Liber la educație sau educație la liber?


La liber am făcut totul în ceea ce-i privește pe huni. Și prin asta eu am înțeles mulți ani că nu le-am impus nimic. Nimic mai greșit însă, pentru că le-am impus multe atunci când i-am dat la grădiniță și la școală. Le-am impus, în mod indirect, regulile societății noastre, de parcă aș fi avut de ales. Ceea ce nu ar trebui să fie greșit și în teorie nici nu este. Practica însă ne-a dovedit contrariul, de cele mai multe ori și, din nefericire, cu legătură directă cu sistemul educațional din România.

Că nu e bine, știu. Că nu pot schimba sistemul, realizez prea bine. Dar cum îmi pot ajuta eu copiii să facă față lucrurilor pe care le trăiesc atâta vreme cât vor rămâne în România, lucruri pe care oricum nu le pot schimba? Cum să le explic diferența dintre ceea ce aud la școală și ce văd în jur, față de ce se întâmplă acasă? Cum să le spun copiiilor că doar lucrurile făcute din plăcere contează, că doar cu ele vor rămâne, nu cu poeziile învățate pe de rost la ora de limba română? Cum să-i explic unui copil care nu a fost pedepsit niciodată, să accepte pedepsele de la grădiniță sau de la școală? Țin minte și acum colțul rușinii de la grădiniță sau calificativul Insuficient primit la muzică (!!!) pentru că se îmbrăca și părea că nu este atent. La fel de bine cum țin minte supărarea și plânsul lor.

Despre teme, pedepse, limite, educație, despre relația dintre părinți și copii în ceea ce privește educația și multe altele, voi încerca să mă lămuresc la conferința „Liber la educație sau educație la liber?” din 11 iunie.  Mai multe detalii aici: https://www.facebook.com/events/1430315386990150/

350x350 px-01

Până atunci însă, aveți mai jos un interviu cu Oana Moraru (fondator Helikon) și Gáspár György (psihoterapeut relațional), în care am încercat să aflu părerea specialiștilor despre educația copiilor noștri și despre ce se întâmpla cu educația din România.

Interviu Oana Moraru

oana moraru 

Care sunt principalele defecte ale sistemului românesc de învățământ?

„Multă birocrație, o lipsă totală de verificare a eficienției didactice și deci, lipsa de responsabilitate profesională la clasă, practicarea unor pedagogii desuete care deformează spirite întru conformism și gândire în clișee.”

Cum putem să ne luptăm cu sistemul, fără a scoate copilul din sistem? Cum putem ajuta, colabora?

„Nu poți lupta, nici colabora cu ceva disfuncțional. Poți completa sau suplini acasă cu un regim de viață care oferă copilului experiențe extrașcolare, întâlniri cu oameni inspirați, multă mișcare și cunoaștere de sine.”

Care sunt experiențele din alte țări, ce diferențe/avantaje presupun alte sisteme de educație, comparativ cu România?

„Țările dezvoltate au creat pedagogii la clasă care respectă ritmul și particularitățile fiecărui copil, transmițând fiecăruia că există șanse de împlinire personală și profesională pentru fiecare destin. Școlile evoluate au subordonat conținuturile fiecărei materii nevoii de a dezvolta calitățile gândirii. Copiii sunt învățați de mici să exploreze, să construaiscă sens, să colaboreze, să se uite critic la o problemă și să vină cu soluții inovatoare. La noi se sărbătoresc încă gândirea conformistă și copilul cuminte, supus, care crește doar să îi mulțumească pe alții.”

Interviu Gáspár György:

gasparȘtim cu toții că sistemul de educație din România presupune în primul rând multe teme, încă de la clasa 1. Cum afectează asta creșterea și dezvoltarea copilului?

„Din păcate, sistemul de educație din România presupune, încă, prea multe atitudini și obișnuințe inutile, moștenite de la vechile generații. Studiile din psihologia școlară și psihologia dezvoltării copilului nu indică nicio corelație între temele de casă, din ciclul primar, și reușita academică a elevilor. Singurul comportament de studiu care pare să aibă efecte benefice în ceea ce privește viitorul educațional și intelectual al elevilor mici este lectura din plăcere. Cred că până când nu vom îndrăzni să facem diferența între ceea ce este cu adevărat util și eficient pentru copiii noștri, și care sunt părțile educaționale inutile, viitorul tinerelor generații va fi afectat.”

