Și hunii plâng câteodată


Nu știu încă dacă voi vorbi azi despre plânsul copiilor sau despre plânsul părinților sau pur și simplu despre plânsul meu. Poate puțin din fiecare, să găsim un echilibru, zic.

Despre plânsul copiilor am mai scris în câteva rânduri. Am îndrăznit o obrăznicie, cum ar spune unii, și-am susținut nu o dată că e benefic. Continui să cred asta și-mi încurajez copiii să plângă, deși de cele mai multe ori n-am nevoie de eforturi în acest sens. Ai mei plâng zilnic și nu întotdeauna destul. Dar întotdeauna recuperează a doua zi. Mie? Mie mi-e foarte greu când ei plâng. A durat mult până să înțeleg de ce o fac și de ce bine. A durat mult până să mă schimb 1) pentru că nu-mi plac schimbările, 2) pentru că-s greu de realizat după o viață trăită altfel. Ai mei nu m-au învățat cu plânsul, ba din contra, de la un moment dat al vieții, am fost învățată că plânsul este ceva rău. E pentru cei slabi. Sunt momente când încă mai cred asta.

Așadar iată, hunii plâng și nu eu nu fac nimic să opresc asta. Dacă un om mare poate plânge, cum să n-o facă unul mic, pentru care e un pic mai greu să-ți gestioneze emoțiile sau aproape imposibil să-și elibereze altfel frustările? Și sper cu mâna pe suflet că oamenii mari plâng, deși cunosc destul de puține persoane. Sper că parinții plâng. Sper că părinții plâng și că vor fi astfel cu un pas mai aproape de un om normal și liber la gânduri. Sper, pentru copiii lor.

S-au facut zilele astea un pic mai bine de 5 ani de când n-am mai plâns. Ca și când, cam acum 5 ani am golit de tot rezervorul și n-a mai fost de unde. Până aseară. Nu vă spun dacă azi mă simt mai bine, cred de fapt că încă nu, cred de fapt că încă n-am plâns suficient. Poate data viitoare.

Una peste alta, pentru părinții care vor să plângă organizat :))), și eventual pentru cei care vor și pot să plângă de față cu necunoscuți, am auzit că Otilia, trainer Hand in Hand Parenting, se pricepe foarte bine la asta.

shutterstock_176999018

Advertisements

4 thoughts on “Și hunii plâng câteodată

  1. Oo.. Am fost socata cand am citit ca nu ai mai plans de 5 ani.. Cum ai reusit?! Da-mi si mie reteta pentru ca nu imi place sa plang, desi o fac din orice motiv.. Stiu ca Otilia spune ca este cea mai buna cale de eliberare a emotiilor si fricilor, dar acum am ajuns intr-un moment in care imi doresc o pilula care sa ma faca mai puternica si mai putin plangacioasa :).

    • Mai puternică nu înseamnă neapărat mai puțin plângăcioasă. 🙂
      Și nu, nu vrei rețeta „succesului”, vrei să fii un om normal și sănătos, I hope… 🙂

      Zi cu spor(t)!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s