Alo, Prematuritate a împlinit 1 an de funcționare


Linie telefonică gratuită pentru prematuri

În România există o singură linie telefonică gratuită adresată familiilor cu copii prematuri, dar și mamelor care au o sarcină cu risc de naștere prematură. La 0800.390.678, cei care au nevoie, primesc sfaturi și îndrumări de la un doctor neonatolog sau psiholog. Sigur, acesta nu este un lucru nou, dar având în vedere că peste 10% din bebelușii veniți pe lume în România sunt născuți prematur, cred că e bine de reținut și de dat mai departe.

Alo, Prematuritate a împlinit 1 an de funcționare și însumează peste 900 de apeluri înregistrate la nivel național, cu o medie de 16 apeluri în fiecare săptămână. În cele 54 de săptămâni de funcționare, beneficiarii au solicitat transferul cel mai frecvent către neonatolog, psiholog, iar acestea au fost majoritatea din mediu urban.

Conform INS – iunie 2017, rata de copii născuti prematur în România rămâne la aceleași cote ca în 2015, în timp ce în 2016 peste 10% din bebelușii veniți pe lume în România au fost născuți prematur. Pentru anul 2016, natalitatea a înregistrat 190.238 de născuți vii, din care 14.989 de bebeluși s-au nascut prematur, nașteri survenite sub 28 de săptămâni și până în săptămâna 35.

Ce înseamnă un bebeluș prematur

Copiii îndelung spitalizați pot avea probleme de respirație, digestie, imunitate etc. și de cele mai multe ori, familiile au nevoie de suport specializat și sprijin moral pentru o bună perioadă de timp”, menționează Diana Gămulescu, Vicepreședinte Asociația Unu și Unu.

Linia telefonica este gratuită și poate fi apelată din toate rețelele de pe teritoriul României.    Proiectul este realizat de Asociația Unu și Unu cu sprijinul Nutricia Early Life Nutrition România, companie specializată în domeniul nutriției sugarilor și copiilor de vârsta mică.

PosterNutricia-AloPrematuritate_500x700mm_062017Q_01

Programul complet și actualizat al call center-ului poate fi consultat pe: http://unusiunu.com sau pe pagina oficiala de facebook: www.facebook.com/asociatia.unusiunu. Filmul de susținere al proiectului se poate vizualiza aici: https://www.youtube.com/watch?v=LrngFo-M-Xc&feature=youtu.be

Despre Asociația Unu și Unu

Asociația Unu și Unu este prima și singura asociație de părinți care apără drepturile copiilor din sarcini multiple, prematuri și bebeluși spitalizați și ale familiei acestora, oferind suport pe perioada spitalizării și după externare. Asociația Unu si Unu este membră a EFCNI (European Foundation for the Care of Newborn Infants), organizație care adună reprezentanți din peste 50 de țări. Cei interesați pot urmări activitatea Asociației Unu și Unu pe pagina sa de internet www.unusiunu.com sau pe Facebook https://www.facebook.com/asociatia.unusiunu/.

Comunicat de presă

A sosit vara, ce fac cu copilul?


A mai rămas foarte puțin timp până când școlile își vor închide porțile. Ni se aștern în față 3 luni pline de vacanță de vară. Desigur, cei mici sunt în extaz, ba chiar și școlarii mai mari, dar cum sunt părinții?

Vă spun eu, nu sunt toți atât de norocoși încât să-i poată duce pe cei mici undeva în afara orașului pe timpul verii. Eu una așa mi-aș dori, dar toți bunicii noștri sunt în București și să-i plimb de la o casă la alta nu este o soluție. Și nici n-am eu vacanță 3 luni. Mai mult decât atât, ai mei sunt încă destul de lipiți de mine, astfel încât ideea unei tabere în afara orașului, pe mai multe zile și nopți nu ne ajută. Am căutat așadar soluții, alternative, ceva care să fie fun, dar care să îi țină cumva antamați și în activități educative. Ceva cu creativitate și gândire, dar și cu mișcare fizică. Ceva cu ieșiri pe afară, să profităm de vremea bună. Și vă spun sincer că, deși sunt organizate foarte multe activități pe timp de vară pentru copii în București, există chiar școli de vară unde îi pot lăsa, ei bine balanța cantitate vs. calitate nu se înclină corect.

