Goana după somn


Cred că mă număr printre cei mai chinuiți părinți în ale somnului. De parcă n-ar fi fost de ajuns cât de dependentă de somn eram înainte de a avea copii, parcă cineva a ținut morțiș să-mi arate că se poate și mai rău. Altfel spus, hunii n-au dormit mai mult de 3-4 ore legate până spre 2 ani. Mai mult decât atât, până la vreo 3 ani și-un pic, n-au renunțat la mesele de noapte și prin urmare n-au dormit noaptea întreagă. A mai durat ceva până ce s-au sincronizat și au dormit amândoi aceeași noapte întreagă.

Îmi aduc aminte perfect etapele, de parcă ar fi fost ieri. Îmi aduc aminte cum, în primul an de viață, dormeau mai mult ziua decât noaptea, când ei erau plini de energie, iar eu cu ochii cârpiți. Îmi aduc aminte când, pe la un an, exersau și noaptea în somn mersul biped, spre disperarea mea aproape fizică. Îmi aduc aminte primii dințișori, dar mai ales caninii și molarii, despre care puteam să jur la un moment dat că-mi vor pune capăt zilelor. Îmi aduc aminte orele nocturne cântate pe brațe și plimbările reci din noapte, eram în stare de aproape orice doar să-i fac să adoarmă. Și eu o dată cu ei.

Dar cea mai pregnantă amintire este legată de zâmbetul lor în semi-întuneric. Zâmbetul care aduce liniștea, și a lor, și a mea. Am înțeles pe loc importanța acelui zâmbet, ca și cum de el depinde totul sau foarte multe. Un zâmbet subțire ca un fir de ață. Am fost acolo să primesc zâmbetul. Cea mai dulce amintire. Cea mai cea.

1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bunul simț în locul oricăror tehnici

Habar n-am cum am rezistat tot timpul ăsta, am mai spus-o de multe ori, ființa umană este una extrem de flexibilă. Cică să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate duce, cam așa și cu somnul nostru părintesc. Ceea ce e important însă, este că, nu știu exact cum, n-am luat-o pe câmpii. Așa că singura regulă pe care am aplicat-o a fost cea a bunului simț combinat cu blândețe. Am rezistat cu stoicism și am tratat cu blândețe. Am fost pur și simplu alături de ei, într-un fel sau altul. Pentru că știam că au nevoie de asta. Și pentru că știam că o să treacă. Și nu e deloc întâmplător faptul că știam, poate nu-mi venea a crede, dar știam. Pentru că am înțeles de ce se întâmplă asta. Pentru că am avut încredere în specialiști, dar și în instinctele mele. Pentru că știam și atunci, la fel cum știu și acum, că nimeni nu s-a născut învățat. Pentru că am acceptat ajutor, chiar dacă, recunosc, nu chiar de la început. Pentru că nu mi-am ignorat copiii, nu i-am abandonat lăsându-i să adoarmă singuri și nici altfel.

Și-s convinsă că-s mulți ca mine, care ar face de capul lor, fără să mai știe de el. Așa că vă sfătuiesc să apelați la ajutor, cu atât mai mult cu cât acum este extrem de accesibil. Nu orice ajutor, însă, și orice ați face, treceți totul prin filtrul propriu.

Ce-ți poate spune un specialist

„Dacă nu îi ajutăm să se liniștească în brațele noastre atunci când sunt mici, le reducem, efectiv, capacitatea de a învăța să facă asta singuri la maturitate. Înțeleg cât este de greu să te gândești la consecințele pe termen lung ale acțiunilor tale atunci când ții în brațe un bebeluș. Ești pur și simplu extenuat și nu îți dorești decât să dormi acum. Ce contează ce-o să se întâmple peste douăzeci de ani?!” Sarah Ockwell Smith, care va veni la București pe 6 iunie, în cadrul unui nou eveniment organizat de Totul despre Mame. Cu siguranță are mult mai multe de spus decât în acest articol, iar eu de abia aștept să le aflu. Evenimentul este împărțit în două module, sumarizând cele mai importante două aspecte cu care se confruntă proaspătul părinte: somnul și respectiv alimentația bebelușului. Pentru mai multe detalii și înscrieri click aici.

Afis

Advertisements

One thought on “Goana după somn

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s