Tehnologia și copiii


Iată că primul articol de pe acest blog din 2018 vine tot cu o recomandare. Pe 26 ianuarie va avea loc o nouă conferință EKA, despre care v-am mai povestit. Tema ediției care urmează este Impactul tehnologiilor moderne asupra copiilor.

„Technology is just a tool. In terms of getting the kids working together and motivating them, the teacher is the most important.” (Bill Gates)

Cu siguranță nu e primul eveniment pe această temă și poate nici ultimul. Dar subiectul în sine este atât de important și se cunosc atât de puține lucruri cu privire la efectele pe care le are utilizarea în exces a tehnologiilor de către copii, încât eu militez pentru încă un eveniment, și pentru încă unul, și pentru încă unul, până când o să ne intre bine în cap cât de aproape e prăpastia.

Merg cu dragă inimă la eveniment pentru că aș vrea să învăț cum să îmbin și capra și varza. Îmi este clar că nu îmi pot ține copiii departe de tehnologie, mai mult, ar fi total greșit să fac asta, dar este nevoie de un echilibru. Și sper să dau de specialiști, de experiențe și de întâmplări care să mă ajute să-l găsesc.

kids tech

Înscrieri eveniment

Trebuie să știți că participarea le eveniment costă 120 de lei și aici aveți mai multe detalii despre cum vă puteți înscrie. Despre ce va fi vorba:

  • La ce vârstă poate începe bebeluşul meu să se uite la televizor?
  • Este în regulă pentru un copil de 1-3 ani să se joace pe un ipad sau tabletă?
  • Este o legătură între jocurile online şi ADHD la copiii mici?
  • Ar trebui, ca părinte, să permit copiilor mei adolescenţi să petreacă ore în şir în baie cu telefoanele lor inteligente?
  • Tehnologia contribuie la izolarea socială?
  • Relaţii reale pot fi formate în spaţiul virtual al internetului?
  • De ce petrec oamenii mult timp online şi ce efect are acest lucru asupra lor?
  • Sunt motive să-mi fie frică pentru copilul meu de Deep web – „Reţeaua din adâncuri”?

Despre speaker

Mihai Gânj este absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti, fiind şeful promoţiei din anul 2000. A beneficiat de o bursă de studii din partea guvernului român şi indian pentru studiul limbii sanskrite şi al civilizaţiei indiene. A lucrat la Universitatea din Bucureşti ca preparator universitar timp de 3 ani şi în cadrul International House din Londra ca membru al boardului de conducere timp de 6 ani.

Alături de soţia sa, Alina Gânj, este fondatorul IH Bucharest (de 7 ani liderul cursurilor de limba engleză din România), English Kids Academy și FasTracKids România (câștigătorul Premiului de Excelență la categoria “Cursuri pentru copii” acordat de Radio Itsy Bitsy în ianuarie 2016).

A fost desemnat antreprenorul anului 2010 în România de către HR Club România. Este inspector în cadrul International House World Organisation din Londra, consultant în dezvoltarea relațiilor umane în curs de validare de Institutul ESPERE din Paris și trainer calificat de Transformational Psychology Institute din Bergen, Olanda. În ultimii 2 ani găzduiește ateliere care au drept scop folosirea descoperirilor de la Universitatea Stanford în creșterea gradului de motivare în procesul de învățare al elevilor, părinților, educatorilor din școlile de stat și private din București, precum și al angajaților din companiile care operează în București.

Abia aștept și promit să vin cu ceva idei despre cum a fost!

Sursa foto.

Advertisements

Educația nu este la liber!


Poate încep prea dur un articol menit să ajute, dar intrând cu hunii în primii 2 ani de școală primară și după alți 5 de colectivitate, constat că educația nu este la îndemâna oricui și că a trimite copiii „în sistem” nu e singurul lucru pe care-l poate face un părinte. Din contra. Mai mult decât atât, ceea ce se întâmplă la noi în școli nu are nicio legătură cu libertatea copiilor, cu autonomia lor, cu libertatea în ceea ce privește creativitatea lor.

