Children see


Sunt niște ani buni deja de când, o dată la ceva vreme, îmi vine în minte videoclipul ăsta. Cred că l-am mai postat și pe blog de vreo patru ori. Să-l vedeți.

Și să vă povestesc ce ni s-a întâmplat peste weekend, cu ceva legătură cu videoclipul de mai sus.

Episodul 1: Cu hunii în piață la cumpărat de brânză. Ajungem, hunii moț, în prima linie a cozii, așteptând cuminți să comande. O doamnă se bagă eficace între vânzătoare și noi și-și cere brânza dintr-o suflare. Eu sunt zen, încă nebășicată în dimineața zilei. Un hun observă cu glas tare: „Mami, dar noi eram primii, nu?” „Da, mami.”, vine și răspunsul meu prompt și tare, tot dintr-o suflare. „Dar poate doamna se grăbește, o avea treabă și noi o reținem.” Doamna și-a cerut scuze printre dinți, a luat brânza și-a zbughit-o.

Episodul 2: Cu hunii în supermarket, după drumul la piață. Cumpărături făcute, coșuri pline, nema țigări. Ratez o coadă și după 10 minute de așteptare mă mut la alta, unde puteam să-mi ștampilez și bonurile de cumpărături. Hunii ață după mine. La casă doamna decide să mă ignore și să se mute alături, la facturare, să mai schimbe o vorbă cu colega, că se plictisise, bag sama, să tot vândă țigări. Aștept 5 minute, în naivitatea mea chiar crezusem că are o treabă mai importantă și că va reveni. Mă mut după dânsa cu hunii din dotare și dau să deschid gura. N-am apucat, doamna dorea să-l servească amabilă pe domnul pentru care eu eram în acea dimineață invizibilă, și care se băgase puțin în față. Pe care l-am întrebat, amabilă și deja bășicată cum devenisem, de ce s-a băgat în fața mea. „Pentru că așa mi-a spus doamna”, a sosit și răspunsul prompt, senin și cretin, ca domnul posesor. Cred că dacă privirea ar putea ucide, n-aș mai fi apucat să-i spun domnului că nu e frumos să se bage în față și nici doamnei să se facă a nu mă vedea. En fin, m-au servit, le-am servit-o, am plecat. Nu înainte de a ne dezlipi de lângă tejghea, în timp ce așteptam servirea impecabilă, un hun vigilent a întrebat: „Mami, s-a băgat cineva înaintea noastră, așa-i? Și de asta te-ai certat cu ei, corect?” Qed.

Morala, dincolo de faptul că trebuie să mă las de fumat și să nu mai mănânc brânză, este fix aceea din titlu: children see. Și urmarea: children do what they see. Am evitat cu insistență timp de aproape 7 ani (și-o voi face și în continuare) să mă cert cu cineva în fața hunilor. Am evitat limbajul și comportamentul de mahala, cu sau fără huni de față, pentru că-mi provoacă greață. Sunt un om extrem de combativ și încăpățânat și nu cedez ușor, cu toate astea, nu-mi plac certurile și port discuții în contradictoriu doar cu oameni inteligenți. However, de plecat capul în fața sabiei nesimțirii, n-am s-o fac niciodată. E singura lecție pe care sper că au înțeles-o hunii în ziua de sâmbătă.

ignr

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s