Nu înseamnă NU


Sau cum arată violul din perspectiva unei mame de băieți

Înainte de a vă întreba ce caută articolul ăsta aici aflați că, în naivitatea mea, eu tot mai consider blogul ăsta un spațiu personal, al meu și-al hunilor din dotare (niște băieți de aproape 7 ani), și că mai sper, ca peste timp, hunii să treacă cu vederea pe aici și să rețină lucruri pe care poate nu le-au reținut sau nu le-am accentuat eu cum trebuie in real life.

Bun, acestea fiind zise, aflați că eu nu am experiența violului. Nu am experiența victimei. Puține au fost momentele din viața mea pe care le-aș putea cataloga ca fiind traumatizante. Am fost o norocoasă, cel puțin până acum, știu. Dar am copii și o dată cu ei, o imaginație extrem de bogată. Mai mult, sunt femeie într-o societate bolnavă, într-o societate unde dacă nu ești atent la fiecare pas, o pățești. Și mai rău o pățești în mod special dacă ești femeie, din păcate, exemplele din jur demonstrează asta fără drept de apel. Și mai mult, am experințele altora privind violul. Multe și toate dureroase. Punând toate astea cap la cap, nu găsesc ceva mai umilitor, mai dezarmant sau mai traumatizant decât violul, întâmplat deopotrivă femeii sau bărbatului. Este pe același palier cu crima, după umila-mi părere. Iar atitudinea conform căreia victima e de vină este pur și simplu complicitate la crimă.

Revenind la copiii mei, m-am întrebat de nenumărate ori ce aș face, cum aș reacționa, dacă s-ar afla ei în postura de abuzatori. De infractori de orice fel. Ce aș face, ca mamă, dacă ar călca atât de strâmb vreodată? I-aș ierta? I-aș mai putea privi în ochi? Aș trece cu vederea orice ar face, doar pentru că sunt copiii mei? I-aș renega? Și oricât de mult m-aș gândi, ajung la aceiași concluzie: i-aș lega și i-aș preda poliției cu mâna mea. Le-aș cere să-și asume, indiferent ce înseamnă asta. Probabil că nu i-aș abandona, aș spera în reabilitare. Probabil aș băga capul în pământ de rușine. M-aș învinovăți cu siguranță. Dar rezultatul final ar fi același: ca ei să-și primească pedeapsa. Dar înainte de orice scenariu însă, cred că nu se ajunge în această situație oricum. Căci foc fără fum nu există și sigur ceea ce au făcut copiii ăia, sau alții, pleacă pe fondul unei educații la fel de bolnave sau inexistente ca societatea care le-a permis să facă asta. Și care societate le permite în continuare și altora.

11-1423660002-rape-latest-600

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În concluzie, nu vreau să scriu despre viol. S-a scris mult deja și extrem de bine. Vreau să scriu despre atitudine. Aceea de a ne învăța copiii de mici despre respectul față de alții, egal cu respectul față de propria persoană. Aceea de a nu lăsa capul în jos, atunci când li se face o nedreptate, în egală măsură cu a nu întoarce capul atunci când altora li se face o nedreptate. Aceea de a fi în stare să bată cu pumnul în masă nu pentru a-și arăta forța, nu pentru a se impune, ci pentru a apăra pe cineva vulnerabil sau atacat. Abia când vom fi în stare să avem o astfel de atitudine, vom fi în stare să le schimbăm pe cele vechi sau măcar să le influențăm spre schimbare.

Mai vreau să vă spun cât de tare mă bucură implicarea altora și încercarea lor de a schimba ceva. Vocile care s-au făcut auzite în jur în ultima vreme sunt puternice. Nu știu sincer dacă vor reuși să schimbe ceva, dar simplul fapt că unii nu tac e un semn că n-am pierdut definitiv lupta. Pot doar să sper și să scriu. Și scriu pentru că nu pot altfel. M-aș face complice lor, abuzatorilor și întregii societăți bolnave de stereotipuri și mentalități învechite și greșite, dacă aș pleca capul, dacă aș întoarce privirea în altă parte. Să luați și să iau aminte, de asta scriu, că #violuldistruge.

cover photo nu

Articolul face parte din campania #NuinseamnaNU, o campanie împotriva violenței sexuale. Mai multe detalii puteți găsi pe pagina de Facebook a campaniei sau pe site, acolo unde puteți trimite poveștile voastre sau alte altora, povești care pot schimba vieți prin simplul fapt că sunt spuse.

Sursa foto aici.

Advertisements

9 thoughts on “Nu înseamnă NU

      • Eu nu-l stiam, acum l-am descoperit, in contextul recentei tragedii. In Crescandu-l pe Cain exista un capitol dedicat abuzului sexual, pentru mine a fost cumplit sa-l traduc dar cred ca mamele de baieti (dar si de fete) ar trebui sa-l citeasca.

      • Poate faci un post despre asta :). Eu n-am cartea, e pe lista de cumpărături de hăăt.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s