Ideea salvatoare mi-a venit în timpul unei sesiuni hunești de lego. Cum stăteam eu așa și îi priveam jucându-se, mi-am dat seama că sigur trebuie să existe ateliere de vară cu lego, că asta le place să facă cel mai mult. Din una în alta am ajuns la Bricks 4 Kidz, franciză lego, despre care am aflat că oferă nenumărate programe și ateliere pentru copii, inclusiv pe timpul verii. Programele Summer CAMPS, de exemplu, sunt fix ceea ce căutam: distracție, dar și educație, lego, sport, socializare, totul timp de 5 zile pe săptămână cu toate nopțile dormite acasă, așa cum își doresc hunii. Nici nu a trebuit să îi conving, doar ce le-am povestit o idee despre ce e vorba și deja sunt entuziasmați. Programele Summer CAMPS de la Bricks 4 Kidz încep pe 3 iulie și durează până la început de septembrie.

bricks 1

Cum spuneam, cei de la Bricks 4 Kidz au și alte programe, Kidz Night Out e unul din cele pe care vreau să-l încerc neapărat. Știți voi, atunci când mami și tati vor să-și facă de cap să respire oleacă și nu au cu cine lăsa copiii, dar cu siguranță ar vrea să îi știe pe mâini bune? Ei, fix despre asta este vorba J. Dar până când ne familiarizăm și cu restul, vă las mai jos detalii despre programele de vacanță și temele lunii iulie, ca să știți ce nu trebuie să ratați:

  • GALAXY FAR AWAY, pentru copii între 5-12 ani, 3-7 iulie. Rachete, nave spațiale, Star Wars și lego… și cu asta am spus tot!
  • ACADEMIA SUPEREROILOR, pentru copii între 5-12 ani, 10-14 iulie. Cine n-ar vrea să creeze super-eroi din piese lego? Ai mei au deja acasă o colecție și poveștile care se nasc zilnic în jurul ei sunt absolut incredibile.
  • MINING & CRAFTING, pentru copii între 5-12 ani, 17-21 iulie. Cunoscătorii știu, desigur, despre ce este vorba, Minecraft fiind deja celebru. De data asta însă, Minecraft este din lego. O tematică cel puțin interesantă.
  • JURASSIC BRICKLAND, pentru copii între 5-12 ani, 24-28 iulie. Cred că titlul ăsta spune tot, nici nu mai e nevoie de descriere, e pe listă și la noi. J
  • STOP MOTION ANIMATION, pentru copii între 7-14 ani, 31 iulie-4 august, pentru toți cei care sunt pasionați de producția și producerea filmelor, de la scenariu la tot soiul de detalii și decoruri cu piese lego.

Înscrierile se fac AICI.

bricks 2

Sursa foto.

 

 

 

O seară de poveste


Cam așa pot descrie în două cuvinte cea de a șasea ediție a Balului Britanic la București. Un eveniment cu adevărat remarcabil, memorabil, prin forța lui, prin impactul avut asupra celor aproximativ 600 de invitați, din care cel puțin jumătate au fost copii. Momente artistice care mai de care mai spectaculoase, de la Opera Comică, la Trupa Amicii și Andra Gogan, intervenții video, activări de tot soiul, muzică, baloane, dans, toate, toate i-au ținut pe cei mici, dar și pe cei mari, cu sufletul la gură și în continuă mișcare timp de mai bine de 4 ore.

bal 2

Desigur, ca un om cu defecte și deraieri profesionale, și ca un om implicat în echipa de organizare (o contribuție mică, e drept) am putut să văd puțin și în spatele cortinei. Voi spune doar atât: cine se laudă că organizează evenimente, conferințe, seminarii, dar nu a făcut vreodată un eveniment CU COPII de o așa amploare, cu un număr așa de mare de invitați, cu atâtea momente artistice, cu atâția parteneri implicați și cu atâtea activări de gestionat, ei bine, acela nu se poate numi expert în organizarea de evenimente. Sigur că în spate a stat o echipă întreagă, dar chiar și așa, acest efort de coordonare și organizare nu e puțin lucru și nu oricine poate face asta.

bal 7

Mă bucur că a ieșit și de data aceasta foarte frumos, mă bucur că copiii s-au simțit realmente bine, să fiu sinceră nu am văzut niciodată atâția copii bucuroși la un loc. Aș vrea să vă spun ce mi-a plăcut mai mult, dar nu știu dacă mă pot opri la un singur moment: numerele celor de la Opera Comică au fost ca de obicei minunate, mi-au plăcut și numerele de dans, dar poate cel mai tare m-au impresionat cei de la Drum Cafe, pe care vă invit să-i căutați și să vă alăturați lor, pe cât posibil, e incredibil ce au știut a face din toată mulțimea adunată la eveniment! Felicitări tuturor, a fost o seară memorabilă!

