile făcute și tot nu a găsit nimeni soluția perfectă. Cum e bine? Ce e bine? Cât e prea mult? Când să spunem stop? Nu cred că există soluții și rețete perfecte, cred că cel puțin teoretic fiecare părinte ar trebui să simtă când să spună stop și să citească o idee pe marginea subiectului, să confrunte niște specialiști, să înțeleagă niște procese, să vadă matematica din spate apoi să ia o decizie. Și, desigur, să fie zen.

Cum a fost la noi?

Ei bine, eu nu am citit mare lucru  despre copii și relația lor cu tehnologia, nu înainte de huni cel puțin, ci pe parcurs, când ei luaseră deja contact cu televizorul și cu tableta. Despre televizor, ce să zic, cred că după primul an era deja prezent zilnic în viața lor, iar tablete au primit pentru prima oară pe la 3 ani. Sigur, timpul pe care ei îl petreceau la TV sau tabletă era drastic limitat, încă este, dar mult prea mult față de ce spuneau specialiștii. Am citit și m-am îngrozit, am învățat și m-am oprit. De tot, inițial, în sensul că a fost o perioadă în care am tăiat complet accesul hunilor la tehnologie. Apoi am tras aer adânc în piept, am mai citit câte ceva și-am realizat că nici asta nu e o idee reușită. Personal, mi se pare o extremă să elimini complet tehnologia din viața copiilor, mi se pare că le tai aripile, că le impui un handicap, mai ales în lumea asta digitală în care funcționăm tot mai mult. Am tras aer în piept iară și am zis fie, și cu TV și cu tabletă, dar mult mai puțin și mai ales, nu forțat, nu impus, pentru că așa nu rezolv nimic, își vor dori din ce în ce mai mult și nu voi mai avea cum să mă opun în scurt timp.

Atunci am început să schimb câte ceva la mine. Pentru că dacă este un lucru pe care hunii îl fac fără preget și fără să le spun eu ceva, acela este să mă imite. Am mizat pe faptul că vor face ce văd la mine și am renunțat să mă mai uit la televizor, la altceva în afară de filme și unele emisiuni, oricum foarte, foarte rar. Acum a devenit o obișnuință, sunt zile la rând în care nu simt nevoia să-l deschid și nici hunii.

Am pus timing pe tabletă, numai câteva zile pe săptămână și numai anumite aplicații sau jocuri sunt permise, pe care le alegem împreună. Le-am lăsat tableta, dar cumva în scop educativ. Ce jocuri au ei pe tabletă, am și eu pe a mea sau pe telefon. Folosim cu toții același cont de e-mail, al meu, astfel încât să știm mereu ce facem. În plus, am adus activități noi în viața lor, pe care să le facem tot împreună, astfel încât au ajuns să opteze pentru ele și pentru mine, în locul tabletei. Nu zic că a fost ușor, dar am reușit să creez o obișnuință și acum e un mod de viață, absolut normal, nimeni nu se plânge, avem din toate câte puțin. La 8 ani au primit și primul lor telefon mobil, pe care hunii îl folosesc în marea majoritate a timpului pentru scopul lui primar de telefon mobil, adică să dea telefoane. Treptat, descopăr că au învățat să folosească tehnologia și în alt scop decât cel al distracției (știu să utilizeze Whatsapp mai repede și mai bine decât bine, au început să facă poze etc).

Nu știu dacă am făcut bine, dacă e un trend care va continua sau dacă e doar liniștea dinaintea furtunii de adolescenți. Nu știu cum să mențin linia de plutire, dar sunt optimistă și calmă. M-am bucurat când am aflat de acest eveniment, mai ales pentru că știu că nu e ușor și nu toți reușesc să găsească un echilibru. Conferința „Copiii la ecrane” – o abordare blândă a tehnologiei pentru a proteja copilăria și relațiile familiale, un eveniment care mi se pare că vine cu o abordare pe care o regăsesc și în viața mea cu hunii.

copiii la ecrane banner postare

Ce aflăm de la eveniment?

