Parentingul blând


V-am povestit că revin cu un aspect despre conferința de parenting susținută de Laura Markham pe 13 mai. Util pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei care nu au ajuns la eveniment. Așadar, azi despre parenting-ul blând.

Adică cum să facem să țipăm mai puțin spre deloc la copii, cum să renunțăm sau să nu folosim recompensele, cum să ne gestionăm noi emoțiile, astfel încât comportamentul față de copiii noștri să fie unul bland. Mie personal mi se pare cel mai greu lucru dintre toate: să-ți schimbi modul de parenting, să schimbi la tine, ceea ce ai văzut o viață la părinții tăi.

Ce ne sfătuiește Laura Markham

„Să-ţi schimbi modul de parenting este un lucru deosebit şi poţi să te aştepţi la dificultăţi deoarece tu şi familia ta învăţaţi noi modele de interacţiune. Aceste dificultăţi nu înseamnă automat că faceţi ceva greşit, chiar dacă uneori copilul se poartă mai „rău” ca niciodată. De fapt, ce se întâmplă este că al tău copil îţi arată sentimentele pe care le-a avut în trecut, când ţipai la el sau îl pedepseai şi se simţea singur şi neînţeles. Este nevoie de mai multă compasiune din partea ta, dar răspunsul tău empatic îi va vindeca pe cei răniţi; astfel încât să puteţi cu toţii trece cu bine peste asta. Ai putea să te gândeşti la această tranziţie ca la o vindecare a sentimentelor rănite pentru ca ele să nu mai provoace comportamente nedorite.”

Pas cu pas, sfaturile dr. Laura Markham sunt:

  1. Începe cu tine. Blândeţea din parentingul blând vine din tine. Mai precis, vine din angajamentul tău de a-ţi regla emoţiile. Asta înseamnă că, atunci când te superi te opreşti, renunţi la planurile tale (temporar) şi respiri adânc.
  2. Concentrează-te pe conectare. Parentingul bland nu funcţionează fără conectare. Aşa că, înainte de a schimba orice la copilul tău, începe să lucrezi la legătura dintre voi. Și, din nou, la tine.
  3. Explică-i ce se întâmplă. „Mai știi cum ţipam la tine şi te trimiteam în camera ta când încălcai regulile? Ai observat că ţip mai rar la tine? Îmi pare rău că am avut un asemenea comportament. Te iubesc foarte mult. Te iubesc foarte mult şi ştiu cât te străduieşti . Nu meriţi să se ţipe la tine, orice-ar fi. Nimeni nu merită asta. Când eşti supărat, vreau să te ajut să treci peste sentimentele negative pe care le ai şi să rezolvi problemele. Cred că vei învăţa mai multe ajutându-te să rezolvi încurcăturile pe care le faci decât pedepsindu-te, nu crezi? Hai să vedem împreună cum putem să rezolvăm problemele care apar, bine?”
  4. Cere-i cooperarea. „Toţi avem aceleaşi reguli. Cea mai importantă regulă în casa asta este să ne purtăm frumos unii cu ceilalţi. Mă voi strădui să nu ţip la tine, iar în schimb să te ascult şi să fiu drăguţă. Crezi că ai putea să respecţi regula asta şi să te porţi frumos cu sora ta?”
  5. Oferă-i sprijin şi un model de soluţie reciproc avantajoasă. „Ştiu că surioara ta te calcă pe nervi uneori pentru că mereu vrea să se joace cu lucrurile tale. Asta te sâcâie foarte tare. Meriţi să-ţi poţi păstra comorile în siguranţă. Dar nu este acceptabil să ţipi sau să o loveşti pe sora ta. Hai să găsim împreună un loc sigur de unde sora ta să nu-ți mai poată lua lucrurile preţioase. Şi, dacă chiar te enervează, oare ce-ai putea să faci în loc să ţipi?”
  6. Continuă să impui limite. Vei deveni mai flexibil pe măsură ce înţelegi punctul de vedere al copilului tău şi acesta este un lucru bun. Dar tot trebuie să setezi limite. Cheia este să impui limita ÎNAINTE de a te enerva; cât timp îţi mai păstrezi simţul umorului şi îi poţi înţelege poziţia.
  7. Aşteaptă-te la emoţii.Când copiii sunt pedepsiţi, ei învaţă că afectele care îi fac se poarte rău îi conduc înspre necazuri, aşa că încearcă să-şi înăbuşe aceste porniri. Dar asta nu funcţionează, bineînţeles. Gelozia, frustrarea şi nevoia sunt în bagajul emoţional al copilului, răbufnind la cea mai mică provocare. Singurul motiv pentru care copilul le ţine ascunse este teama. Odată ce opreşti pedepsele, toate acele emoţii sunt obligate să explodeze ca să se vindece.