Despre Balul Britanic

Evenimentul adună an de an peste 700 de invitați: copii ai unor prestigioase școli din București, cursanți ai English Kids Academy, părinți, profesori, directori ai instituțiilor de învățământ premiate, înalți demnitari și reprezentanți marcanți din domeniul educației.

Balul Britanic este un eveniment educațional și cultural de elită, în cadrul căruia copiii primesc premii educaționale și au parte de o experiență de neuitat cu o mulțime de surprize. Printre premiile acordate copiilor se numără:  tabere cu profesori britanici în România, produse educaționale, cărți, rechizite, vouchere cu premii, multe surprize culinare și momente artistice dedicate lor.

Despre International House Bucharest

International House Bucharest este liderul cursurilor de limba engleză din România (poziție certificată de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, timp de 5 ani la rând) și este membru al International House World Organization, organizație care numără peste 150 de centre de limbi străne în peste 50 tari. International House, cu o existență de peste 60 de ani și având sediul în Londra a pus bazele standardelor predării limbii engleze în lume – primul curs de pregătire a profesorilor de engleză din lume a avut loc în International House în Londra, acum mai bine de 50 de ani.

International House este prezentă pe piața din România de 15 ani.

Despre English Kids Academy

English Kids Academy este divizia International House specializata în predarea limbii engleze pentru copii. English Kids Academy, prin International House Bucharest, este singurul centru acreditat de pregătire a profesorilor în predarea limbii engleze pentru copii și adolescenți, curs de calificare a profesorilor moderat de Universitatea din Cambridge.

Educația nu este la liber!


Poate încep prea dur un articol menit să ajute, dar intrând cu hunii în primii 2 ani de școală primară și după alți 5 de colectivitate, constat că educația nu este la îndemâna oricui și că a trimite copiii „în sistem” nu e singurul lucru pe care-l poate face un părinte. Din contra. Mai mult decât atât, ceea ce se întâmplă la noi în școli nu are nicio legătură cu libertatea copiilor, cu autonomia lor, cu libertatea în ceea ce privește creativitatea lor.

Știm cu toții că sistemul nu e cum ar trebui să fie. Mă uit cu jind alături de alți părinți la școlile din Finlanda sau Elveția, ca să dau doar două exemple, și încerc să înțeleg de ce acolo se poate și aici nu. De fapt, m-am oprit din a mă întreba asta și am decis că trebuie să fac tot ce-mi stă în putință să-mi ajut copiii să se integreze cumva în acest sistem. În România. Să îi ajut să facă față sistemului, să mă implic și să îi implic în alte tipuri de activități care să-i transforme în adulți corecți și empatici, cu sentimente pe care știu să și le gestioneze, dar și să le exprime.

Și nu în ultimul rând, am ales să mă cresc pe mine. Să mă informez eu sau să mă schimb eu. Să dau jos bagajul din spate cu care m-au crescut ai mei sau măcar să conștientizez și să diferențiez binele de rău din acest bagaj. Mă uit la copii, dar mă uit și la mine deopotrivă, pentru că cele mai multe din lucrurile pe care le fac ei greșit, vin de la mine, părintele lor. Mai mult, cele mai multe din „lucrurile pe care le fac ei greșit” nu sunt greșite decât în ochii mei. De asta încă citesc cărți de parenting, deși ai mei nu mai sunt bebeluși de mult. De asta merg la evenimente de profil. De asta mă și implic în organizarea lor. De asta mi-am rupt ieri mai bine de o jumătate de duminică ca să merg la acest eveniment având ca temă centrală educația, privită din mai multe unghiuri și puncte de vedere.