Conform organizatorilor „Dacă și familiile voastre duc lupte de putere încărcate cu copiii legate de lumea digitală, atunci vă invităm la conferință să vorbim despre:

  1. CÂND este bine pentru copil să folosească tehnologia
  2. Limite de timp asupra ecranelor în funcție de vârsta copilului (0-18 ani)
  3. Ce înseamnă „prea mult”? Cum îmi dau seama că tehnologia l-a acaparat pe copilul meu?
  4. Cum să rămân apropiat de copilul meu, așa încât să îmi povestească despre ce vede în lumea digitală?
  5. Comportamentul digital al părintelui: de unde provin fricile părinților legate de ecrane și dependeța copiilor de ecrane?
  6. Regulile pe care să le stabilim cu copiiinoștri legat de tehnologie

Pauzele lungi de ecrane – de ce să le implementăm, cum și când?

  1. Cum punem limite atunci când copiii noștri nu vor să se oprească din privit la TV / tabletă etc?
  2. Despre presiunea grupului – dacă copilul meu va fi dezavantajat că îi limitez accesul la tehnologie?

Înscrierile se fac aici: http://otiliamantelers.ro/copiii-la-ecrane/ și tot de la Otilia vă mai recomand un articol minunat, despre conectarea cu copiii în lumea digitală.

Ne vedem la eveniment, mi se pare extrem de important să știi cum să abordezi tehnologia în viața copilului, fără să apelezi la extreme, pentru că este un fenomen, un stil de viață de care cu siguranță nu vom scăpa. Tehnologia este viitorul copiilor noștri.

Advertisements

Violența împotriva copiilor este un fenomen invizibil


Este, sigur că da. Pentru că România e subdezvoltată nu numai economic. Pentru că în România morții au drept de vot și și-l exercită ca atare, fie-le țărâna ușoară. Pentru că o palmă la cur sau o bătaie soră cu moartea folosind cureaua, n-a făcut rău nimănui, ia uite numai ce bine am ajuns! De aceea, încă o dată, și încă o dată, o campanie despre violența împotriva copiilor este oricând bine venită. Vă las mai jos detalii despre o nouă campanie marca UNICEF România și promit să revin curând pe această temă.

bataie 2

Violența împotriva copiilor este un fenomen invizibil, însă extrem de răspândit în România. Peste 13.500 de cazuri de diferite feluri de abuz împotriva copiilor au fost înregistrate în 2015, conform unui studiu al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție[1]. Cu toate că ultimele statistici sunt îngrijorătoare, specialiștii estimează că numărul real al cazurilor de abuz împotriva minorilor este mult mai mare, deoarece multe dintre ele nu sunt raportate. Dintre cazurile înregistrate, majoritatea constă în abuz emoțional (1.740) și neglijență (9.625), în timp ce numărul abuzurilor fizice ajunge la 1.164.

Cum privesc părinții români violența împotriva copiilor

Statisticile citate mai sus relevă faptul că cele mai multe cazuri de violență împotriva minorilor se petrec într-un mediu familial – 12.616 de cazuri din totalul de 13.500. De altfel, 54% dintre părinții români ridică vocea la copiii lor atunci când greșesc, în timp ce 11% îi lovesc sau îi trag de păr, arată rezultatele unei cercetări desfășurate de UNICEF România. De asemenea, 30,1% dintre părinții din România consideră că pedeapsa este un rău necesar.

UNICEF România: „Nu e normal să fie normal, violența împotriva copiilor este inacceptabilă!”

UNICEF ia atitudine în România și desfășoară, între martie 2017 – martie 2018, campania de conștientizare „Nu e normal să fie normal”, prin care semnalează că violența împotriva copiilor nu trebuie tolerată sau acceptată. Smiley și Andreea Marin, ambasadori naționali pentru UNICEF în România, au dat startul campaniei prin publicarea unor videoclipuri care ilustrau un moment obișnuit din viața de zi cu zi, în timp ce în background se întâmpla o scenă de violență împotriva copiilor. Cei doi au reușit să obțină reacțiile dorite din partea comunitățiilor online, un număr mare de fani atenționându-i despre cele întâmplate în spatele lor.

Pentru a descoperi mai multe informații despre campania „Nu e normal să fie normal”, desfășurată de UNICEF în România, puteți accesa site-ul UNICEF.

