Turul Muzeelor din București


Pe la jumătatea anului trecut m-am gândit că n-ar strica, atât pentru mine, cât și pentru huni, să luam la picior toate muzeele din București. Nu că n-am fi fost până atunci la muzeu, dar de data asta am zis să facem ceva mai susținut, constant, astfel încât o dată pe lună sau la două luni să vizităm câte un muzeu din capitală. Așa s-a nasut #turulmuzeelor din București, alături de hashtagul deja cunoscut, #viațacuhunii.

Le-am evitat pentru început pe cele mai cunoscute și pe care le-am vizitat deja de câte două sau chiar trei ori, cum ar fi Antipa sau Muzeul de Istorie. Am ales muzee mai puțin cunoscute atât de către huni, cât și de mine, mi se pare o experiență din care putem beneficia lejer toți trei. E drept că hunii nu au fost încântați la început, e drept că nu am ajuns în fiecare lună așa cum ne-am propus, dar am făcut primul pas și cu siguranță vom continua.

Primele muzee vizitate în toamna anului trecut au fost Muzeul Național al Pompierilor și Muzeul Colecțiilor de Artă (un MNaC mai mic, dacă vreți, de pe Calea Victoriei, deși nu prezintă lucrări contemporane). Aproape în mod evident, Muzeul Pompierilor a avut un real succes în rândul hunilor. L-am vizitat într-o zi de sâmbătă însorită, era pustiu. S-a și mirat ghidul că ne-am trezit cunoaptea în cap ca să venim în vizită la muzeu. En fin, vi-l recomand, e situat în incinta Foișorului de Foc, biletul de intrare are un preț absolut mizerabil de mic și aveți ce să vedeți. Iar ghidul este absout remarcabil, o doamnă în jur de 40 de ani, care-și face meseria cu plăcere și din plăcere, cum mai rar mi-a fost dat să văd. Puteți vizita și terasa, situată la etajul 6, care oferă un view relativ impresionant asupra unei zone din București mai puțin cunoscute.

m pompierilor

La polul opus, din anumite puncte de vedere, se situează Muzeul Colecțiilor de Artă. Nu din punct de vedere al colecțiilor găzduite – am văzut aici lucruri despre a căror existență nici nu știam -, nici din punct de vedere al modului în care este întreținut și organizat, un spațiu absolut generos găzduind sute de colecții de artă impresionante. Însă toate astea pălesc în fața personalului. Fiecare camera are aproximativ 3 „gardieni” cu fuste, nu are sens să le spunem altfel. 3 perechi de ochi care nu te lasă nici să respiri înspre exponate. Nu e cazul să spun că nu ai voie să atingi sau să fotografiezi ceva decât contra cost, astea sunt lucruri de bun simț până la urmă, nici n-am încercat asta, dar am avut impresia că ar fi trebuit să ne spălăm bine pe picioare ca să avem dreptul să pășim în clădire. Nu vă mai spun cum au fost priviți hunii, care sunt două bucăți de copii absolut exemplari în ceea ce privește cumințenia, se uitau la ei ca la niște maimuțe gata să scuipe și să zgârie prețioasele exponate. En fin, dacă puteți trece peste asta, muzeul merită cel puțin o vizită.

m colecțiilor de artă

Următorul pe listă este Muzeul Național George Enescu, unde de fapt voiam să ajungem când ne-am oprit la Muzeul Colecțiilor de Artă. Presimt că hunii se vor plictisi ușor, dar știu că o să merite și această vizită, eu una nu l-am vizitat până acum.

Așadar, sub hashtag-ul #turulmuzeelor o să găsiți, din vreme în vreme, exclusiv huni și impresii de huni la muzeu. Sper să ne țină și să vă convingem că merită să vă duceți copiii la muzeu. Poate vă vor urî la început, dar cu siguranță vă vor mulțumi mai târziu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s