Cum putem lupta cu temele, pedepsele, recompensele celorlalți și cum îl putem ține pe cel mic motivat în sistemul educațional din România?

„Cred mult în flexibilitatea părintelui și capacitatea acestuia de a se adapta la situațiile de viață pe care le întâlnește. Adesea alegerea cadrului didactic este mult mai importantă decât faima sau titlul școlii. Dacă „noul părinte” – învățătoarea/învățătorul – este deschis la dialog și colaborare cred că putem avansa mai ușor în sistemul actual de învățământ. Desigur că așteptările și atitudinea părintelui reprezintă un alt factor important, de multe ori cadrul didactic este mai uman decât adultul responsabil de copil – care, mânat de diferite sechele psihologice, cere ca elevul să primească cât mai multe teme, pe principiul „să cunoască și el ce este greul în viață”.

Pedepsele sunt mereu la îndemâna părinților din România, asta și pentru că ne sunt atât de cunoscute. Și aici nu mă refer doar la violența fizică, ci și la cea verbală și psihologică. Desigur că niciunul dintre noi nu este perfect, fiecare părinte va avea momentele lui de cădere, care este bine să fie cât mai rare și apoi urmate de comportamente pro-relație (de reparare a daunelor psihologice produse). În unele familii recompensele pot fi o soluție de compromis, dar la modul sincer acestea sunt strategii de mult expirate – în secolul internetului, informația științifică este la un click distanță de orice părinte interesat de principiile sănătoase în relaționarea adult-copil.”

Ce trebuie să facă un părinte pentru a ajuta la integrarea copilului și cum îi poate veni în ajutor atunci când sistemul pare că îi pune bețe în roate?

„Relația părinte-copil este cărămida de bază, și de aici putem construi rezistența și reziliența copilului în raport cu toate provocările vieții de elev, și nu numai. Este esențial ca cel mic să știe că oricât de greu i-ar fi și oricât de mult ar fi greșit la școală, în relația cu părinții poate găsi alinare și suport. Uneori copilul are nevoi doar să fie ascultat, validat și ținut în brațe. Alte ori, ajută să cerem sfatul unui expert în psihologie sau psihopedagogie, ori să deschidem câte o carte de parenting sau să participăm la evenimente cum este cel de pe 11 iunie.

Dacă observăm că cel mic are dificultăți în relaționarea cu semenii, crearea unor contexte de interacțiune dincolo de școală este o alegere înțeleaptă – prin astfel de întâlniri între copii, putem reduce anxietatea celor mici și putem cultiva relații de colaborare între părinți.”

Cum putem dezvolta libertatea, autonomia, independența copilului într-un sistem de învățământ care îi cere să fie obedient?

„Libertatea, autonomia și independența pot fi cultivate cu mult înainte de începerea școlii. Un copil care are deja aceste calități conturate nu se va pierde în capcana obedienței sau a submisivității. Dacă, odată ajuns la școală, copilul nu se revoltă la nedreptate sau nu reacționează atunci când îi sunt încălcate drepturile, înseamnă că profilul obedienței a fost cultivat de acasă. Stabilirea de limite și îndrăzneala de a spune NU sunt comportamente greu de tolerat de către cadrele didactice, dar sunt extrem de sănătoase pentru copil. Dacă, însă, sistemul este rezistent la compromis și negociere, schimbarea școlii poate reprezenta o soluție favorabilă pentru viitorul copilului.”

Vă mulțumesc tuturor și vă aștept cu drag la eveniment.   

 

#9cu0 la final


Campania #9cu0 a ajuns la final. Vă las mai jos rezultatele, îmbucurătoare. Sigur, se putea și mai bine, dar schimbările mari se fac cu pași mici.

Campania “9 luni cu 0 alcool” a crescut nivelul de informare cu privire la afecțiunile care pot apărea la copii din cauza consumului de alcool în timpul sarcinii

Am voie să consum o cantitate mică de alcool în timpul sarcinii? Este o întrebare ce apare des atunci când viitoarea mamă află că este însărcinată. În acest context, Ursus Breweries, în parteneriat cu Asociația Mame pentru Mame, încheie ediția pilot a campaniei “9 luni cu 0 alcool”, inițiativă lansată anul trecut și dezvoltată ca parte a unuia dintre angajamentele de dezvoltare durabilă ale companiei, acela de a promova un consum reponsabil de alcool.

