Campylobacter jejuni


Ceea ce sună a titlu de roman SF sau ceva asemănător și oricum foarte complicat, în realitate e doar denumirea unei bacterii. Și nu-i nici măcar una covârșitoare, dacă e descoperită la timp și tratată cum trebuie. E ceea ce au prins de huni cândva în vara anului trecut. Am ales să scriu despre asta pentru toți părinții care n-aveau habar că există un așa ceva(ca mine) sau pentru toți părinții care n-au prea avut copii bolnavi și care se pot lovi oricând de nemernicia asta (ca mine).

Șocul a venit din faptul că hunii nu prea au fost bolnavi. Răceli minore, o varicelă și niște otite când erau chiar mici, în rest cam nicio complicație și cu siguranță nicio boală căcăcioasă, căci da, despre asta este vorba în poveste. De fapt, dacă facem excepție de un diagnostic de adenovirus pe când hunii aveau 8 luni (și despre care până în ziua de azi nu-s sigură că asta a fost de fapt), a fost prima dată când hunii s-au confruntat cu așa ceva. De asta nici n-am dat importanță la început, dar lucrurile s-au agravat rapid, astfel încât de la 48 de ore de la debut eram deja cu amândoi în spital, pe perfuzii, împotriva unei deshidratări relativ severe care a urmat după primele simpome.

Cum se manifestă

Specialiștii ne dau ca simptome: febră, cefalee, mialgii și/sau indispoziție, cu 12 până la 24 ore înainte de debutul simptomelor de diaree (hunii n-au avut nici unul dintre aceste simptome, exceptându-l pe ultimul). Cele mai comune simptome ale fazei intestinale sunt diareea, durerea abdominală și febra. Gradul diareei variază de la câteva scaune moi la scaune cu sânge macroscopic și mucus (bifat, în cazul hunilor); majoritatea pacienților care solicită îngrijire medicală au 10 sau mai multe emisii de scaun în ziua cea mai grea de boală. Durerile abdominale sunt de obicei sub formă de crampe și pot fi simptomul cel mai proeminent (la fel a fost și în cazul hunilor). Durerea este de obicei generalizată, dar poate deveni localizată. Copiii mici febrili pot prezenta convulsii. Enterita cu Campylobacter este în general autolimitată; totuși, simptomele persistă peste o săptămână la 10% până la 20% din pacienții care solicită ajutor medical, iar recăderile apar la 5% până la 10% din pacienții netratați. În plus, foarte frecvente sunt vărsăturile sau stările de greață, combinate cu lipsa poftei de mâncare, ceea ce poate duce foarte ușor la deshidratare, mai ales în cazul copiilor sau vârstnicilor.

Cauze

Oricare și din cele mai banale și des întâlnite: e un virus care poate fi luat din apă (dacă vorbim de cea de la robinet), din aer, din colectivitate (adică de la alți bolnavi), din parcuri (animalele de stradă pot avea un rol în acest sens), de la alimente nespălate, de la carnea de pui procesată necorespunzător etc. Mai mult decât atât, e posibil ca fiecare din noi să-l avem sau să-l fi avut cândva și să fi trecut relativ ușor peste, fără nici măcar un consult medical în prealabil. În cazul copiilor, lucrurile nu sunt însă întotdeauna la fel de ușoare.

Tratament

Ca de obicei, la capitolul ăsta am doar câteva rânduri a vă spune: medicul vă poate sfătui cel mai bine, întrucât totul depinde de organismul fiecăruia dintre noi, iar exemplul cel mai clar tot de la huni vine: Edi și-a revenit relativ greu și a avut cam toate simptomele posible, pe când în cazul lui Robi nici n-am fost sigură că e același lucru până când n-am avut rezultatul analizelor. Așadar: doctor -> analize -> tratament, și nu, nu e neapărată nevoie să ajungeți la perfuzii, dacă vă mișcați rapid.

Câteva info de specialitate aici și aici.

2 thoughts on “Campylobacter jejuni

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s