Vina noastră cea de toate zilele


“Românii folosesc ruşinarea ca pe un instrument de educare, iar părinţii au o mulţime de automatisme verbale în relaţia cu copilul, de tipul <să îţi fie ruşine>, alături de comportamente mai subtile, cum e critica. Critica e o formă de ruşinare care rupe, blochează şi zdruncină legăturile dintre oameni. E un gest de cruzime foarte confortabil, ieftin şi complet inutil ca rezultat.” Gaspar Gyorgy la conferinta ‪#‎puterearelatiilor

Sau un altfel de eveniment la care am mers într-una din sâmbetele în care fug de acasă, undeva pe 10 octombrie. Au fost 4 ore intense de eveniment, cu vina mea că iar nu sunt alături de huni, cu vina unei mame imperfecte, cu rușinea că fac prea mult pentru mine și poate prea puțin pentru ei, cu îndoieli și confirmări, cu mituri spulberate, cu descărcări, cu înțelegere. Mai rar mi-a fost dat să particip la astfel de evenimente. Mai rar mi-a fost dat să văd o așa o Otilia și un așa Gașpar. Perfecți ca echipă și deosebit de autentici. Doldora de informații. Extrem de empatici și de utili celor prezenți.

photo 3

Vă las cu câteva insights de la conferință pe care să dormiți puțin. Să-mi spuneți cât de comod a fost.

  • Pentru un copil mic și dependent de părinți rușinea este o amenințare pentru supravietuire. Parentajul este un factor important ce influențează modul în care copiii vor răspunde la emoțiile provocate de rușine și vină;
  • Probabil ne naștem cu o mare parte de rușine, moștenită;
  • Rușinea corodează atât relațiile cu ceilalți, cât și relația cu sinele;
  • Studiile atestă că un bebeluș de 6-7 luni simte rușinea, atunci când pierde conectarea cu părinții săi. Suntem configurați biologic pentru a ne conecta. În lipsa ei, apar sentimentele negative față de sinele propriu;
  • Critica e o formă de rușinare, un mod de a transmite celuilalt că nu este suficient de bun. E un gest de cruzime foarte confortabil și ieftin;
  • Creierul nu face diferența între o rană fizică și una emoțională, se activează aceeași regiune;
  • E imposibil să fii copil și să nu simți niciun soi de rușine
  • Dacă vrem să ne vindecăm rănile emoționale, trebuie să vorbim despre ele;
  • Perfecționismul este contagios. Ca și curajul.
  • Nu se poate vindeca cineva fără să se conecteze cu altcineva, fără raportare la altcineva;
  • E important să ne acceptăm experiențele, altfel se vor întoarce la noi, ca un boomerang;
  • Rușinea apare după o experiență negativă, frica poate să apară fără o experiență negativă, e o emoție cu care ne naștem, spre deosebire de rușine.

photo 1

Ar fi util, ca măcar față de noi înșine, să recunoaștem niște lucruri. Ceva rușine, ceva vină. Nu e o rușine. Fiecare le purtăm în spate și doar luându-le de gât putem să le învingem sau să mergem cu ele mai departe.

Cum a fost la eveniment mai puteți citi aici, iar pentru clujeni, o veste bună, Otilia și Gașpar vin și la Cluj! Update aici.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s