Consumul de alcool în timpul sarcinii este asociat cu o serie de riscuri, ce pot apărea atât la mamă (avort spontan, naștere prematură sau întârziată), cât și la făt (Spectrul Tulburărilor Alcoolice Fetale și Sindromul Alcoolic Fetal).

“De cele mai multe ori nu se acordă atenția necesară unui subiect atât de important. Viitorii părinți încă mai au percepția eronată că o cantitate mică de alcool consumată de mamă în timpul sarcinii nu dăunează sănătății viitorului bebeluș. Ursus Breweries, prin platforma www.desprealcool.ro, promovează constant un consum responsabil de alcool, ca parte a strategiei sale de dezvoltare durabilă, Prosper. “9 luni cu 0 alcool” este prima campanie dezvoltată de un producător de bere din România care informează consumatorii asupra riscurilor consumului de alcool în timpul sarcinii. Suntem mândri că am transmis, prin acest demers de pionierat, un mesaj direct către viitorii părinți”, declară Robert Uzună, Corporate Affairs Director, Ursus Breweries.

La începutul campaniei, conform primei cercetări* sociologice realizate de Ursus Breweries prin intermediul Cult Market Research, peste un sfert dintre respondente considerau că o cantitate mică de alcool, consumată ocazional în timpul sarcinii, nu dăunează mamei sau copilului. Cercetarea a fost realizată în județul Buzău, una dintre comunitățile în care compania este prezentă printr-o unitate de producție. La finalul campaniei, 74% dintre persoanele chestionate** au aflat mesajul “Nu consuma alcool în timpul sarcinii!”.

Infografic_#9cu0

Astfel, campania de informare implementată sub forma unui program pilot care a presupus și o serie de seminarii în Râmnicu Sărat, Gherăseni, Pogoanele și Nehoiu, din județul Buzău, a adus rezultate importante precum**:

  • O creștere de la 13% la 28% a conștientizării grupului țintă cu privire la existența unor posibile afecțiuni care pot apărea la copii din cauza consumului de alcool de către mame în timpul sarcinii.
  • 83% dintre respondenții din județul Buzău consideră acum că această campanie le va determina pe viitoarele mame să adopte un comportament responsabil cu privire la consumul de alcool în timpul sarcinii.
  • 97% dintre respondenți consideră că această inițiativă este importantă și trebuie continuată.

Ana Măiță, președintă a Asociației Mame pentru Mame și câte un medic din fiecare localitate au fost prezenți în cadrul acestor seminarii. Întâlnirile informative au reprezentat un cadru relevant de discuții despre importanța unui stil de viață sănătos și, mai ales, despre riscurile asociate consumului de alcool în timpul sarcinii.

Campania «9 luni cu 0 alcool» a fost o premieră în România și era nevoie de o astfel de informare. Noi știam deja că, din păcate, multe mame indiferent de mediu, nivel de educație sau de venit, primesc informații contradictorii în legătură cu ceea ce este bine și nu este bine să facă în timpul sarcinii. Studiile recente demonstrează că factorii genetici contează în proporție de 20%, procentul de 80% reprezentând factorii epigenetici – alegerile pe care mama le face în ceea ce privește nutriția în timpul sarcinii, nașterea, alăptarea, nutriția copilului etc. Astfel, este necesar să înțelegem că este bine să nu riscăm sănătatea copilului nostru consumând orice cantitate de alcool, chiar și moderată. De aici, mesajul campaniei: 9 luni cu 0 alcool”, a declarat Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame.

Dana Rogoz, ambasadoarea campaniei și una dintre mamele responsabile din România, a susținut campania de informare pe tot parcusul implementării. Alături de Ana Măiță și medicul din fiecare localitate, ea a discutat cu viitorii părinți despre importanța alegerii ei de a nu consuma alcool în timpul sarcinii.