Copiii nu se dau în spectacol ca să te provoace. Când copilul se dă în spectacol, el se poartă aşa ca să arate sentimente pe care nu le poate exprima prin cuvinte.

  1. Creează un sentiment de siguranţă. Când copilul tău arată că e supărat, rămâi calm. Nu o lua personal. Cu cât rămâi mai calm şi accepţi asta, cu atât se va simţi mai în siguranţă ca să-ţi arate rănile de sub furia lui. (Furia este doar răspunsul organismului la sentimentul de ameninţare). Să se exprime prin lacrimi şi să-și arate frica duce la vindecare.
  2. Ajută-ţi copilul să înţeleagă experienţa prin care trece cu o poveste.„Când erai mai mic îmi era greu… Ţipam mult la tine, nu ştiam ce altceva să fac… Asta te speria… Aşa că te înfuriai tare uneori… Acum încerc din răsputeri să fiu un părinte mai bun şi să nu mai ţip… Ca să nu te mai sperii. În felul ăsta înveţi şi tu modalităţi mai bune de a-mi arăţa când eşti speriat sau furios… …Muncim împreună ca să ne rezolvăm problemele ca o familie… Toată lumea se supără câteodată… Încercăm să ne ascultăm unii pe ceilalţi şi să ne purtăm frumos… Apoi încercăm să reparăm lucrurile între noi… Întotdeauna ajungem să ne iubim şi mai mult.“
  3. Încearcă să repari lucrurile. Dacă ai folosit pedeapsa în trecut, te vei simţi neîmplinit când copilul încalcă o regulă şi nu îl pedepseşti. Încearcă să repari lucrurile. După ce toată lumea s-a calmat şi v-aţi reconectat, poartă o discuţie între patru ochi cu copilul despre ce s-a întâmplat. Ascultă părerea lui şi fii empatic: „Ai fost tare supărat când el a făcut asta… te înţeleg.“ Ai răbdare când e supărat şi ascultă-l.
  4. Un model de scuze. Nu îl forţa pe copil să îşi ceară iertare pentru că asta conduce la resentimente. Dar dacă îti ceri şi tu iertare, copilul îţi va urma exemplul. Când ceva nu merge bine, asumă-ţi responsabilitatea de a fi modelul care îi arată cum să ceară iertare.
  5. Aşteaptă-te la eşecuri. Suntem oameni şi nu suntem perfecţi. Secretul tranziţiei este să ai compasiune pentru tine, aşa cum ai şi pentru copilul tău. Aşteaptă-te să faci greşeli. Aşteaptă-te ca unele zile să fie foarte dificile. Creşterea copiilor este dificilă, iar acest stil de parenting în special este dificil. Dar devine mai uşor. Şi chiar când e dificil, îi vindeci copilului rănile şi pe ale tale, aşa că vei simţi diferenţa.
  6. Ia-ţi un angajament în fiecare dimineaţă.„Pentru mine acest tip de parenting este o alegere zilnică. În fiecare dimineaţă trebuie să-mi iau angajamentul că nu mai ţip. Că rămân calm, că aleg dragostea. Există ceva foarte puternic în angajamentul ăsta. Îmi cer iertare copiilor mei de fiecare dată când greşesc. Văd că îmi acceptă scuzele, iar ei se simt puternici şi generoşi.”

laura markham

Dr. Laura Markham este autor al Părinţi liniştiţi, copii fericiţi – Cum să înlocuim ţipetele cu conectarea și Părinţi liniştiţi, fraţi fericiţi – Cum să creştem fraţi prieteni pe viaţă

Dr. Laura Markham are un doctorat în psihologie clinică la Universitatea Columbia, dar este şi mamă a doi copii, adulţi acum, aşa că îi înţelege şi pe părinţi, şi pe copii. Pe Laura Markham o puteti găsi și citi pe www.AhaParenting.com, acolo unde oferă numeroase sfaturi și momente de ”AHA”, tuturor, de la părinți de bebeluși până la părinți de adolescenți și unde vă puteți abona gratuit la newsletter și înscrie la cursul online ”Părinți liniștiți, copii fericiți”.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s