Știm cu toții că sistemul nu e cum ar trebui să fie. Mă uit cu jind alături de alți părinți la școlile din Finlanda sau Elveția, ca să dau doar două exemple, și încerc să înțeleg de ce acolo se poate și aici nu. De fapt, m-am oprit din a mă întreba asta și am decis că trebuie să fac tot ce-mi stă în putință să-mi ajut copiii să se integreze cumva în acest sistem. În România. Să îi ajut să facă față sistemului, să mă implic și să îi implic în alte tipuri de activități care să-i transforme în adulți corecți și empatici, cu sentimente pe care știu să și le gestioneze, dar și să le exprime.

Și nu în ultimul rând, am ales să mă cresc pe mine. Să mă informez eu sau să mă schimb eu. Să dau jos bagajul din spate cu care m-au crescut ai mei sau măcar să conștientizez și să diferențiez binele de rău din acest bagaj. Mă uit la copii, dar mă uit și la mine deopotrivă, pentru că cele mai multe din lucrurile pe care le fac ei greșit, vin de la mine, părintele lor. Mai mult, cele mai multe din „lucrurile pe care le fac ei greșit” nu sunt greșite decât în ochii mei. De asta încă citesc cărți de parenting, deși ai mei nu mai sunt bebeluși de mult. De asta merg la evenimente de profil. De asta mă și implic în organizarea lor. De asta mi-am rupt ieri mai bine de o jumătate de duminică ca să merg la acest eveniment având ca temă centrală educația, privită din mai multe unghiuri și puncte de vedere.

Și-am să vă spun care e primul lucru pe care cred eu că-l poate face un părinte atunci când vine vorba de educația copilului și când spun asta vă rog să plasați momentul în timp din prima zi în care copilul intră în colectivitate, fie că vorbim de creșă sau de grădiniță. Ei bine, primul lucru este să cunoască Educatorul. Îngrijitorul. Învățătorul. Profesorul. Sigur, poți alege o instituție educațională în funcție de recomandări sau reputație, dar mâinile pe care încape mai apoi copilul, modul în care se va purta educatorul sau învățătorul cu el, acesta e tot ce contează pentru dezvoltarea lui ulterioară. N-am o rețetă anume, dar știu sigur că modul în care profesorul se comportă cu elevul la școală, se va vedea rapid pe chipul acestuia. Și, cum bine spunea Oana Moraru, unul dintre speakerii evenimentului: „Dacă te uiți în caietul unui copil de clasa a IV-a, vei ști cum arată învățătorul lui.” Câte corecturi și în ce mod sunt făcute. Ce tipuri de exerciții sau activități. Ce teme și câte, chiar și pe perioada vacanței. Cum se comportă în excursii, în afara orelor de curs. Sunt nenumărate posibilități, dacă ne aplecăm urechea.

pic 1

Gaspar Gyorgy, speaker și el în cadrul evenimentului, a definit profesorii minunați vs. profesorii mai puțin minunați. N-am să insist asupra acestui aspect, n-o pot face mai bine decât a făcut-o Gaspar, dar vă las mai jos 2 poze care spun totul.

pic 3

pic 4

Și nu în ultimul rând, un gând cu care cred că toată lumea a plecat din sală și pe care mi-aș dori să-l cunoască cât mai mulți părinți: „Copiii nu învață de la cei care nu-i plac.” (Rita Pierson).

pic 2

Mi-a plăcut evenimentul, îmi doresc tot mai multe de acest gen. Și mai lungi, căci mi se pare că nu e niciodată timp pentru toate. Știu că nu e ușor nici pentru participanți și cu siguranță nici pentru organizatori. Și ca om care organizează evenimente de peste 12 ani, în agenții, la clienți sau pe cont propriu, țin să le mulțumesc organizatorilor pentru munca depusă, dar și sponsorilor, fără de care evenimentul nu ar fi fost posibil:

Partener Principal : Orange Romania

Parteneri: NN, Aquatique, Dacia Romania, Boiron Romania, RawBite Romania, English Kids Academy, Scoala Step by Step Bucuresti, Sloop, Kinderpedia, Bucate delicioase si NESCAFÉ Dolce Gusto Romania

Iar despre ce au mai scris alții, înainte și după eveniment, puteți afla direct de pe pagina evenimentului. 