Despre UNICEF în România

UNICEF este prezent în România şi în alte 190 de ţări şi teritorii pentru a promova supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor din perioada copilăriei mici până la adolescenţă. În România, UNICEF lucrează împreună cu actori cheie precum Guvernul, Parlamentul, autorităţi locale, societatea civilă, sectorul privat, parteneri naţionali şi internaţionali şi mass-media pentru a asigura accesul tuturor copiilor la educaţie timpurie de calitate şi la şcoală, pentru protejarea adolescenţilor şi monitorizarea drepturilor copilului, pentru protecţie socială şi pentru mobilizarea de resurse în beneficiul copiilor.

Comunicat de presă

Sursa foto și un articol de la frații noștri.

 

 

 

Voiam un copil… și m-am trezit cu doi!


Iată un titlu care rezumă perfect ceea ce mi s-a întâmplat acum aproape 8 ani de zile. Surpriză e puțin spus. Șoc. Întrebări. Neliniști. Le-am luat pe rând, dar recunosc că aș fi avut nevoie de ceva mai mult ajutor. După primele zile de întrebări fără răspuns, ne-am dat seama că să citim despre ceea ce ni se întâmplă sau despre ce ni se poate întâmpla, e cel mai bun lucru pe care-l putem face. Poate singurul. La vremea respectivă însă, existau foarte puține cărți de specialitate în limba română, strict despre gemeni, ca să nu mai vorbesc de disponibilitatea acestor informații online. De altfel, așa a luat naștere acest blog. M-am hotărât să scriu pentru alții toate lucrurile esențiale ale vieții cu gemeni.

Acum ceva vreme mi-a picat în mână (mulțumesc Editura Casa!) o carte care se intitulează: Voiam un copil… și m-am trezit cu doi!, o carte pe care am citit-o dintr-o suflare. M-ar fi ajutat foarte mult să o am acum opt ani, dar tocmai pentru că știu asta, am ales să-i fac o mică recenzie, sunt convinsă că o să ajute pe cei aflați acum ca mine în urmă cu 8 ani, deși, e drept că din punct de vedere informație, nu mă mai ajută foarte multe lucruri acum.

Cartea este structurată în 3 părți mari: Sarcina, Nașterea și Primele 3 luni. Cele mai importante momente aș spune, atunci când ești pe rând debusolat, descurajat, speriat și neliniștit, și nu prea știi de unde să o apuci. Cred cu tărie că e bine să fii pregătit pentru astfel de momente, chiar dacă o carte e doar un prim pas în acest sens. Veți afla:

  • Care este cauza unei sarcini multiple și ce înseamnă de fapt o sarcină gemelară (asta ajută să nu mai căutați gemeni prin tot arborele genealogic, de exemplu, pentru că gemenii identici, iată, nu sunt moșteniți nicicum)
  • Care sunt cele mai importante aspecte medicale de care trebuie să ții cont în timpul sarcinii (de la analize, până la tip de alimentație)
  • Ce este trusolul bebelușului și cum trebuie să arate bagajul de spital al viitoarei mame (da, este nevoie de așa ceva)
  • Cum decurge o naștere normală în cazul unei sarcini gemelare și ce este aceea o sarcină prematură
  • Detalii despre nașterea naturală vs. nașterea prin cezariană în cazul sarcinii gemelare
  • Aspecte importante despre alăptare – da, gemenii pot fi alăptați!
  • Sindromul SID și altele despre care nu vreau să detaliez, dar despre care e bine să știți
  • Aspecte psihologice în cazul gemenilor de care poate e bine să țineți cont încă de la început, precum și despre legătura specială dintre ei – aici vă pot confirma că nu este vorba de un mit!
  • Ce este criptofazia – insist puțin pentru că este un fenomen rar întâlnit în rândul fraților în general și des întâlnit în rândul gemenilor și cu care încă ne confruntăm și noi (vă reamintesc că hunii au 8 ani). Ce este criptofazia? Crearea unui limbaj secret și exclusiv pe care gemenii îl utilizează între ei, compus din termeni cu semnificații diferite de cele obișnuite, de la cuvinte spuse pe jumătate până la bolboroseli, gesturi și tăceri pe care părinții sau apropiații nu le înțeleg față de gemeni.
  • Și nu în ultimul rând, aveți la final o bibliografie cel puțin interesantă, pe care poate vreți să o răsfoiți, cel puțin.

În speranța că v-am convins, cartea este disponibilă aici și nu, nu costă o avere. Enjoy!

hunisori

Sursa foto: arhiva personală.

Da, iubesc să citesc!


