Stai inimă, stai


Stai, mai stai oleacă, e de abia începutul. Mai stai acoperită de scut puțin. Mai încet strigă-ți bucuria și durerea și nu amândouă deodată. Pentru că oamenii… inimă, îi vezi și tu? Oamenii mulți și frumoși? Nu știai cât de mulți și cât de frumoși sunt, nu-i așa? Nu-i știai pentru tine… dar ei erau. Și sunt. Oameni care nu pleacă. Oameni care au venit nechemați. Niște Oameni.

Mai stai și nu crăpa, acești Oameni se bazează pe tine. Acești Oameni au o inimă ca tine. Acești Oameni au o inimă.

O clipă mai stai și privește-i. De departe privește-i, ca pe un tablou prețios, pictat dintr-o comandă specială.

Mai stai și nu te mai zbate atât. Știi, câteodată e bine să stai, să primești fără să dai, doar să accepți. Pentru ca mai apoi să poți din nou să dai. Și să te zbați.

Mai stai puțin, inimă, mai stai.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s