 

Frica păzește bostănăria?


Aveam 14 ani când am ridicat pentru prima oară mâna asupra mamei mele. A fost prima și ultima oară și nu știu nici acum de ce m-am oprit la timp și nici de ce nu am mai făcut-o după.  Am putut, probabil, să discern asupra gravității faptei. Poate m-am oprit tot de frică, pentru că de frică și din răzbunare am ridicat mâna să-mi lovesc mama. Și pentru că așa văzusem ocazional în jur.

N-am fost un copil bătut de părinți. N-am avut o copilărie traumatizantă. Am avut însă o copilărie, pe care cel puțin parțial, nu le-o doresc copiilor mei. Am mai primit, din când în când, câte o palmă. Chiar rar, din câte îmi amintesc. Mama mă certa des, pentru că așa credea ea că e bine și mai ales, pentru că era singura cale pe care o știa. Voia să facă om bun din mine, om de soi. Mă certa des și mă pedepsea și mai des. Toate ieșirile afară îmi erau condiționate de teme sau de rezultatele școlare, toate ieșirile afară erau clar limitate în timp și spațiu. Îmi aduc aminte ce furioasă eram pe ea pentru toate acestea. Îmi aduc aminte ce furioasă eram pe tata, pentru că îi permitea și nu se băga în ceea ce eu consideram că era o mare nedreptate. Așadar, într-un final, am vrut să servesc ce mi s-a servit.

Când copiii se uită în pământ la ei acasă

Dacă nu vă sună deja cunoscut, cel puțin până la o anumită vârstă, copilul nu face altceva decât să imite comportamentul celor din jur, celor lângă care crește. El nu discerne musai între bine și rău, nu știe cum trebuie să se comporte, prin urmare face ce vede. Copiii nu sunt răi, dar pot avea un comportament rău, dacă asta e singurul pe care l-au văzut. Și poate nu ți se pare grav dacă nu-l bați, dar este la fel de grav dacă-l pedepsești. Este la fel de grav dacă țipi. Este la fel de grav dacă-l condiționezi. Este abuz fără nicio urmă de îndoială, este dresaj și va funcționa rapid și facil, dar doar până la un anumit punct. Până atunci când va face ce a văzut și va ridica mâna.

Se poate și altfel

Și e mult mai greu. Nu se văd rezultate imediate. Lucrurile par că vor scăpa de sub control. Ceilalți îți vor reproșa că propriul tău copil face ce vrea din tine. Că e needucat, că nu e obedient, că nu se comportă precum alți copii (altă meteahnă a educației românești, compară-l cu Gigel, o să-i facă bine). Se poate și altfel și am văzut asta pe pielea copiilor mei. Copiii mei au învățat să spună „Mulțumesc” și „Te rog” doar pentru că le-am mulțumit și i-am rugat adesea, cu vorbe, nu doar cu fapte. Copiii mei știu ce înseamnă să oferi ajutor și să spui că iubești. Copiii mei știu ce înseamnă măsura. Copiii mei se sfătuiesc cu mine și-mi cer părerea, pentru că și eu le-am cerut părerea. Copiii mei știu ce înseamnă respectul, pentru că le-am oferit respect. Copiii mei au fost crescuți cu blândețe. Copiii mei nu au nici 9 ani.

Despre toate cele de mai sus și despre multe altele, ne vorbesc și specialiștii anilor 2000 în cărțile și-n conferințele lor. Îmi doresc să cred că nu vorbesc degeaba și-mi doresc să nu se oprească. Pentru că vor trece generații întregi peste noi până ce vom reuși să scăpăm în totalitate de anii ce-au trecut.

Pe 13 mai, la Rin Grand Hotel din București, Dr. Laura Markham, fondatorul ahaparenting.com, va susține cea de a doua conferință de parenting din România. Salut inițiativa și vă invit la eveniment!

1920x768

Structura evenimentului

Conferința 1- 10:00-13:00

CUM SĂ DEVII UN PĂRINTE BLÂND

  • cele trei principii pentru un parenting pozitiv;
  • ce așteptări să ai de la copil;
  • cum să îți convingi partenerul să devină un părinte blând;
  • cum să treci de la pedepse la comunicare;
  • cum să ai grijă de propriile emoții.