Și dacă am ocazia să o fac în public, pentru copii, pentru niște copii care nu-și permit accesul la această frumoasă îndeletnicire, atunci o fac cu și mai mult drag! Și cu emoțiile de rigoare, desigur. 🙂

Așadar, sâmbătă seara o să mă găsiți la Sun Plaza, citind pentru oricine are drag și urechi să asculte. Voi aduce cu mine și câteva cărți de donat pentru biblioteca gratuită din Sun Plaza. Dacă vreți să mă vedeți, vă aștept cu drag începând cu ora 19.00 și dacă vreți să-i vedeți și pe alții, puteți veni începând cu ora 11.00. Altfel, dacă veniți, vă rog aduceți cu voi cel puțin o carte pe care să o donați bibliotecii și veți primi una la schimb. Mai multe detalii mai jos.

Vii, citești, dăruiești și primești cărți 

Sâmbătă, 9 iulie, Sun Plaza lansează proiectul ”Și tu iubești să citești” care se va desfășura pe tot parcursul lunii iulie, într-un spațiu de lectură accesibil, gratuit tuturor, aflat la parter, lângă intrarea principală.

Oricine poate veni aici să citească din cărțile puse la dispoziție de Sun Plaza, poate aduce cărți și poate lua altele la schimb. La finalul lunii, toate cărțile rămase vor fi donate unor centre din sectorul 4 care oferă adăpost temporar familiilor fără case.

În prezent, cu ajutorul partenerilor din proiect, Adevărul, Gazeta Sporturilor, Cora și Librarium, spațiul de lectură beneficiază deja de 1500 de cărți, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.

În weekend-uri, persoane publice, jurnaliști, bloggeri și vizitatori ai Sun Plaza vor veni să citească pentru copii și chiar pentru adulți sau să discute despre cărți cu cei prezenți.

Astfel, în zilele de sâmbătă din luna iulie, de la ora 11.00 vor fi alături de copii și părinți: Răzvan Popescu și Flick de la Radio ZU – pe 9 iulie, Dana Nălbaru – pe 16 iulie, Daniela Nane – pe 23 iulie, Marian Râlea – pe 30 iulie. Tot pe 30 iulie, dar de la 12.00, va citi copiilor Mihai Găinușă de la Radio SEVEN.

vizual Si tu iubesti sa citesti

Bloggerii care au acceptat să se alăture proiectului – să citească sau să vorbească despre cărți – sunt: Gabriela Maalouf: http://familie-implinita.ro/blog, Ioana Marinescu: http://pisicapesarma.ro/, Raluca Loteanu: http://ralucaloteanu.ro/, Robert Diaconeasa: http://daddycool.ro/, Ana Maria Mitruș: http://meseriadeparinte.ro/, Lucia Radu-Simota: https://mamicaautentica.wordpress.com/, Luminița Malanca: https://tusibebe.wordpress.com/, Lavinia Peter: www.mamicidepici.ro, Dana Dobrescu: http://www.modernmother.ro/, Claudia Știrbei: http://www.wowmom.ro/,  Ana Maria Tătucu – www.anamariatatucu.com , Cristina Ologeanu: http://blogulmamei.ro/, Emilia Ilie: http://emilia-ilie.ro/, Florina Badea: www.florinabadea.ro – blog de viață sănătoasă.

Programul complet de lectură poate fi accesat aici.

Oricine vrea sa petreacă o oră în compania copiilor sau adulților iubitori de cărți, citind sau povestind, se poate înscrie pentru lecturi publice cu un e-mail la: marketing@sun-plaza.ro.

Campania de responsabilitate socială ”Și tu iubești să citești” încurajează lectura în familie. Și pentru că dar din dar se face poveste, te invităm să donezi o carte bibliotecii gratuite din Sun Plaza, iar noi îți vom dărui o alta în loc. La finalul campaniei, cărțile vor fi donate unor micuți mai puțin norocoși.

Partenerii media ai proiectului ”Și tu iubești să citești” sunt www.copilul.ro, www.rol.ro, www.bookblog.ro.

Mai multe detalii pe www.facebook.com/Sun.Plaza.Shopping.Center și pe www.sun-plaza.ro.