Și-am să vă spun care e primul lucru pe care cred eu că-l poate face un părinte atunci când vine vorba de educația copilului și când spun asta vă rog să plasați momentul în timp din prima zi în care copilul intră în colectivitate, fie că vorbim de creșă sau de grădiniță. Ei bine, primul lucru este să cunoască Educatorul. Îngrijitorul. Învățătorul. Profesorul. Sigur, poți alege o instituție educațională în funcție de recomandări sau reputație, dar mâinile pe care încape mai apoi copilul, modul în care se va purta educatorul sau învățătorul cu el, acesta e tot ce contează pentru dezvoltarea lui ulterioară. N-am o rețetă anume, dar știu sigur că modul în care profesorul se comportă cu elevul la școală, se va vedea rapid pe chipul acestuia. Și, cum bine spunea Oana Moraru, unul dintre speakerii evenimentului: „Dacă te uiți în caietul unui copil de clasa a IV-a, vei ști cum arată învățătorul lui.” Câte corecturi și în ce mod sunt făcute. Ce tipuri de exerciții sau activități. Ce teme și câte, chiar și pe perioada vacanței. Cum se comportă în excursii, în afara orelor de curs. Sunt nenumărate posibilități, dacă ne aplecăm urechea.

pic 1

Gaspar Gyorgy, speaker și el în cadrul evenimentului, a definit profesorii minunați vs. profesorii mai puțin minunați. N-am să insist asupra acestui aspect, n-o pot face mai bine decât a făcut-o Gaspar, dar vă las mai jos 2 poze care spun totul.

pic 3

pic 4

Și nu în ultimul rând, un gând cu care cred că toată lumea a plecat din sală și pe care mi-aș dori să-l cunoască cât mai mulți părinți: „Copiii nu învață de la cei care nu-i plac.” (Rita Pierson).

pic 2

Mi-a plăcut evenimentul, îmi doresc tot mai multe de acest gen. Și mai lungi, căci mi se pare că nu e niciodată timp pentru toate. Știu că nu e ușor nici pentru participanți și cu siguranță nici pentru organizatori. Și ca om care organizează evenimente de peste 12 ani, în agenții, la clienți sau pe cont propriu, țin să le mulțumesc organizatorilor pentru munca depusă, dar și sponsorilor, fără de care evenimentul nu ar fi fost posibil:

Partener Principal : Orange Romania

Parteneri: NN, Aquatique, Dacia Romania, Boiron Romania, RawBite Romania, English Kids Academy, Scoala Step by Step Bucuresti, Sloop, Kinderpedia, Bucate delicioase si NESCAFÉ Dolce Gusto Romania

Iar despre ce au mai scris alții, înainte și după eveniment, puteți afla direct de pe pagina evenimentului. 

 

Prinți, prințese și vedete


Opera Comica pentru Copii, Jo, Drum Cafe și Cvartetul Anima – printre vedetele Balului Britanic de la București!

Cea de-a șasea ediție a Balului Britanic despre care v-am mai scris va avea loc în București pe 9 iunie 2017. Evenimentul se va desfășura în gradina Hotel Caro din București. Cu o tradiție deja renumită printre evenimentele cu miză ridicată pentru educația și viitorul copiilor din România, Balul Britanic este organizat de International House Bucharest și English Kids Academy.

SP-55

În premieră, anul acesta, unele dintre cele mai frumoase momente din spectacolele Operei Comice pentru copii vor fi aduse pe scena Balului Britanic. O serie de momente artistice vor asigura buna dispozitie pe toata durata serii: Cvartetul Anima, trupa de dansatori Be Unique coordonata de Alex Nistor, Drum Café, Andra Gogan și trupa Amicii, iar în final, mult apreciata Jo. Balul Britanic este un eveniment educațional și cultural deosebit, în cadrul căruia copiii cu rezultate excepționale la limba engleză, cursanți English Kids Academy, primesc premii educaționale și toți invitații au parte de o experiență de neuitat cu o mulțime de surprize.

„Suntem nerăbdători să primim cu brațele deschise părinți și copii deopotrivă, interesați de cultură și de procesul de învățare, concept care găzduiește practic, ediția din acest an. Mai mult decât atât, suntem dornici să le recompensăm rezultatele spectaculoase în învățarea limbii engleze, precum și eforturile depuse. Suntem parte dintr-un moment important pentru ei, iar asta ne onorează”, a declarat Mihai Gânj, Președinte English Kids Academy, divizia de cursuri de engleză pentru copii a International House.