M-am bucurat enorm să fiu ambasadoarea acestei campanii, care nu se încheie aici, căci mesajul ei va merge mai departe prin intermediul tuturor femeilor pe care le-am întâlnit în caravană, cărora le-am vorbit pe blog sau pe platforma desprealcool.ro. Sunt femei care m-au privit în ochi și mi-au spus că aflând de la noi de efectele pe care le poate avea alcoolul în timpul sarcinii, nu vor risca și vor alege #9cu0. Atunci m-am simțit cu adevărat fericită de tot demersul și munca de echipă din spatele acestei campanii”, declară Dana Rogoz, ambasadoarea campaniei „9 luni cu 0 alcool”.

Campania de informare a avut acoperire națională, prin distribuirea a peste 200.000 de pliante informative în toată țara, începând cu luna iulie 2015, Luna Națională de Informare despre Efectele Consumului de Alcool, cu accent asupra consumului de alcool în timpul sarcinii.

Mai multe informații despre Spectrul Tulburărilor Alcoolice Fetale sunt disponibile și în materialul de informare Zero Alcool în timpul Sarcinii, disponibil online aici: http://bit.ly/1ZYx6wg.

Educatia prin exemplu


178161570Daca nu-ti place ce vezi in oglinda, schimba ceva la tine, nu sparge oglinda!

Cred ca e cel mai bun mod de a face parenting educatie, cel mai palpabil. Si fara sa vrem, fiecare dintre noi o facem. Poate fi bun sau rau, depinzand in egala masura de propriile valori, principii si educatie.

Una dintre apasarile mele este ca hunii nu citesc, sau ma rog, nu au o mare dorinta din a face asta. Sigur ca sunt inca mici, ca dragostea pentru carti poate sa vina atunci cand de fapt vor sti sa citeasca, deocamdata sunt la stadiul la care eu le citesc. Dar nu le e prea drag de asta. M-am intristat si m-am zbatut o vreme din cauza asta, am cumparat carti peste carti, care mai de care mai atragatoare, dar apoi m-am relaxat. Si mi-am dat seama ca de fapt, tot ce trebuie sa fac eu, este sa fiu asa cum sunt. Concret in acest caz, e de ajuns sa citesc si sa ma vada ca fac asta, ca sa ii fac cel putin curiosi. Desi nu le pot citit intotdeauna ce citesc eu, hunii mereu ma intreaba si vor sa stie ce citesc. Mai deunazi, Robi era uimit ca nu citesc cu voce tare si ca nu mi se misca buzele. J Si in fiecare seara imi verifica geanta, sa vada daca citesc vreo carte noua. (eu citesc des in metrou, asadar intotdeauna in gentea mea se va afla cel putin o carte).

Asta e doar un simplu exemplu, si poate nici macar cel mai dramatic. Mai bine va invit sa urmariti filmul de mai jos: ‘Children see. Children do’. Imaginile astea sunt cat o mie de cuvinte. Si nu conteaza daca v-am mai inivitat cel putin o data sa-l vedeti, nici nu conteaza ca e vechi, filmul este extrem de actual. Be aware!

Calaverii neinfricati


Aka huni de weekend :).

 

 

 

 

 

 

 

 

Le-am facut dintr-o coala A4 din burete, de fapt, dintr-un sfert de coala. Pentru inspiratie, am mers aici.

 

 

 

 

 

 

 

 

Am mai folosit un siretel de la carticele acestea, e elastic si carliontat si mi s-a parut ca se potriveste foarte bine. Poate fi inlocuit usor cu orice tip de siret/elastic/ata. Hunii au fost incantati.

 

 

 

 

 

 

 

 

Iar ideea mi-a venit vazand bucuria de pe fata Mihului de aici, incercand costumul cu Spiderman. bine, masca lui e muult avansata fata de a noastra, dar just wait a bit, o sa mai facem una! 🙂

Lucruri simple?


Sau ce-am facut saptamana trecuta, cu huni bolnaviori, retinuti la domiciliu din cauza unei viroze. Am luat la rand cam toate jucariile si jocurile, astfel incat sa apelam cat mai rar spre deloc la TV. Iata mai jos cele de care hunii sunt cu adevarat incantati. La 3 ani si 4 luni.

Cuburi cu cifre si desene

O sa revin si cu poza, sunt niste cuburi mici, din lemn, relativ simple, cu cifre pe o parte, litere pe alta parte si desene. Literele sunt impartie in 4 culori: rosu, verde, galben si albastru. Asa repetam si invatam cifrele, literele, culorile, cateva forme si desene de baza, cum sa sortam si sa asociem. Pot fi de asemenea folosite si pentru diverse constructii. Am vazut ca le are si Raluca  :).