***

Despre Sun Plaza

Sun Plaza Shopping Center, aflat în sudul capitalei, este un proiect dezvoltat și deținut de S IMMO AG, listată la Bursa din Viena, fiind cea mai veche companie de investiții imobiliare din Austria. În prezent, proiectul este administrat de CBRE România. Deschis în februarie 2010, centrul comercial Sun Plaza oferă peste 140 de magazine internaționale și locale precum: Cora, Leroy Merlin, H&M, Zara, opțiuni de divertisment asigurate de complexul cinematografic Cinema City ce deține 15 ecrane, o zonă dedicată pentru bowling, o terasă de vară aflată la înălțime și numeroase restaurante cu bucătărie variată. Sun Plaza deține o suprafață închiriabilă de 81.000 mp și peste 210.000 de mp suprafață construită. Centrul are o capacitate de 2.000 de locuri de parcare gratuite și dispune de o legatură excelentă la sistemul de transport public cu acces direct la rețeaua de metrouri, autobuze și tramvaie. Legatura cu stația de metrou Piața Sudului se face printr-un pasaj subteran cu o ofertă comercială diversificată.

Despre CBRE Group

CBRE Group, Inc. (NYSE:CBG), companie listată la S&P 500, cu sediul central în Los Angeles, este cea mai mare firmă de servicii comerciale imobiliare din lume (conform veniturilor din anul 2012). Compania are aproximativ 37.000 de angajați (excluzând afiliații) și deservește proprietarii de active imobiliare, investitorii și chiriașii prin intermediul celor peste 300 de birouri din întreaga lume (excluzând afiliații). CBRE oferă consultanță strategică și executorie pentru vânzarea sau închirierea proprietăților, servicii corporatiste, managementul proiectelor, proprietăților și altor facilități, consultanță în materie de credite ipotecare, estimare și evaluare, planuri de dezvoltare, managementul investiției, precum și cercetare și consultanță. Pentru mai multe informații, vizitați www.cbre.ro.

Comunicat de presă

IKEA: 81% dintre copiii din București ajută la pregătirea mesei


Conform unei cercetări publicată recent de IKEA – Life at Home Report, lansată anul trecut:

  • 81% dintre părinții din București îi implică pe cei mici în activitățile din bucătărie, însă doar 52% dintre ei cred că este important pentru dezvoltarea copiilor, față de 66% la nivel global.

Părinții care au răspuns chestionarului cantitativ online au declarat că îi implică pe copii în activități de tipul:

  • strângerea mesei (46%)
  • așezarea și decorarea mesei (46%)
  • alegerea felurilor de mâncare pentru toată familia – de la micul dejun, prânz sau cină (43%), despachetarea cumpărăturilor acasă (41%), cumpărături (33%), spălat vase (29%), pregătirea mâncării prin activități precum tăiatul legumelor, măsurare, strecurat, amestecat (28%), pregătirea ustensilelor pentru gătit, alegerea ingredientelor (23%), sortarea și reciclarea deșeurilor (21%).

huni la briose
Inutil să spun că cifrele de mai sus nu sunt chiar o laudă. Implicarea copiilor în activități casnice, inclusiv în bucătărie, în activitățile curente, ale vieții de familie zilnice, trebuie făcută într-un procent cu mult mai mare și de timpuriu, încă de când cei mici învață să meargă și să-și coordoneze mai bine mișcările. Sigur, nu îi vom lăsa să stea 8 ore pe zi în picioare și nici să spele geamuri, vom ajusta totul pentru vârsta lor, dar este extrem de important pentru dezvoltarea lor ca aceștia să fie implicați în viața de familie. Nu o spun doar eu, o spun specialiștii:

„Specialiștii în dezvoltarea copiilor recomandă ca începând de la vârste mici copiii să participe și să fie angajați în activitățile gospodărești, mai ales la activitățile din bucătărie și la pregătirea meselor. În bucătărie, copiii se inițiază în viața cotidiană a familiei, învață și își exersează abilitățile motorii, mentale și emoționale: își îmbogățesc cunoștințele, își îmbogățesc vocabularul și sistemele de relaționare socială. Copiii învață să-și focalizeze atenția pe ceea ce fac, să dezvolte planuri și strategii pentru a rezolva și efectua o sarcină (participă la decizia meniului zilei, organizează listele de cumpărături etc.). Înțeleg relațiile matematice prin măsuri și unități de măsură și operațiile aritmetice de bază. În bucătărie copiii efectuează primele experiențe legate de procesele fizice și chimice (topire, fierbere, amestecuri, reacții de combinare a substanțelor). În activitățile desfășurate pentru pregătirea meselor, copiii învață și elemente estetice în decorarea și aranjarea meselor,” (Dr. Psiholog Carmen Anghelescu).

