Pauza de iubire


Cum ar fi să ajungi într-o zi acasă, tu soție iubitoare și dreaptă, după niște ore de muncă, cu brațele încărcate de cumpărături, cu o surpriză în geantă pentru omul drag, și-un zâmbet larg pe buze… și omul, deodată nu atât de drag, să te întâmpine cu-n șut în cur? Metaforic, desigur, că nu-și permite asta doar pentru că tu ai uitat că lui nu-i place muștarul dulce. Dar lui tot îi sare muștarul și-ți întoarce spatele pentru tot restul serii, în cel mai fericit caz.

Cum ar fi ca tu, soț iubitor și mereu atent, să ajungi acasă mai devreme, ca să-ți surprinzi partenera de care ți-a fost dor, după numai câteva ore de absență… și ea să te primească îmbufnată pentru că iar ai uitat că nu-i plac trandafirii albi și nici mâncarea chinezească? Și da, să-ți întoarcă spatele, în cel mai fericit caz.

Dar dacă în locul personajelor de mai sus ar fi un copil? Căruia, aidoma lor, i se oferă o… pauză de iubire? Binemeritată. Ca să știe ce-a greșit și când. Ei bine, cel mai fericit caz ar fi același, să-ți întoarcă spatele pentru tot restul serii. Dar un copil nu poate și nu va face asta. Un copil nu se va supăra pe părinții lui, ci din contra, va face orice ca să nu-i supere. Va plânge, pentru că nu va înțelege. Va implora iertare. Poate chiar te va asculta, de frică, și atunci, și data viitoare. Și-apoi o să-ți pot spune: „Felicitări! Tocmai ți-ai dresat copilul!”.

Alfie Kohn, despre „Time-out”

În traducere liberă „Time-out”, această izolare forțată, înseamnă de fapt o pauză de iubire, în diferite forme. Și conform lui Alfie Kohn: „Există două moduri în care se întâmplă asta: fie pleacă părintele (uneori lăsându-l pe copil în suspine, strigând panicat: <Mami, întoarce-te! Întoarce-te>), fie copilul este trimis în camera lui sau în alt loc, izolat de ceilalți. Poate că părinții nu o spun cu voce tare, dar mesajul transmis este destul de clar: <Dacă faci lucruri care nu-mi sunt pe plac, nu-ți mai acord atenție. Mă prefac că nici nu ești aici.>”

Long story short: vorbim despre condiționarea și pedepsirea copiilor, iar mai sus este una dintre cele mai practicate tactici în acest sens. Acuma, nu e nimic rău în a da copilului opțiunea de a ieși afară din „joc”. Însă numai și numai dacă el alege să facă asta și dacă el este cel care controlează regulile jocului: când să plece, ce să facă și când să revină.

Mai adaug doar: „ Când copiii primesc afecțiune condiționată, ei tind să se accepte pe sine doar cu anumite condiții.” Pentru că asta au învățat să facă. Și garantez pentru această informație, din prisma propriei experiențe de copil. Să luăm un „Time-out” de la „Time-out”, zic.

Alfie Kohn vine în România din nou, pe 22 noiembrie 2014. Înscrieri și mai multe detalii aici.

300x250 alfie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s