Vârsta fricii sau suma tuturor fricilor unui părinte


Cred că nu există frică mai mare decât aceea pe care orice părinte, într-un punct sau altul al vieții lui, o manifestă față de creșterea sau îngrijirea propriului copil. Fie că e abia la început și habar n-are cum se schimbă un scutec, fie că-și face griji cu privire la educația lui, fie că tânărul adolescent a plecat pentru prima oară în club, fie că, poate, copilul de ieri tocmai a devenit părinte la rândul lui. Cred că sunt niște frici și niște griji care apar o dată cu copilul în viețile noastre și de care, mai mult sau mai puțin, nu mai putem scăpa vreodată J. Important este însă ce facem cu toate aceste frici și cum nu le lăsăm să ne cotropească. Frica nu este chiar un lucru sănătos, în orice directive am vrea s-o ducem.

Frica mea cea mai mare

Prima mea frică, aia de după noaptea nașterii hunilor, când eram încă la terapie intensivă, departe încă de ei, a fost aceea că n-o să știu cum să îi schimb de pampers J. Nu era ca și cum aș mai fi făcut asta vreodată… Mai apoi, mă gândeam că n-o să-i pot lua în brațe din cauza cezarienei, sau că n-o să-i pot ține cum trebuie, că o să le rup gâturile sau, mai rău, că o să-mi scape din brațe. Mai apoi, când i-am adus pentru prima oară acasă, mă temeam că o să răcească instant, mi se părea că e mult mai fricg la noi acasă decât în maternitate, apoi că n-o să mă pot trezi noaptea când ei plâng, că n-o să îi aud… imediat ce s-au liniștit hormonii, mi-a venit să râd de toate astea. Acum iau toate lucrurile mai ușor. Am trecut și de etapa alimentației 100% bio și super sănătoase și super controlate și de multe alte etape. Pentru că am învățat să mă controlez. Să-mi controlez controlul și nevoia de control. Pentru că dincolo de grijile firești, frica asta se poate transforma în ceva mult mai urât, în nevoia teribilă de a controla tot ce se întâmplă cu copilul tău. De la ce haine poarte, la ce mănâncă, până la ce face la școală și la cine-I sunt prietenii.

”Ca și în cazul iubirii condiționate, un control prea rigid dă rezultate pe termen scurt, însă efectele asupra relației pe care o avem cu copiii noștri sunt devastatoare” – Alfie Kohn,”Parenting necondiționat”.

Alfie Kohn, autorul bestseller-urilor Parenting necondiționat, Mitul temei pentru acasă și Pedepsiţi prin recompense, aparute la editura Multi Media Est Publishing, se va afla pe 21 mai pentru a treia oară la București, unde va susține o nouă serie de conferințe. Evenimentul, organizat de TOTUL DESPRE MAME, în parteneriat cu MNAR și Asociația pentru Comunicare Nonviolentă, prin președintele său, Monica Reu, trainer de comunicare non violentă, va avea loc la sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al Romaniei, MNAR, în intervalul orar 10.00 – 17:30, și va cuprinde două module: o conferință dedicată parentingului necondiționat și o a doua conferință în care se vor aduce adevărate argumente împotriva competiției.

300x200

Aveți aici detalii pentru înscriere și aici evenimentul de pe Facebook, unde sunt postate zilnic noutăți și resurse, vă recomand să treceți din când în când și pe acolo. Cum ar fi filmulețul din acest link, este esențial să-l vedeți, de când Alfie Kohn a fost ultima oară în România, invitat la Garantat 100%, pe TVR.

Pare ușor să spui: „Hei, dar faptul că vreau să știu tot ce face, și ce mănâncă, și cum/cât învață la școală și cum se îmbracă și unde merge, e doar spre binele lui. Vreau doar să-l protejez.” Mai mult, „Vreau să fac din el cel mai bun copil, vreau să mă asculte, vreau să nu repete greșelile mele.” Așa este, cu toții vrem asta pentru copiii noștri, cu toții vrem ce este mai bun pentru ei. Dar nu cu orice preț. Uneori, tot ce trebuie să facem este să îi lăsăm să greșească. Să nu mai facem lucrurile în locul lor. Să nu punem atât de multă presiune pe ei. Să ne permitem și noi să greșim. Să nu mai punem condiții. Să nu pedepsim. Să înțelegem o dată pentru totdeauna că astfel de metode au rezultate vizibile pe termen scurt, rezultate extrem de înșelătoare și de nocive pe termen lung pentru copilul căruia noi îi dorim numai binele.

Să le permitem să greșească, simt nevoia să repet asta. Să le permitem să fie cum sunt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s