Mai multe pe PR Wave.

Copilul digital


Pare că s-a născut cu tableta în mână. Stăpânește cu ușurință tainele laptopului și, deși are doar 10 ani, pare vorbitor nativ al limbajului digital. Stă pe internet și joacă jocuri video. Este creativ, curios, ușor adaptabil schimbărilor. Cunoaște mediul digital fără prea multe instrucțiuni de folosire.

Sună cunoscut? Ah, e copilul tău? Și copiii mei. Copiii zilelor noastre sunt, de la un moment dat, cu sau fără voia voastră, copii digitali. E firesc, ar fi ușor tragic să nu fie așa. Totuși, trebuie să știți că asta vine la pachet cu niște consecințe. Și nu mă refer acum la efectele timpului îndelungat petrecut de cei mici în fața televizorului, al laptopului sau cu tableta în mână. Mă refer, dacă vreți, nu la efecte adverse de natură psihologică, ci de natură fizică. Adică ce se poate întâmpla dacă un copil rămâne prea mult timp singur în fața calculatorului.

IMG_20150722_125938

Sigur, nu zice nimeni să-l pândiți după colț în timp ce se joacă. Nici n-ați putea face asta, vă asigur. Dar un oarecare control parental trebuie să existe, când vine vorba de jocuri, aplicații, videos sau orice alte îndeletniciri asemănătoare. Pentru că…

  • 90% dintre copii folosesc cel puțin o rețea socială;
  • 33% afirmă că au văzut cel puțin o dată imaginicu caracter sexual pe internet;
  • 55%au adăugat persoane necunoscute în listele de prietenioferite de rețelele sociale;
  • 58% s-au întâlnit ulteriorfață în față cu opersoană întâlnită inițial online.

IMG_20150722_130050

Hunii, la aproape 7 ani, își instalează deja singuri jocurile, deși abia știu să citească, jocuri pe calculator sau pe tabletă. Despre controlul parental am mai scris aici și aici, acum îi reiau doar importanța. Mai mult decât atât, există moduri utile, în sensul pedagogic, de a folosi laptopul sau tableta, întrucât oricum nu avem cum să evităm asta. Așadar, iată mai jos niște resurse în acest sens.

Resurse

UpToTen – www.uptoten.com –recomandat copiilor sub 10ani, pentru aprofundare prin joc a noțiunilor școalre despre engleză și franceză.

Scratch- www.scratch.mit.edu – Scratch îi ajută pe copii să creeze prin limbaj de programare propriile povești interactive, jocuri și animații.

Duo Lingo – www.duolingo.com – cursuri gratuite de limbi străine

Brainly – www.brainly.ro – o rețea socială de învățare. Copiii pot face teme împreună, pot răspunde și pune întrebări celorlalți membri.

Gloster – www.edu.glogster.com – platformă de învățare online cu numeroase informații, unde elevii și profesorii își pot crea propriile planșe de învățare.

MathPDR – www.math-pdr.com – colecție online de lecții de matematică

Idroo – www.idroo.com-platformă gratuită undeprofesorii și elevii pot crea planșe de lucru

GeoGebra – www.geogebra.org – soft gratuit util pentru predarea și învățarea matematicii și geometriei.

Powtoon –www.powtoon.com – PowToon este un serviciu online unde se pot crea prezentări online animate.

Prezi- www.prezi.com – creare de prezentări și povești vizuale (o variantă online și mai bună a lui PowerPoint)

Wix – www.wix.com – aplicație cu ajutorul căreia se pot crea pagini web

W3schools – www.w3schools.com – platformă online de învățare creată pentru educarea utilizatorilor în domeniul IT. Conține toate limbajele necesare pentur crearea unui site web foarte complex.

Khan Academy – www.khanacademy.org – Khan Academy oferă exerciții practice, clipuri video de instruire și un tablou de învățare personalizată.

E-istet – www.e-istet.ro – platformă online de pregătire aelevilor pentru evaluarea națională. Conține teste demonstrative pentru fiecare clasă. Testele sunt atractive și ușor de accesat.