Întrucât evenimentul are și o miză caritabilă, intrarea se va face numai pe baza unei donații de 35 lei pentru fiecare participant. Suma stransă, precum si donatiile de la fața locului, vor fi integral direcționate pentru a susține proiectului “Tabăra Steluțelor”, proiect educațional pentru copiii bolnavi și defavorizați aflați în grija Asociației M.A.M.E.. Înscrierea la Balul Britanic se face în ordinea achitării acestei donații conform principiului „primul venit-primul servit”.

Ce să zic, de abia aștept. Ne vedem, da?

Parentingul blând


V-am povestit că revin cu un aspect despre conferința de parenting susținută de Laura Markham pe 13 mai. Util pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei care nu au ajuns la eveniment. Așadar, azi despre parenting-ul blând.

Adică cum să facem să țipăm mai puțin spre deloc la copii, cum să renunțăm sau să nu folosim recompensele, cum să ne gestionăm noi emoțiile, astfel încât comportamentul față de copiii noștri să fie unul bland. Mie personal mi se pare cel mai greu lucru dintre toate: să-ți schimbi modul de parenting, să schimbi la tine, ceea ce ai văzut o viață la părinții tăi.

Ce ne sfătuiește Laura Markham

„Să-ţi schimbi modul de parenting este un lucru deosebit şi poţi să te aştepţi la dificultăţi deoarece tu şi familia ta învăţaţi noi modele de interacţiune. Aceste dificultăţi nu înseamnă automat că faceţi ceva greşit, chiar dacă uneori copilul se poartă mai „rău” ca niciodată. De fapt, ce se întâmplă este că al tău copil îţi arată sentimentele pe care le-a avut în trecut, când ţipai la el sau îl pedepseai şi se simţea singur şi neînţeles. Este nevoie de mai multă compasiune din partea ta, dar răspunsul tău empatic îi va vindeca pe cei răniţi; astfel încât să puteţi cu toţii trece cu bine peste asta. Ai putea să te gândeşti la această tranziţie ca la o vindecare a sentimentelor rănite pentru ca ele să nu mai provoace comportamente nedorite.”

Pas cu pas, sfaturile dr. Laura Markham sunt:

  1. Începe cu tine. Blândeţea din parentingul blând vine din tine. Mai precis, vine din angajamentul tău de a-ţi regla emoţiile. Asta înseamnă că, atunci când te superi te opreşti, renunţi la planurile tale (temporar) şi respiri adânc.
  2. Concentrează-te pe conectare. Parentingul bland nu funcţionează fără conectare. Aşa că, înainte de a schimba orice la copilul tău, începe să lucrezi la legătura dintre voi. Și, din nou, la tine.
  3. Explică-i ce se întâmplă. „Mai știi cum ţipam la tine şi te trimiteam în camera ta când încălcai regulile? Ai observat că ţip mai rar la tine? Îmi pare rău că am avut un asemenea comportament. Te iubesc foarte mult. Te iubesc foarte mult şi ştiu cât te străduieşti . Nu meriţi să se ţipe la tine, orice-ar fi. Nimeni nu merită asta. Când eşti supărat, vreau să te ajut să treci peste sentimentele negative pe care le ai şi să rezolvi problemele. Cred că vei învăţa mai multe ajutându-te să rezolvi încurcăturile pe care le faci decât pedepsindu-te, nu crezi? Hai să vedem împreună cum putem să rezolvăm problemele care apar, bine?”
  4. Cere-i cooperarea. „Toţi avem aceleaşi reguli. Cea mai importantă regulă în casa asta este să ne purtăm frumos unii cu ceilalţi. Mă voi strădui să nu ţip la tine, iar în schimb să te ascult şi să fiu drăguţă. Crezi că ai putea să respecţi regula asta şi să te porţi frumos cu sora ta?”
  5. Oferă-i sprijin şi un model de soluţie reciproc avantajoasă. „Ştiu că surioara ta te calcă pe nervi uneori pentru că mereu vrea să se joace cu lucrurile tale. Asta te sâcâie foarte tare. Meriţi să-ţi poţi păstra comorile în siguranţă. Dar nu este acceptabil să ţipi sau să o loveşti pe sora ta. Hai să găsim împreună un loc sigur de unde sora ta să nu-ți mai poată lua lucrurile preţioase. Şi, dacă chiar te enervează, oare ce-ai putea să faci în loc să ţipi?”
  6. Continuă să impui limite. Vei deveni mai flexibil pe măsură ce înţelegi punctul de vedere al copilului tău şi acesta este un lucru bun. Dar tot trebuie să setezi limite. Cheia este să impui limita ÎNAINTE de a te enerva; cât timp îţi mai păstrezi simţul umorului şi îi poţi înţelege poziţia.
  7. Aşteaptă-te la emoţii.Când copiii sunt pedepsiţi, ei învaţă că afectele care îi fac se poarte rău îi conduc înspre necazuri, aşa că încearcă să-şi înăbuşe aceste porniri. Dar asta nu funcţionează, bineînţeles. Gelozia, frustrarea şi nevoia sunt în bagajul emoţional al copilului, răbufnind la cea mai mică provocare. Singurul motiv pentru care copilul le ţine ascunse este teama. Odată ce opreşti pedepsele, toate acele emoţii sunt obligate să explodeze ca să se vindece.

