Exista viata si copii, sau cum a fost de Paste in 2014


Adica a venit vremea aia muuult asteptata (vreo 6 ani) cand eu sunt acasa cu hunii si ma uit la un sezon intreg din “Lie to me”, in timp ce hunii isi fac de lucru pe langa mine iar eu, ei bine eu chiar inteleg ceva din serialul cu pricina. Vremea aia cand in weekends pot sa zabovesc mai mult in pat, chiar daca ei s-au trezit si nu mai e nimeni acasa in afara de muma hunilor, ce-si face somnul de frumusete. Si vremea aia cand dorm un somn de frumusete si la pranz. Eu, nu hunii. Cam asa si de Pastele asta, leneveala multa si timp liber de petrecut impreuna si iar de lenevit, si giugiuleala si mancarica, si tare as fi vrut sa nu se mai termine. Cam asa e cu niste huni de 5 ani si (aproape) 8 luni.

DSC_5616DSC_5617

DSC_5624

E bine. Hunii cresc. Si n-au crescut inca suficient de mult inca sa incep sa ma ingrijorez. Ma bucur acum, cat mai pot, cat inca viata e dulce si roz, si e loc iar de seriale si de carti, printre intamplari si vorbe de duh:

Eu: Edi, unde ti-e mana? (ii tin de mana pana sa adoarma)

Edi: Care mana? Mana mea?

Eu: Da.

Edi: Ah, era la mine. Era lipita de corpul meu. Ce mami, nu mai stii despre corpul uman?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s