„Cum, mai exact, apare un bebe în burtică?”


Și cum mă consideram eu așa, un om pregătit pentru toate, organizat și priceput, un om mare care nu se pierde cu firea din orice și căruia nu-i e frică nici măcar de întuneric :), iată că momentul ăsta m-a prins ușor nepregătită. Momentul ăsta în care copiii mei mă întreabă cum se fac copiii :).

Adevărul e că eram relativ liniștită, nu știu de ce, dar credeam că nu va veni prea curând această întrebare. Poate pentru că acoperisem niște zone deja, discutasem despre corpul uman de câtiva ani buni, despre diferențele dintre bărbați și femei, despre copii versus oameni mari, despre cum s-au născut ei (aici am avut chiar noroc, am născut prin cezariană și adevărul a curs firesc și credibil). Credeam că le-am potolit curiozitatea pentru moment, chiar dacă știam că nu abordasem subiectul esențial, despre cum, de fapt, apar copiii pe lumea asta.

Până într-o seară liniștită de iulie, chiar înainte de somn, când toate păreau a fi cât se poate de bune și de frumoase, când întrebarea a lovit ca un trăsnet în moalele capului: „Dar cum, mai exact, apare un bebeluș în burtică?” Fără avertisment. Senin și firesc, așa cum trebuia de fapt s-o primesc și eu. Pe nepregătite. Și pe nepregătite am și oferit răspunsul, nu atât de senin, dar firesc și cât se poate de adevărat.

Adicătelea nu le-am ascuns nimic, așa să știți și să nu vă mirați. Au fost uimiți de cum se întâmplă lucrurile și mai ales că oamenii fac asta și de plăcere, sau mai ales de plăcere, fără să-și dorească neapărat un copil. Ceea ce a urmat după primele explicații s-a transformat într-o discuție de aproape o oră. Am ajuns să vorbim despre sex protejat și neprotejat, despre relații intime între două persoane de același sex (tot de la ei a venit și întrebarea asta), despre sexul ca act consimțit de ambele părți și, voalat, despre viol. Când le-am explicat ce e ăla un prezervativ, au fost mai mult decât amuzați. En fin, n-aș fi dus discuția atât de departe dacă n-ar fi dorit ei. Dacă n-aș fi avut cu cine. Dacă n-ar fi fost inițiată de ei. Și tot ei au pus capăt, pentru moment curiozitatea le-a fost satisfăcută. Vom relua, cu siguranță, sper să fie și mai târziu la fel de deschiși în a afla lucruri și în a le afla de la noi.

Cel mai important a fost faptul că m-am ținut pe poziții și nu i-am mințit. Nici de această dată. Sigur că nu le-am explicat lucrurile foarte plastic, am încercat să-i fac să înțeleagă tot procesul cu toate implicațiile lui pe limba lor, dar nu i-am mințit. Au ajutat, probabil, și discuțiile anterioare despre evoluția celulă -> embrion -> făt -> bebeluș, dar și faptul că n-au știut niciodată povestea berzei care aduce în cioc câte-un copil sau doi, în funcție de cum poate și barza să satisfacă cererile din piață.

În concluzie, nu vă mințiți și nu vă păcăliți copiii. Dezamăgirea va fi cu atât mai mare, pentru că, într-un fel sau altul, vor afla. Și mai ales când e vorba de astfel de lucruri serioase, este cel mai bine să le afle de la voi, părinții. Să vă simtă aproape. Să vină către voi să vă spună fără jenă lucruri, decât să le împartă cu colegul de minge sau, și mai rău, să le țină în ei neștiind cum și dacă să acționeze în vreun fel. Pentru că de cele mai multe ori vor acționa oricum, și-o vor face într-un mod greșit.

Tot ce pot să sper e că hunii nu-mi vor cere vreodată să le explic cum se înmulțesc caracatițele :). Cu oamenii mă descurc ceva mai bine.

caracatite

Advertisements

4 thoughts on “„Cum, mai exact, apare un bebe în burtică?”

  1. :))) Habar n-aveam de caracatiţe. Eu am trecut de primele întrebări cu brio. Din fericire, n-a întrebat în mod direct cum ajunge bebe înăuntru şi recunosc că nu eram pregătită să dau detalii tehnice. Însă mă pregătesc asiduu pentru când va fi cazul.

    • Păi da, așa și hunii până acum. De data asta însă au avut cerințe exacte, exacte :))). Am scăpat, n-am murit :).

  2. Ce fericire pe caracatițe!!! Îți dai seama, nu te mulțumește prima versiune, nu-i nimic, crește altul, poate va fi mai bun. Mai nasol e invers, dar nu-i nimic, există mereu o șansă =))…

    Eu am avut întrebări din seria „și încape? Ușor sau greu?”, „Îi place și fetei?”, iar pentru versiunile de același sex, au considerat că e „logic”. Banuiesc că de la mai mare la mai mic se transformă informația, oricum știu ei mai multe decât lasă să se vadă…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s