Copiii nu se dau în spectacol ca să te provoace. Când copilul se dă în spectacol, el se poartă aşa ca să arate sentimente pe care nu le poate exprima prin cuvinte.

  1. Creează un sentiment de siguranţă. Când copilul tău arată că e supărat, rămâi calm. Nu o lua personal. Cu cât rămâi mai calm şi accepţi asta, cu atât se va simţi mai în siguranţă ca să-ţi arate rănile de sub furia lui. (Furia este doar răspunsul organismului la sentimentul de ameninţare). Să se exprime prin lacrimi şi să-și arate frica duce la vindecare.
  2. Ajută-ţi copilul să înţeleagă experienţa prin care trece cu o poveste.„Când erai mai mic îmi era greu… Ţipam mult la tine, nu ştiam ce altceva să fac… Asta te speria… Aşa că te înfuriai tare uneori… Acum încerc din răsputeri să fiu un părinte mai bun şi să nu mai ţip… Ca să nu te mai sperii. În felul ăsta înveţi şi tu modalităţi mai bune de a-mi arăţa când eşti speriat sau furios… …Muncim împreună ca să ne rezolvăm problemele ca o familie… Toată lumea se supără câteodată… Încercăm să ne ascultăm unii pe ceilalţi şi să ne purtăm frumos… Apoi încercăm să reparăm lucrurile între noi… Întotdeauna ajungem să ne iubim şi mai mult.“
  3. Încearcă să repari lucrurile. Dacă ai folosit pedeapsa în trecut, te vei simţi neîmplinit când copilul încalcă o regulă şi nu îl pedepseşti. Încearcă să repari lucrurile. După ce toată lumea s-a calmat şi v-aţi reconectat, poartă o discuţie între patru ochi cu copilul despre ce s-a întâmplat. Ascultă părerea lui şi fii empatic: „Ai fost tare supărat când el a făcut asta… te înţeleg.“ Ai răbdare când e supărat şi ascultă-l.
  4. Un model de scuze. Nu îl forţa pe copil să îşi ceară iertare pentru că asta conduce la resentimente. Dar dacă îti ceri şi tu iertare, copilul îţi va urma exemplul. Când ceva nu merge bine, asumă-ţi responsabilitatea de a fi modelul care îi arată cum să ceară iertare.
  5. Aşteaptă-te la eşecuri. Suntem oameni şi nu suntem perfecţi. Secretul tranziţiei este să ai compasiune pentru tine, aşa cum ai şi pentru copilul tău. Aşteaptă-te să faci greşeli. Aşteaptă-te ca unele zile să fie foarte dificile. Creşterea copiilor este dificilă, iar acest stil de parenting în special este dificil. Dar devine mai uşor. Şi chiar când e dificil, îi vindeci copilului rănile şi pe ale tale, aşa că vei simţi diferenţa.
  6. Ia-ţi un angajament în fiecare dimineaţă.„Pentru mine acest tip de parenting este o alegere zilnică. În fiecare dimineaţă trebuie să-mi iau angajamentul că nu mai ţip. Că rămân calm, că aleg dragostea. Există ceva foarte puternic în angajamentul ăsta. Îmi cer iertare copiilor mei de fiecare dată când greşesc. Văd că îmi acceptă scuzele, iar ei se simt puternici şi generoşi.”

