11 Things I Will Not Regret Doing With My Kids


Si vreo 11 pe care insist tare, mult, poate si pentru ca eu n-am avut parte de ele in copilarie asa cum as fi vrut. Fara rea intentie, acum sunt convinsa si de asta.

Pleacand de la acest articol, iata lista mea, mai jos. Cam aceeasi, dar cu motivatii si explicatii proprii.

1.      Tucking them into bed at night.

Absolut, printre cele mai frumoase momente si sentimente. In cazul nostrum, momentele in care ne tinem de mana cand cand adormim, sunt magice.

2.      Co-sleeping.

In aceeasi idee cu punctul 1 de mai sus. Eu aproape ca nu mai dorm bine, daca vreunul dintre huni nu ma viziteaza noaptea. M-am obisnuit sa dorm int-o anumita pozitie, sa-i aud respirand in acelasi ritm cu mine noaptea si sa ne trezim impreuna dimineata. Priceless.

3.      Hug them, touch them.

Atingerea fizica, cea fireasca si pozitiva, evident, este o confirmare pentru ei. Dar si pentru mine. Confirmarea ca suntem, unul penru altul. Este o metoda de conectare si re-conectare. Personal, pentru mine este o medota de a obtine confortul psihic si linistea sufleteasca de care am mare nevoie.

4.       Telling them I love them.

Imi amintesc ca ai mei mi-au spus asta destul de rar, nici nu mai conteaza de ce. Personal imi doresc sa aud asta des, asa ca asta le ofer si lor, ce-mi doresc si mie. Cu siguranta nu e ceva gresit, nu in acest caz.

5.      Listening to their stories.

Oh, cat de mult mi-am dorit sa ma asculte si pe mine cineva cand eram copil! Sa fiu bagata in seama. Tratata serios, ca un om mare. De cele mai multe ori, adultii nu ii iau in serios pe cei mici, pe principiul ca ‘ei stiu mai bine’ Nimic mai gresit. Iar cie mici au foarte multe de spus, care mai de care mai importante.

6.      Looking them in their eyes.

Dovedeste-le ca sunt persoane care conteaza pentru tine. Reale. Persoane care merita tratate la fel ca ceilalti din jurul lor. Ca nu sunt diferiti, intr-un sens extrem de usor de interpretat ca fiind negativ, la aceasta varsta.

7.      Saying yes when it’s easier to say no.

Si vice-versa. Este adesea mai greu sa spui ‘da, hai sa vedem cum facem impreuna asta’ in loc sa spui ‘nu, acum nu am timp.’ Reciproca este valabila, atunci cand e mult mai greu sa le refuzi ceva din ce stii ca e gresit, pentru ca o data cu refuzul urmeaza, sau ar trebui sa urmeze, de cele mai multe ori si argumentele din spatele deciziei tale.

8.      Spoil them.

Hell, yes! Si ce daca se invata in brate? Si ce daca vor vrea sa fie giugiuliti mai des? Si ce daca azi au mancat in varful patului? Daca nu ii rasfeti cand sunt mici, crezi ca o vei putea face cand vor fi mari? A se intelege ca pentru mine a rasfata un copil = a iubi un copil. Nu cred in conceptul de ‘rasfat’, ca termen peiorativ in cultura populara.

9.      Laughing with them.Or smiling with them. Or having fun with them.

Pentru mine asta e ce amai buna meotda de relaxer. Ma umlu de energie cand ajung acasa la ei. Si de veselei. Si am reinvata sa ma joc. Impreuna.

10.  Saying I’m sorry.

Nimeni nu-i perfect si cu siguranta gresim in fata lor. Dar ce e cel mai important (si poate sic el mai greu) este sa si recunoastem asta. Singura cale prin care ii vom invata sa-si recunoasca public greselile sis a spuna la randul lor ‘Imi pare rau’.

 11.  Letting them grow up.

Ceva cu care ma voi obisnui greu sau deloc. 🙂

In articolul original, de la care am pornit acest post, mai erau pe lista urmatoarele, nu mai putin importante, as spune:

  • Showing them new things.
  • Teaching them to say please and thank you.
  • Letting them help even if it means it takes longer for me.
  • Making them learn the value of work.
  • Rocking them to sleep. Holding their hand. Giving them a kiss. Cam ce am spus si eu mai sus.
  • Teaching them to be respectful of others. 
  • Encouraging them to take risks. Sometimes the fear is the biggest obstacle.
  • Not holding onto a record of wrongs. Each day is a new day. Learn from the past, but don’t hold onto the past.
  • Letting them see me thrive. I don’t want my kids to grow up thinking I was a good mom, but a not too happy and joyful mom. They need to see me thrive and be interested in things and to expand my creativity as well.
  • Teaching them compassion.
  • Showing them that the stuff doesn’t matter. Nothing in Target really matters. Nor the stuff on the shelves. Or the clothes one wears. Or the fancy birthday parties. If the stuff clouds the vision then the relationships are lost. Relationships first. Stuff after that.

186230787

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s