Stampile

Asta e noua gaselnita sau pasiune, dureaza pana si o ora toata treaba. Stampilam pe coli mari, albe, de impachetat. Avem stampile de la Melissa & Doug, pe care le recomand cu drag: avem fluturi, inimi, buze (?!), flori, soare, smiley faces (toate intr-un set) si vehicule (un alt set).

 

 

 

 

 

 

 

 

Lego

Pe langa constructiile de baza, dar care in cazul lor devin din ce in ce mai complexe, mai nou le place sa sorteze piesele pe culori si sa le depoziteze in diverse cutii, cutiute, castronele sau oale :). Sau fac constructii dintr-o singura culoare. Aportul lui tati e de apreciat, n-am vazut robotei si barcute mai frumoase ca cele pe care le face el.

 

 

 

 

 

 

 

 

Puzzle reloaded

Pe langa cele clasice pentru copii mici, din lemn, cu sau fara maner, despre care v-am mai vorbit, tot de la Melissa & Doug, am trecut la cele standard sa le zicem, ale caror piese au forma clasica de puzzle (cele cu multe piese). Am ales tot variante din lemn pentru moment. Dureaza mai mult si nu le fac fara mine, insa isi pun din ce in ce mai mult mintea la contributie. Ne indreptam cu succes catre cele mari, de podea.

 

 

 

 

 

 

 

 

Desene

Nu desene animate, desi au fost si din astea in program. Am desenat, la propriu, foarte mult, mai mult eu decat ei, imi cer sa le desenez eu diverse si apoi le denumim. Mai nou, am facut contururi de manute si picioruse de huni dulci. Cred ca o sa le inramez pe cele mai reusite.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sortatoare de forme

Despre care am mai vorbit si care sunt in continuare la mare, mare cautare. Poza aici.

Altele

Dezordinea Ordinea si propria organziare huneasca sunt si ele prezente pe lista noastra. Jucariile migreaza din cutiile casute in alte cutii sau in pungi. Una cu masini, una cu magneti, una cu lego, una cu carti, una cu mingii… desfatatul pernelor e si ea o activitate captivanta.

PS: au inceput sa arate un oarecare interes fata de carti. Cele din colectia Disney, de la Adevarul, precum si cele din seria Enciclopediilor Disney, tot de la Adevarul. Nu au inca foarte multa rabdare si trebuie sa scurtez cu mult povestile, de fapt trebuie sa le povestesc ce infatiseaza ilustratiile si cam atat. Dar e un pas inainte, zic eu.

Prima poveste


Tot in categoria premiere ne aflam. Si tarziu am ajuns la etapa asta, si suntem departe de altii, dar sa nu comparam zic, mi-e bine asa, si lor le e, nu e nimic anormal in ce ni se intampla.

Aseara, la somn, au acceptat sa le spun cate o poveste. Edi chiar doua, Robi s-a plictisit insa in timpul celei de a doua. Scurte, cred ca in vreo 5 minute am terminat cu totul. Inventate, ce mi-a trecut prin cap repede, repede, luata prin suprindere de raspunsul hotarat afirmativ al hunului la intrebarea mea: “vrei sa-ti spuna mami o poveste?”. Pana acum spuneau la fel de hotarat ca nu.

Inventii, dar am incercat sa aiba legatura cu ei si cu ce fac ei zilnic, 1) ca sa inteleaga despre ce povestim (de zmei si feti frumosi s-ar fi plictisit in secunda doi, baieteii si fetitele care pleaca in excursii sunt insa familiari pentru ei), si 2) ca sa-i determin sa faca cumva ceea ce nu fac si mi-as dori sa faca… oricum ar suna asta, ma refer strict la mancare. Mergand pe exemplul cu numai 2 ore in urma intamplarii de care va zic, cand au mancat cate o banana pentru ca si Sportacus mananca banane, personajele noastre din poveste (2 personaje principale de fiecare data, un lucru comun pentru ei) mancau ciorba si/cu multe legume… Ma rog, si mai faceau chestii bune, zic eu. 🙂

Da, recunosc, nu am trecut prea bine peste faptul ca hunii nu mananca legume, sub orice forma, gatite sau nu, de vreo 6 luni. Sau fructe, de vreo 8 luni. Sau cel putin nu le mananca acasa, la cresa mi se spune ca da, n-am de ales decat sa sper ca asa e. Una peste alta, nici azi nu vor manca ciorba a la mama acasa, sau cel putin nu acasa, dar poate dupa cateva astfel de povesti, incercam in weekend si altceva decat piure… wish me luck!