Voki – www.voki.com- Voki este o sursă deinformații pentru proiecte personale și școlare.

Nu putem și nici nu e normal să ne punem contra curentului digital. Dar acceptarea lui nu presupune și o completă ignoranță din partea noastră.

 

Notă: informații culese în timpul și după Social Media for Parents 2015. Cu mulțumiri echipei Orange Romania care a furnizat o mare parte din datele necesare acestui articol.

 

„Cum, mai exact, apare un bebe în burtică?”


Și cum mă consideram eu așa, un om pregătit pentru toate, organizat și priceput, un om mare care nu se pierde cu firea din orice și căruia nu-i e frică nici măcar de întuneric :), iată că momentul ăsta m-a prins ușor nepregătită. Momentul ăsta în care copiii mei mă întreabă cum se fac copiii :).

Adevărul e că eram relativ liniștită, nu știu de ce, dar credeam că nu va veni prea curând această întrebare. Poate pentru că acoperisem niște zone deja, discutasem despre corpul uman de câtiva ani buni, despre diferențele dintre bărbați și femei, despre copii versus oameni mari, despre cum s-au născut ei (aici am avut chiar noroc, am născut prin cezariană și adevărul a curs firesc și credibil). Credeam că le-am potolit curiozitatea pentru moment, chiar dacă știam că nu abordasem subiectul esențial, despre cum, de fapt, apar copiii pe lumea asta.

Până într-o seară liniștită de iulie, chiar înainte de somn, când toate păreau a fi cât se poate de bune și de frumoase, când întrebarea a lovit ca un trăsnet în moalele capului: „Dar cum, mai exact, apare un bebeluș în burtică?” Fără avertisment. Senin și firesc, așa cum trebuia de fapt s-o primesc și eu. Pe nepregătite. Și pe nepregătite am și oferit răspunsul, nu atât de senin, dar firesc și cât se poate de adevărat.

Adicătelea nu le-am ascuns nimic, așa să știți și să nu vă mirați. Au fost uimiți de cum se întâmplă lucrurile și mai ales că oamenii fac asta și de plăcere, sau mai ales de plăcere, fără să-și dorească neapărat un copil. Ceea ce a urmat după primele explicații s-a transformat într-o discuție de aproape o oră. Am ajuns să vorbim despre sex protejat și neprotejat, despre relații intime între două persoane de același sex (tot de la ei a venit și întrebarea asta), despre sexul ca act consimțit de ambele părți și, voalat, despre viol. Când le-am explicat ce e ăla un prezervativ, au fost mai mult decât amuzați. En fin, n-aș fi dus discuția atât de departe dacă n-ar fi dorit ei. Dacă n-aș fi avut cu cine. Dacă n-ar fi fost inițiată de ei. Și tot ei au pus capăt, pentru moment curiozitatea le-a fost satisfăcută. Vom relua, cu siguranță, sper să fie și mai târziu la fel de deschiși în a afla lucruri și în a le afla de la noi.

Cel mai important a fost faptul că m-am ținut pe poziții și nu i-am mințit. Nici de această dată. Sigur că nu le-am explicat lucrurile foarte plastic, am încercat să-i fac să înțeleagă tot procesul cu toate implicațiile lui pe limba lor, dar nu i-am mințit. Au ajutat, probabil, și discuțiile anterioare despre evoluția celulă -> embrion -> făt -> bebeluș, dar și faptul că n-au știut niciodată povestea berzei care aduce în cioc câte-un copil sau doi, în funcție de cum poate și barza să satisfacă cererile din piață.

În concluzie, nu vă mințiți și nu vă păcăliți copiii. Dezamăgirea va fi cu atât mai mare, pentru că, într-un fel sau altul, vor afla. Și mai ales când e vorba de astfel de lucruri serioase, este cel mai bine să le afle de la voi, părinții. Să vă simtă aproape. Să vină către voi să vă spună fără jenă lucruri, decât să le împartă cu colegul de minge sau, și mai rău, să le țină în ei neștiind cum și dacă să acționeze în vreun fel. Pentru că de cele mai multe ori vor acționa oricum, și-o vor face într-un mod greșit.

Tot ce pot să sper e că hunii nu-mi vor cere vreodată să le explic cum se înmulțesc caracatițele :). Cu oamenii mă descurc ceva mai bine.

caracatite