laura markham

Dr. Laura Markham este autor al Părinţi liniştiţi, copii fericiţi – Cum să înlocuim ţipetele cu conectarea și Părinţi liniştiţi, fraţi fericiţi – Cum să creştem fraţi prieteni pe viaţă

Dr. Laura Markham are un doctorat în psihologie clinică la Universitatea Columbia, dar este şi mamă a doi copii, adulţi acum, aşa că îi înţelege şi pe părinţi, şi pe copii. Pe Laura Markham o puteti găsi și citi pe www.AhaParenting.com, acolo unde oferă numeroase sfaturi și momente de ”AHA”, tuturor, de la părinți de bebeluși până la părinți de adolescenți și unde vă puteți abona gratuit la newsletter și înscrie la cursul online ”Părinți liniștiți, copii fericiți”.

 

Liber la educație sau educație la liber?


La liber am făcut totul în ceea ce-i privește pe huni. Și prin asta eu am înțeles mulți ani că nu le-am impus nimic. Nimic mai greșit însă, pentru că le-am impus multe atunci când i-am dat la grădiniță și la școală. Le-am impus, în mod indirect, regulile societății noastre, de parcă aș fi avut de ales. Ceea ce nu ar trebui să fie greșit și în teorie nici nu este. Practica însă ne-a dovedit contrariul, de cele mai multe ori și, din nefericire, cu legătură directă cu sistemul educațional din România.

Că nu e bine, știu. Că nu pot schimba sistemul, realizez prea bine. Dar cum îmi pot ajuta eu copiii să facă față lucrurilor pe care le trăiesc atâta vreme cât vor rămâne în România, lucruri pe care oricum nu le pot schimba? Cum să le explic diferența dintre ceea ce aud la școală și ce văd în jur, față de ce se întâmplă acasă? Cum să le spun copiiilor că doar lucrurile făcute din plăcere contează, că doar cu ele vor rămâne, nu cu poeziile învățate pe de rost la ora de limba română? Cum să-i explic unui copil care nu a fost pedepsit niciodată, să accepte pedepsele de la grădiniță sau de la școală? Țin minte și acum colțul rușinii de la grădiniță sau calificativul Insuficient primit la muzică (!!!) pentru că se îmbrăca și părea că nu este atent. La fel de bine cum țin minte supărarea și plânsul lor.

Despre teme, pedepse, limite, educație, despre relația dintre părinți și copii în ceea ce privește educația și multe altele, voi încerca să mă lămuresc la conferința „Liber la educație sau educație la liber?” din 11 iunie.  Mai multe detalii aici: https://www.facebook.com/events/1430315386990150/

350x350 px-01

Până atunci însă, aveți mai jos un interviu cu Oana Moraru (fondator Helikon) și Gáspár György (psihoterapeut relațional), în care am încercat să aflu părerea specialiștilor despre educația copiilor noștri și despre ce se întâmpla cu educația din România.

Interviu Oana Moraru

oana moraru 

Care sunt principalele defecte ale sistemului românesc de învățământ?

„Multă birocrație, o lipsă totală de verificare a eficienției didactice și deci, lipsa de responsabilitate profesională la clasă, practicarea unor pedagogii desuete care deformează spirite întru conformism și gândire în clișee.”

Cum putem să ne luptăm cu sistemul, fără a scoate copilul din sistem? Cum putem ajuta, colabora?

„Nu poți lupta, nici colabora cu ceva disfuncțional. Poți completa sau suplini acasă cu un regim de viață care oferă copilului experiențe extrașcolare, întâlniri cu oameni inspirați, multă mișcare și cunoaștere de sine.”

Care sunt experiențele din alte țări, ce diferențe/avantaje presupun alte sisteme de educație, comparativ cu România?

„Țările dezvoltate au creat pedagogii la clasă care respectă ritmul și particularitățile fiecărui copil, transmițând fiecăruia că există șanse de împlinire personală și profesională pentru fiecare destin. Școlile evoluate au subordonat conținuturile fiecărei materii nevoii de a dezvolta calitățile gândirii. Copiii sunt învățați de mici să exploreze, să construaiscă sens, să colaboreze, să se uite critic la o problemă și să vină cu soluții inovatoare. La noi se sărbătoresc încă gândirea conformistă și copilul cuminte, supus, care crește doar să îi mulțumească pe alții.”