Jurnal de huni, la 3 ani si 3 luni


Copii ca aproape toti copiii, sanatosi, Doamne ajuta!, nazdravani – oh, yes!, inregistrand progrese vizibile si uriase, si bucurandu-ne, zilnic, mult, frumos si cald:

–          Vorbesc din ce in ce mai bine, in fraze deja, si din proprie initiative, de unde pana acum ne imitau pe noi (fac si asta inca), acum spun cu de la sine putere ce vor, ce observa, ce au facut;

–          Vorbesc la telefon, chiar si cu strainii;

–          Intreaba din ce in ce mai des “mami,  şe e asta?” si musai intreaba cine e la usa daca se aude soneria;

–          Stiu prima strofa si refrenul din “Mos Craciun cu plete dalbe”, fara sa ii fi invatat cineva. [Intre noi fie vorba, tati se chinuie de vreo 3 luni sa-i invete “Catelus cu parul cret”, si nu se lipeste neam! Ii inteleg, nici mie nu mi-ar placea sa invat ceva pentru ca asa mi se spune si atat];

–          Stiu “Iepuras Coconas”, “In padurea cu alune”, “Multi ani traiasca!”, categoric de la cresa;

–          Nu mai beau lapte noaptea, vizita la dentist m-a facut sa iau aceasta decizie. Acomodarea cu noua etapa s-a facut foarte repede, doar Edi se mai trezeste 1 data pe noapte, spre dimineata, ca sa se mute cu mine in pat, si cateodata isi aminteste si cere apa (f rar insa). Robi doarme snur, de vreo luna deja, la el in pat, toata noaptea (rar daca viseaza urat ma striga, vin si-l mangai si adoarme la loc rapid);

–          A fost “etapa lego”. Apoi “etapa puzzle”. Acum “etapa lego” a revenit in forta, o data cu noile seturi primite de la Mos Craciun si de la tati; constructiile hunilor sunt din ce in ce mai complicate si nu mai vor ajutorul meu aproape deloc; Edi e pasionatul, Robi ar putea trai si fara;

–          Stam foarte prost la capitolul mancare, papa singuri de vreo 5 luni, absolut singuri, dar nu mai vor fructe (Robi doar banana, Edi banana si mandarina/portocala), nu mai vor legume sau mancare gatita, care se papa cu furculita, doar mancare solida, soldatei/sandwiches, tot ce se poate manca in fuga/joaca, in cele mai diverse locuri ale casei sau in deplasari, oriunde ar fi ele, deplasarile; si piure, piure, piure….

–          S-ar uita cu orele la “Tom si Jely”, “Mickey Mouse” si “Cocacus” aka “Oraselul lenes”;

–          Sunt fani teatru pentru copii, ma gandesc sa ne diversificam putin si sa incercam lucruri noi. Si la Antipa le-a placut mult;

–          Date tehnice n-am, nu i-am cantarit si masurat in ultimile 2 luni;

–          N-am mai fost nevoiti sa mergem la doctor din iunie, si atunci, doar un control de rutina (exceptand vizita la dentist, desigur);

–          Racesc din ce in ce mai rar si trec peste foarte usor, fara tratament medicamentos. Din septembrie, n-au lipsit nicio zi de la cresa;

–          S-au rarit (spre deloc) accidentele cu pipi/kk.

De notat ca-s din ce in ce mai dese momentele in care ma dau afara din camera, sa nu-i deranjez cand se joaca singuri sau se inchid in camera, si din ce in ce mai numeroase momentele in care pot sta linistita sa urmaresc stirile sau o bucata de film. Ceea ce poate fi tricky… Ca maine o sa pot viziona un film intreg:). Si avand in vedere revelionul 2012, e tot mai clar… Crestem, vrem sau nu. E frumos, dar trece repede, fir-ar! Prea repede…