Avizierul nostru


Pentru ca ne trebuia inca un loc in care sa ne expunem operele de arta, foarte valoroase atat pentru mine cat si pentru huni, si pentru ca nu am gasit in comert nimic care sa semene cu un avizier si sa fie suficient de mare inca sa incapa operele celor 2 hunisori, am transformat usa de la camera din loc de lipit abtibilduri in avizier. Iata ce a iesit:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se va imbogati curand cu noile creatii:

 

 

 

 

 

 

 

PS: curcubeele sunt facute cu mult ajutor din partea mea. Sunt sigura insa ca nu mai e mult pana departe si vor reusi sa-si controleze manutele suficient de bine inca sa le faca si singuri.

Advertisements

Ce mai facem: pictam


Avem doua saptamani de cand ne delectam in fiecare seara pictand. Si eu si ei :). Parca nu se plictisesc niciodata, mai ales Robi. Nu se ridica de la masa pana cand nu termina de pictat toate plansele alese. Au trecut de la a picta cu negru, pana la a folosi mai multe culori/plansa. Incep usor-usor sa foloseasca adecvat culorile (frunzele nu sunt mereu albastre), tin pensula aproape corect si incearca sa nu depaseasca conturul desenelor. Pentru ca da, o foie goala nu e atractiva:). La fel cum nu e ok nici daca mami nu deseneaza impreuna cu ei :).

 

 

 

 

 

 

 

De vreme rea


Sunt(em) iar sechestrati la domiciliu, din nou bolnaviori. Nici nu stiu daca a recidivat ultima raceala sau e un virus nou dupa o saptamana de colectivitate, dar sper sa trecem repede peste. Desi debutul asta e greu si reactiile lor in fata bolii se schimba de la o ora la alta.

Aseara, intre doua rele (intai febra la Robi apoi episod de frisoane la Edi) am avut activitati de lucru manual si desen. Hunii erau, culmea, in mare verva, am facut impreuna vreo 5 coperti de DVD-uri pentru cele care ramasesera fara copertile originale: vreo 3 pentru Oraselul lenes, 1 pentru Tom si Jerry si 1 pentru un DVD din seria SuperBebe. Au participat cu mare placere, au cooperat, au discutat, Robi a ramas sa mai trebaluiasca cu foarfeca, pe care o manevreaza din ce in ce mai bine. A reusit s-o rupa in cele din urma, dar nu-i nimic, tot el a spus ca mergem sa cumparam alta :).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si nu in ultimul rand, ultima achizitie in materie de puzzle sa-i spunem, alfabetul, cifrele de la 1 la 20, semnele matematice de baza, toate in 4 culori, din plastic dur, sub forma unor piese de marimi mici, care se imbina ca un puzzle. Nu-mi aduc aminte sa fi dat mai mult de 6 lei pe set, de care hunii sunt incantati nevoie mare: fac asocieri si sorteaza piesele pe culori, le imbina in stil puzzle, ordoneaza cifrele crescator sau descrescator (cu ajutor), repeta literele si cifrele (tot cu ajutor).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Inca o dovada ca cei mici apreciaza cele mai simple lucruri. Si ele se dovedesc a fi cele mai utile la nivel educational.