Motivația binelui


Când am început această campanie nu știam nimic altceva decât că trebuie să se întâmple. Așa m-am trezit într-o dimineață, cu gândul ăsta pe post de zâmbet. Aveam în față multe uși aparent închise și aproape nicio idee despre ce vreau de fapt să fac. Sau despre ce avea să urmeze. Habar nu aveam că o să mă implic atât, deși nu-i prima campanie umanitară de care mă ocup. Habar n-aveam ce multe surprize voi descoperi.

Ce mă uimește cel mai tare în tot acest proces nu e imboldul de a merge mai departe până la capat, pentru mine asta nu e o noutate, ci o obisnuință. Mă uimește întrebarea pe care o primesc aproape zilnic: de ce faci asta? Mă întrebați, dragilor, de ce vreau să fac un bine… iar asta mă depășește, să fiu sinceră. Suntem chiar atât de stricați? La fel ca stupoarea de pe fețele voastre când aflați că nu e niciun motiv în spate, altul de a face un bine, pur și simplu. Pentru că pot, dragilor, asta-i motivația binelui. Pentru că există motivație, pur și simplu. Pentru că aș muri dacă astfel de lucruri nu ar face parte din viața mea. Pentru că sunt responsabilă pentru două vieți care încă văd în mine un exemplu, poate singurul.

Mai mult, toată lumea mă întreabă de ce o campanie umanitară pentru bătrâni. Și citez, pentru „cea mai neatractivă categorie a societății??!” Well, qed. Îmi doresc și vă doresc deopotrivă, să nu vi se spună asta când veți fi ca ei. Și veți fi ca ei, mai curând decât credeți.

PS: încă se mai pot face donații.

LE: am deschis și o licitație, o puteți accesa aici. Banii ajung în același cont, gestionat de Fundația Comunitară București. 

banner campanie general

Advertisements