Interviu Gáspár György:

gasparȘtim cu toții că sistemul de educație din România presupune în primul rând multe teme, încă de la clasa 1. Cum afectează asta creșterea și dezvoltarea copilului?

„Din păcate, sistemul de educație din România presupune, încă, prea multe atitudini și obișnuințe inutile, moștenite de la vechile generații. Studiile din psihologia școlară și psihologia dezvoltării copilului nu indică nicio corelație între temele de casă, din ciclul primar, și reușita academică a elevilor. Singurul comportament de studiu care pare să aibă efecte benefice în ceea ce privește viitorul educațional și intelectual al elevilor mici este lectura din plăcere. Cred că până când nu vom îndrăzni să facem diferența între ceea ce este cu adevărat util și eficient pentru copiii noștri, și care sunt părțile educaționale inutile, viitorul tinerelor generații va fi afectat.”

Cum putem lupta cu temele, pedepsele, recompensele celorlalți și cum îl putem ține pe cel mic motivat în sistemul educațional din România?

„Cred mult în flexibilitatea părintelui și capacitatea acestuia de a se adapta la situațiile de viață pe care le întâlnește. Adesea alegerea cadrului didactic este mult mai importantă decât faima sau titlul școlii. Dacă „noul părinte” – învățătoarea/învățătorul – este deschis la dialog și colaborare cred că putem avansa mai ușor în sistemul actual de învățământ. Desigur că așteptările și atitudinea părintelui reprezintă un alt factor important, de multe ori cadrul didactic este mai uman decât adultul responsabil de copil – care, mânat de diferite sechele psihologice, cere ca elevul să primească cât mai multe teme, pe principiul „să cunoască și el ce este greul în viață”.

Pedepsele sunt mereu la îndemâna părinților din România, asta și pentru că ne sunt atât de cunoscute. Și aici nu mă refer doar la violența fizică, ci și la cea verbală și psihologică. Desigur că niciunul dintre noi nu este perfect, fiecare părinte va avea momentele lui de cădere, care este bine să fie cât mai rare și apoi urmate de comportamente pro-relație (de reparare a daunelor psihologice produse). În unele familii recompensele pot fi o soluție de compromis, dar la modul sincer acestea sunt strategii de mult expirate – în secolul internetului, informația științifică este la un click distanță de orice părinte interesat de principiile sănătoase în relaționarea adult-copil.”

Ce trebuie să facă un părinte pentru a ajuta la integrarea copilului și cum îi poate veni în ajutor atunci când sistemul pare că îi pune bețe în roate?

„Relația părinte-copil este cărămida de bază, și de aici putem construi rezistența și reziliența copilului în raport cu toate provocările vieții de elev, și nu numai. Este esențial ca cel mic să știe că oricât de greu i-ar fi și oricât de mult ar fi greșit la școală, în relația cu părinții poate găsi alinare și suport. Uneori copilul are nevoi doar să fie ascultat, validat și ținut în brațe. Alte ori, ajută să cerem sfatul unui expert în psihologie sau psihopedagogie, ori să deschidem câte o carte de parenting sau să participăm la evenimente cum este cel de pe 11 iunie.

Dacă observăm că cel mic are dificultăți în relaționarea cu semenii, crearea unor contexte de interacțiune dincolo de școală este o alegere înțeleaptă – prin astfel de întâlniri între copii, putem reduce anxietatea celor mici și putem cultiva relații de colaborare între părinți.”

Cum putem dezvolta libertatea, autonomia, independența copilului într-un sistem de învățământ care îi cere să fie obedient?

„Libertatea, autonomia și independența pot fi cultivate cu mult înainte de începerea școlii. Un copil care are deja aceste calități conturate nu se va pierde în capcana obedienței sau a submisivității. Dacă, odată ajuns la școală, copilul nu se revoltă la nedreptate sau nu reacționează atunci când îi sunt încălcate drepturile, înseamnă că profilul obedienței a fost cultivat de acasă. Stabilirea de limite și îndrăzneala de a spune NU sunt comportamente greu de tolerat de către cadrele didactice, dar sunt extrem de sănătoase pentru copil. Dacă, însă, sistemul este rezistent la compromis și negociere, schimbarea școlii poate reprezenta o soluție favorabilă pentru viitorul copilului.”

Vă mulțumesc tuturor și vă aștept cu drag la eveniment.