Conferința 2- 14:30-17:00

CUM SĂ CREŞTI UN COPIL INTELIGENT EMOŢIONAL

  • de ce inteligența emoțională (EQ) e mai importantă decât IQ-ul;
  • cum să îi oferi copilului uneltele pentru a fi un adult inteligent emoțional;
  • cum să îi ajuți pe copii să-și controleze comportamentul;
  • cum să îi înveți pe copii să coopereze fără să țipi, să ameninți, să pedepsești;
  • de ce este important sa iti inveti copilul ce inseamna emoțiile sănătoase.

Reamintesc, deși v-am mai povestit despre Dr. Laura Markham, aici și aici, ea este autorul bestseller-urilor „Părinţi liniştiţi, copii fericiţi: cum să înlocuim ţipetele cu conectarea” şi „Părinţi liniştiţi, fraţi fericiţi: cum să creştem fraţi prieteni pe viaţă”, publicate în limba română de Multi Media Est Publishing şi disponibile la www.shop.totuldespremame.ro

Conferinţele din 13 mai fac parte din seria  Conferințele TOTUL DESPRE PARENTING şi vor aduce în atenţia publicului subiecte precum inteligenţa emoţională a copilului, comunicarea empatică, educaţia în care limitele sunt stabilite cu blândeţe şi cu atenţie la nevoile celui mic, conectarea sporită între părinţi şi copii, reglarea propriilor emoții şi împlinirea personală, metode pentru dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor. Toate sunt, potrivit specialistului, extrem de importante pentru armonia în familie, dar şi pentru a-l ajuta pe copil să devină un adult responsabil, sigur pe el şi fericit.

Detalii și înscrieri aici: http://e-parenting.ro/dr-laura-markham-la-bucuresti/

Penarul cu Vise și Bucurii


În perioada 1-8 septembrie 2016, Gabriela Maalouf, expert parenting si programare neurolingvistică, desfășoară împreună cu Billa Romania și Carrefour România, campania umanitară “Penarul cu Vise și Bucurii”, cu obiectivul de a strânge și de a dărui rechizite noi la începutul anului școlar pentru copiii beneficiari ai programelor SOS Satele Copiilor România.

Niște cifre

Conform Institutului Național de Statistică, 27,8% dintre copiii români nu merg la școală, cu 7% mai mult față de media europeană și cu 10% mai mult decât în urmă cu doi ani. Abandonul școlar se datorează în special sărăciei. Mulți copii se rușinează să meargă la școală fără ghiozdane și rechizite.

“În septembrie pentru părinți începe cursa contra-cronometru pentru rechizite și toate cele necesare la început de an școlar. Putem să mergem cu avânt spre magazine, cumpărând de această dată și câteva rechizite noi pentru copiii care au nevoie cel mai mult de sprijinul nostru, al comunității. Dragi părinți, vă invit pentru acest 1 septembrie să credeți în puterea comunității de a schimba destine. Fiecare dintre noi poate oferi șansa unor copii nevoiași de a avea creioane, stilouri, penare colorate, ghiozdane, cu care să meargă mai încrezători la școală. Copiii sunt copii și înainte de toate se bucură să aibă parte de rechizite noi. Putem să transformăm începutul de an școlar într-un motiv de bucurie sinceră pentru acești copii minunați,” spune Gabriela Maalouf, inițiatoarea campaniei “Penarul cu Vise și Bucurii”

Cei care doresc să sprijine campania “Penarul cu Vise și Bucurii” sunt invitați să doneze rechizitele achiziționate în centrul de colectare deschis la SOS Satele Copiilor România din București, Calea Floreasca 165, în perioada 1-8 septembrie.

Pe data de 9 septembrie, rechizitele noi donate de comunitate vor ajunge împreună cu rechizitele donate de sponsorii campaniei Billa Romania și Carrefour România la centrul SOS Satele Copiilor România din București, în cadrul unui eveniment cu ateliere practice pe teme de educație și dezvoltare personală susținut de Gabriela Maalouf pentru copii.

