10 teme HOT de discutat cu copiii


Vine o vreme în viața oricărui părinte când trebuie să dea piept cu realitatea. Cu viața. Când trebuie să ia în mâini provocări dureroase. Când se dezlănțuie iadul și când apar în viața lui de părinte lucruri rușinoase, care-l vor face să transpire, să roșească, să stingă lumina, să încuie camera și să arunce cheia. Să-și ia câmpii. Vine o vreme când va trebui să discute cu copilul lui despre sex🙂.

Ei, dar lăsați, că nu e dracul chiar așa de negru. Fie că suntem obișnuiți să abordăm cu lejeritate așa-zisele subiecte tabu, fie că nu, discuția despre sex cu copilul din dotare, care apare cam pe la vârsta de 5-6-7 ani a celui mic, nu este ceva de speriat. Depinde mult de cum alegi să abordezi problema. Mai mult, pot apărea de-a lungul anilor o serie de alte discuții, mai mult sau mai puțin halucinante – despre caca, pipi, vomă și tot soiul de locuri pe unde pot intra sau ieși acestea. Sau despre boli. Sau despre moarte. Sau despre război. Sau despre religie. Și, credeți-mă pe cuvânt, dacă 2 sau 3 din aceste teme vin consecutiv, e muult mai bine să vreți să discutați despre sex și doar despre sex. Long story, dar nu așa de short, vă las mai jos câteva teme hot de discuție cu copilul, de care nu veți scăpa orice ați face și care vă vor lovi când vă este lumea mai dragă:

  1. Sex. Încep cu cea mai ușoară🙂. Și de fapt, prima lor curiozitate, după cea legată de propriul sex (aka organ reproducător) este despre cum apar copiii. Pentru că ei asta văd first, nu partea dinainte de făcut copii, și anume sexul. Mă rog, se pot găsi o serie de variante prin care să le explicați cum se face, fără să-i mințiți și fără să-i speriați. Eu am abordat tehnica „Spune pe bune!”. Hunii m-au întrebat prima oară despre cum apare bebelușul în burtică atunci când aveau 5 ani. Am ales să le spun adevărul, nu povestea berzei, și am reluat discuția de câteva ori de atunci. Partea funny apare atunci când copilul sau, după caz, copiii, te întreabă despre cum fac sex doi bărbați și o femeie, simultan🙂. Dar nah, vedeți voi când ajungeți acolo.
  2. Religie. Aici e tricky, în cazul nostru. Pentru că am ales să-i las să creadă ce vor, prezentându-le cam toate variantele disponibile pe piață. Ca o consecință, firească sau nu, hunii au ales să nu facă religia la școală și încă suntem cu toții în dubii dacă ne tragem din maimuțe, aliens sau din Adam și Eva, această ultimă variantă fiind însă puțin credibilă.
  3. Boli. O etapă care la noi a ținut vreun an și ceva și despre care încă nu sunt sigură că s-a terminat. De la curiozitatea de a ști ce li se întâmplă exact, dar exact!, atunci când se îmbolnăvesc, am ajuns să citim despre boli în fiecare seară. Boli imunologice, boli genetice, you name it, hunii au trecut prin toate, de multe ori și cu poze. Enciclopedia La Rousse ne-a ajutat destul de mult în acest caz, iată că un motiv există pentru care am achiziționat toată colecția.
  4. Corpul uman. This was a funny one. „Cum adică, fetele nu au puță??! Dar ce au? Și ce fac cu ea? Și creierul, unde stă exact creierul?” Cărțile de anatomie pot fi de un real ajutor, mai ales că întrebările copiilor sunt de regulă extrem, dar extrem de specifice și răspunsurile trebuie să fie pe măsură.
  5. Despărțire. Acel moment în care copilul realizează că la un moment dat nu va mai locui în aceeași casă cu mama și cu tata. Isterie de vreo jumătate de oră, cu lacrimi mari, sincere, și o serie de întrebări după: „Dar unde o să locuim? O să fim vecini? O să stai un etaj mai jos? O să pleci din țară?!” En fin, vă ajută sigur dacă vă spun că la a doua discuție pe această temă va fi mai bine.
  6. Relația părinte-copil. Inevitabil, cred, vor auzi de cazuri de abandon al copiilor. Ai mei cred că au prins o știre la TV, în care se discuta despre un bebeluș abandonat la tomberon, la marginea unui câmp. Au fost realmente șocați și pe bună dreptate, hunii sunt niște copii care nu au fost bătuți niciodată, dar’mite să fi suferit de lucruri mai grave din partea părinților. Nu cred că am reușit să îi conving nici în ziua de azi că așa fac unii „părinți”, că de fapt ăia nu sunt oameni normali, că nu e în regulă să fie așa etc. Vă rog să mă credeți pe cuvânt, a fost mult mai rău decât în cazul discuției despre sex.
  7. Oameni. O etapă care apare destul de repede, cam pe când cel mic se joacă cu puța în nisip la locul de joacă și vede cum partenerul de joc îi fură jucăriile, ca să dau doar un simplu exemplu. Cumva, copilul vede că oamenii nu sunt toți la fel. Că unii oameni sunt răi, sau, mă rog, așa cum îmi place mie să spun, că au des comportamente inadecvate. Greu i-am făcut pe huni să înțeleagă că așa stau lucrurile, pur și simplu, așa cum există mai multe culori pe lumea asta, așa există și tot soiul de oameni. Un capitol care de abia începe, niște lecții pe care vor fi nevoiți să le învețe și singuri.
  8. Război. Iată, din nou, de ce nu e bine să te uiți la televizor când ai copii prin preajmă. Sau o fi bine? En fin, pentru mine ăsta e un subiect delicat și, recunosc, trebuie să depășesc eu mai întâi niște temeri, pentru a-l putea aborda cum trebuie față de huni. Le-am explicat cum e cu marile puteri ale lumii, cum e cu bomba nucleară, cu alianțele dintre țări, le-am spus cum se luptau ostașii în vremea otomanilor și a ienicerilor, dar cam atât. Voi reveni într-un episod viitor pe această temă, presimt că, și în acest caz, suntem abia la început.
  9. Moarte. N-a fost greu să le explic că murim cu toții, eventually. Nici să treacă peste șocul că noi, părinții lor, vom muri la un moment dat. Nici să ne uităm la tot soiul de filmulețe (educative, să le zicem), despre accidente în trafic, despre de ce e bine să-ți pui centura sau să traversezi regulamentar. Nu. Greu, foarte greu mi-a fost mie să diger întrebarea unuia dintre băieții mei: „Mami, cum e când mori? Cum e moartea? Vreau neapărat să știu cum e când mori!” Am îmbătrânit 5 ani în 5 secunde și, deși a trecut ceva vreme de atunci, și acum mă urmărește această întrebare.
  10. Bani. Grea treabă să-l faci pe cel mic, pofticios, doritor și naiv, să priceapă că banii nu, nu aduc fericirea. Capitol still under construction, nu știu sigur, dar cred că trebuie mai întâi să cred eu asta, ca să înțeleagă și ei. Ah, și n-am ajuns încă la discuția despre șpagă!

shutterstock_92705170

Dar ce voiam de fapt să vă spun: vorbiți cu copiii voștri. Nu ajută dacă evitați astfel de discuții, nici dacă îi păcăliți cu barza sau mai știu eu ce alți pokemoni🙂 care plantează bebelușul în burtica mamei. Sigur, nu vă sfătuiesc să le spuneți chiar înainte de 7 ani despre Moș Crăciun, dar e mult mai bine ca anumite lucruri să le afle de la voi. Și să le afle cam atunci când întreabă, nu peste ani. Încercați pe cât posibil să îi tratați nu ca pe niște adulți, dar ca pe niște oameni care chiar au întrebări serioase, care merită răspunsuri la fel de serioase. Și adevărate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s