Cu hunii la ecrane


Copiii și tehnologia, un capitol îndelung discutat, hulit, mediatizat, pomenit în cărți și tratate, eu însămi am fost pusă la zid de câteva ori pentru alegerile făcute și tot nu a găsit nimeni soluția perfectă. Cum e bine? Ce e bine? Cât e prea mult? Când să spunem stop? Nu cred că există soluții și rețete perfecte, cred că cel puțin teoretic fiecare părinte ar trebui să simtă când să spună stop și să citească o idee pe marginea subiectului, să confrunte niște specialiști, să înțeleagă niște procese, să vadă matematica din spate apoi să ia o decizie. Și, desigur, să fie zen.

Cum a fost la noi?

Ei bine, eu nu am citit mare lucru  despre copii și relația lor cu tehnologia, nu înainte de huni cel puțin, ci pe parcurs, când ei luaseră deja contact cu televizorul și cu tableta. Despre televizor, ce să zic, cred că după primul an era deja prezent zilnic în viața lor, iar tablete au primit pentru prima oară pe la 3 ani. Sigur, timpul pe care ei îl petreceau la TV sau tabletă era drastic limitat, încă este, dar mult prea mult față de ce spuneau specialiștii. Am citit și m-am îngrozit, am învățat și m-am oprit. De tot, inițial, în sensul că a fost o perioadă în care am tăiat complet accesul hunilor la tehnologie. Apoi am tras aer adânc în piept, am mai citit câte ceva și-am realizat că nici asta nu e o idee reușită. Personal, mi se pare o extremă să elimini complet tehnologia din viața copiilor, mi se pare că le tai aripile, că le impui un handicap, mai ales în lumea asta digitală în care funcționăm tot mai mult. Am tras aer în piept iară și am zis fie, și cu TV și cu tabletă, dar mult mai puțin și mai ales, nu forțat, nu impus, pentru că așa nu rezolv nimic, își vor dori din ce în ce mai mult și nu voi mai avea cum să mă opun în scurt timp.

Atunci am început să schimb câte ceva la mine. Pentru că dacă este un lucru pe care hunii îl fac fără preget și fără să le spun eu ceva, acela este să mă imite. Am mizat pe faptul că vor face ce văd la mine și am renunțat să mă mai uit la televizor, la altceva în afară de filme și unele emisiuni, oricum foarte, foarte rar. Acum a devenit o obișnuință, sunt zile la rând în care nu simt nevoia să-l deschid și nici hunii.

Am pus timing pe tabletă, numai câteva zile pe săptămână și numai anumite aplicații sau jocuri sunt permise, pe care le alegem împreună. Le-am lăsat tableta, dar cumva în scop educativ. Ce jocuri au ei pe tabletă, am și eu pe a mea sau pe telefon. Folosim cu toții același cont de e-mail, al meu, astfel încât să știm mereu ce facem. În plus, am adus activități noi în viața lor, pe care să le facem tot împreună, astfel încât au ajuns să opteze pentru ele și pentru mine, în locul tabletei. Nu zic că a fost ușor, dar am reușit să creez o obișnuință și acum e un mod de viață, absolut normal, nimeni nu se plânge, avem din toate câte puțin. La 8 ani au primit și primul lor telefon mobil, pe care hunii îl folosesc în marea majoritate a timpului pentru scopul lui primar de telefon mobil, adică să dea telefoane. Treptat, descopăr că au învățat să folosească tehnologia și în alt scop decât cel al distracției (știu să utilizeze Whatsapp mai repede și mai bine decât bine, au început să facă poze etc).

Nu știu dacă am făcut bine, dacă e un trend care va continua sau dacă e doar liniștea dinaintea furtunii de adolescenți. Nu știu cum să mențin linia de plutire, dar sunt optimistă și calmă. M-am bucurat când am aflat de acest eveniment, mai ales pentru că știu că nu e ușor și nu toți reușesc să găsească un echilibru. Conferința „Copiii la ecrane” – o abordare blândă a tehnologiei pentru a proteja copilăria și relațiile familiale, un eveniment care mi se pare că vine cu o abordare pe care o regăsesc și în viața mea cu hunii.

copiii la ecrane banner postare

Ce aflăm de la eveniment?

Conform organizatorilor „Dacă și familiile voastre duc lupte de putere încărcate cu copiii legate de lumea digitală, atunci vă invităm la conferință să vorbim despre:

  1. CÂND este bine pentru copil să folosească tehnologia
  2. Limite de timp asupra ecranelor în funcție de vârsta copilului (0-18 ani)
  3. Ce înseamnă „prea mult”? Cum îmi dau seama că tehnologia l-a acaparat pe copilul meu?
  4. Cum să rămân apropiat de copilul meu, așa încât să îmi povestească despre ce vede în lumea digitală?
  5. Comportamentul digital al părintelui: de unde provin fricile părinților legate de ecrane și dependeța copiilor de ecrane?
  6. Regulile pe care să le stabilim cu copiiinoștri legat de tehnologie

Pauzele lungi de ecrane – de ce să le implementăm, cum și când?

  1. Cum punem limite atunci când copiii noștri nu vor să se oprească din privit la TV / tabletă etc?
  2. Despre presiunea grupului – dacă copilul meu va fi dezavantajat că îi limitez accesul la tehnologie?

Înscrierile se fac aici: http://otiliamantelers.ro/copiii-la-ecrane/ și tot de la Otilia vă mai recomand un articol minunat, despre conectarea cu copiii în lumea digitală.

Ne vedem la eveniment, mi se pare extrem de important să știi cum să abordezi tehnologia în viața copilului, fără să apelezi la extreme, pentru că este un fenomen, un stil de viață de care cu siguranță nu vom scăpa. Tehnologia este viitorul copiilor noștri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s