SOS Satele Copiilor România derulează 3 programe la nivel național în București, Sibiu și Bacău, oferind servicii de îngrijire de tip familial (Sate SOS), servicii de consiliere (Centre de Consiliere şi Sprijin pentru Copii şi Părinţi) și servicii educaționale (Tabăra de Vară, Proiecte Educaționale).

Misiunea SOS Satele Copiilor România este aceea de a favoriza educaţia copiilor într-un mediu familial propice dezvoltării sănătoase şi armonioase. În satele SOS, cei mici sunt încredințați unei mame SOS, care are în grijă câte 5-7 copii, de a căror educație, îngrijire și evoluție se ocupă îndeaproape.
Mai multe informații despre SOS Satele Copiilor România puteţi găsi și pe pagina de Facebook.

sos

Voiam un copil… și m-am trezit cu doi!


Iată un titlu care rezumă perfect ceea ce mi s-a întâmplat acum aproape 8 ani de zile. Surpriză e puțin spus. Șoc. Întrebări. Neliniști. Le-am luat pe rând, dar recunosc că aș fi avut nevoie de ceva mai mult ajutor. După primele zile de întrebări fără răspuns, ne-am dat seama că să citim despre ceea ce ni se întâmplă sau despre ce ni se poate întâmpla, e cel mai bun lucru pe care-l putem face. Poate singurul. La vremea respectivă însă, existau foarte puține cărți de specialitate în limba română, strict despre gemeni, ca să nu mai vorbesc de disponibilitatea acestor informații online. De altfel, așa a luat naștere acest blog. M-am hotărât să scriu pentru alții toate lucrurile esențiale ale vieții cu gemeni.

Acum ceva vreme mi-a picat în mână (mulțumesc Editura Casa!) o carte care se intitulează: Voiam un copil… și m-am trezit cu doi!, o carte pe care am citit-o dintr-o suflare. M-ar fi ajutat foarte mult să o am acum opt ani, dar tocmai pentru că știu asta, am ales să-i fac o mică recenzie, sunt convinsă că o să ajute pe cei aflați acum ca mine în urmă cu 8 ani, deși, e drept că din punct de vedere informație, nu mă mai ajută foarte multe lucruri acum.

Cartea este structurată în 3 părți mari: Sarcina, Nașterea și Primele 3 luni. Cele mai importante momente aș spune, atunci când ești pe rând debusolat, descurajat, speriat și neliniștit, și nu prea știi de unde să o apuci. Cred cu tărie că e bine să fii pregătit pentru astfel de momente, chiar dacă o carte e doar un prim pas în acest sens. Veți afla:

  • Care este cauza unei sarcini multiple și ce înseamnă de fapt o sarcină gemelară (asta ajută să nu mai căutați gemeni prin tot arborele genealogic, de exemplu, pentru că gemenii identici, iată, nu sunt moșteniți nicicum)
  • Care sunt cele mai importante aspecte medicale de care trebuie să ții cont în timpul sarcinii (de la analize, până la tip de alimentație)
  • Ce este trusolul bebelușului și cum trebuie să arate bagajul de spital al viitoarei mame (da, este nevoie de așa ceva)
  • Cum decurge o naștere normală în cazul unei sarcini gemelare și ce este aceea o sarcină prematură
  • Detalii despre nașterea naturală vs. nașterea prin cezariană în cazul sarcinii gemelare
  • Aspecte importante despre alăptare – da, gemenii pot fi alăptați!
  • Sindromul SID și altele despre care nu vreau să detaliez, dar despre care e bine să știți
  • Aspecte psihologice în cazul gemenilor de care poate e bine să țineți cont încă de la început, precum și despre legătura specială dintre ei – aici vă pot confirma că nu este vorba de un mit!
  • Ce este criptofazia – insist puțin pentru că este un fenomen rar întâlnit în rândul fraților în general și des întâlnit în rândul gemenilor și cu care încă ne confruntăm și noi (vă reamintesc că hunii au 8 ani). Ce este criptofazia? Crearea unui limbaj secret și exclusiv pe care gemenii îl utilizează între ei, compus din termeni cu semnificații diferite de cele obișnuite, de la cuvinte spuse pe jumătate până la bolboroseli, gesturi și tăceri pe care părinții sau apropiații nu le înțeleg față de gemeni.
  • Și nu în ultimul rând, aveți la final o bibliografie cel puțin interesantă, pe care poate vreți să o răsfoiți, cel puțin.

În speranța că v-am convins, cartea este disponibilă aici și nu, nu costă o avere. Enjoy!

hunisori

Sursa foto: arhiva personală.

Mindfulness la masă


Cea mai recentă lansare de carte la care am mers: Mindfulness la masă, de Andy Puddicombe și powered by Totul despre Mame.

mindfulness 1

Un titlu deosebit de interesant și să nu ziceți că ați auzit prea des de Mindfulness, în general. Cred că încă nu s-a spus destul, dacă mă întrebați pe mine. En fin, eu n-am citit cartea încă, promit să revin cu o recenzie, dar ce am răsfoit m-a făcut foarte curioasă. În plus, sunt două mari motive pentru care o s-o citesc și sper să facă lumină, într-o oarecare măsură:

  • hunii nu sunt cei mai mâncăcioși copii din Univers. Sigur, pe mine nu mă îngrijorează foarte tare asta, sunt încă mici, gusturile se vor defini pe parcurs, mai e loc de alegeri de făcut și experiența de până acum mi-a dovedit 1) că nu mor de foame și 2) că există evoluție, în bine, în acest sens, că gusturile chiar se schimbă și iată, au ajuns să mănânce chiar și cireșe :). Dar alimentația copiilor e un aspect deosebit de important, iar bazele se pun încă din primele zile de viață. Și se pot corecta în timp, din timp, dar cu cât trece timpul, cu atât vor fi mai greu de implementat eventualele schimbări. E bine de știut mecanismul din spate.
  • eu am o relație foarte proastă cu mâncarea. Sunt o norocoasă din fire, orice, oricât și oricând aș mânca, nu se vede, dar nu asta e problema reală. Ci faptul că mie nu-mi place să mănânc, mi se pare că am alte lucruri muult mai bune de făcut cu timpul meu. Nu există poftă, gust, plăcere, nada. Poate doar pentru pizza, paste și junk food, altă problemă. Dacă aș putea trăi fără mâncare, ar fi foarte bine. Și aș vrea să schimb asta.

Altfel, cartea este disponibilă aici și, cum vă spuneam, eu voi reveni cu recenzia.

Cu mulțumiri pentru sponsori și cu felicitări pentru Larisa Petrini. 🙂

mindfulness 2

O recomandare lină: Lin store natural artizanal


Mă știți doar, nu recomand des lucruri. Dar m-am întâlnit cu acest magazine online de lucruri frumoase și, generoasă din fire, am zis să nu țin doar pentru mine. În plus, m-am „lovit” de câteva dintre produsele lor înviața reală și am fost impresionată plăcut din punct de vedere calitate. De fapt, raportul calitate-preț, mai ales ținând cont de faptul că vorbim delucruri handmade, este unul foarte bun

De ce Lin?

„Din pasiune pentru meșteșug și din dragoste pentru materialele naturale s-a născut Lin. Din dorința de a da meștesugurilor vechi șansa de a spune povești noi s-a conturat acest loc în care oameni pasionați de munca lor lucrează manual fiecare obiect în spiritul brandului Lin.

Toate produsele sunt lucrate manual din materiale naturale. Unele dintre ele pastrează formele tradiționale, altele împrumută elemente din designul contemporan tocmai pentru a-și putea spune povestile mai departe.”

Produse

Produse din lână, in, ceramică, lemn, produse de îngrijire personal (săpun cu argilă, doar un exemplu). Mie personal îmi plac foarte multprodusele lor din ceramic, modele sunt aparte și apreciez tare mult faptul că sunt handmade, îmi imaginez că nu este tocmai ușor.

ceramica 2

Dacă vreți să suțineți artizanatul românesc, dacă vă plac obiectele unicat sau dacă pur și simlu sunteți în pană de idei, îi găsiți pe facebook și desigur, pe website. Și, foarte interesant de citit: cum se face.

Spor la cumpărături!