“Mami, cand o sa avem 7 ani, n-o sa mai avem nevoie de tine?”


“Nu, mami, veti avea nevoie de mine muulti ani de acum inainte”. Zise mami cu accent pe multi. Si cu o usoara iritare in glas.

Azi se implinesc 5 ani de huni. Suntem la Paris si ne distram de minune. 5 ani… cred ca am mai spus-o si la 4, si la 3 ani si la fiecare an nou de huni, ca nu stiu cand si cum trece timpul. Stau in fata cifrei 5 entuziasmata si paralizata de teama, ca in fata unui salt cu parasuta. Stiu ca va fi bine, ca vor urma multe etapte frumoase, din ce in ce mai frumoase, dar ma ingrozeste gandul ca intr-o zi nu vor mai avea nevoie de mine.

Retrospectiva

Din ziua de 26 septembrie 2008 tin minte 3 lucruri:

–          Cum ma sufocam inainte de cezariana, pentru ca trebuia sa stau pe spate musai, iar eu asa nu puteam sa respir normal mai mult de 10 secunde;

–          Cum ma strigau doctorii Maria, incercand sa ma trezeasca din anestezie, iar eu nu pricepeam cine naiba e Maria si de ce nu raspunde o data;

–          2 huni mici, in incubator, infasati in scutece albstre, de finet, unul cu o urma de laptic pe obraz…

N-am dormit toata noaptea ce a urmat, am privit doar o poza mica, cu 2 huni mici, identici, in scutece albastre de finet.

Tin minte perfect ziua de 29 septembrie 2008, o dupa-amiaza de luni in care am ajuns cu ei acasa. Si boscorodeala data barbatului din dotare, pana cand a plecat omu’ sa cumpere un calorifer electric. Normal, doar era 29 septembrie, in casa era frig tare, daca raceau hunii?

Tin minte cum i-am incurcat pe huni, in ziua botezului lor. Botez la care ei au stat cam 30 de minute (la restaurant, desigur), apoi i-am plasat acasa cu mama si socrul meu. Care nu stiau ca Robi sta intotdeauna in patutul din stanga si Edi in cel din dreapta. Si care i-au pus invers. Si eu cand am venit de la restaurant eram obosita, se-ntelege, si in camera era intuneric, desigur, caci hunii dormeau. Si l-am luat pe Edi in brate crezand, pentru cateva secunde, ca-i Robi… J A fost singura data cand i-am incurcat.

Tin minte cand a incurcat sotul plapuma cu copilul in prima noapte, si disperarea lui cand credea ca l-a piedut prin pat, pe el, pe unul din huni.

Tin minte ca si cum ar fi fost ieri primul scutec schimbat de mine, prima noapte impreuna, prima baita, primul zambet, primul gangurit, primul dinte, primii pasi… primul orice. Si toate celelalte zile care au urmat.

Tin minte 5 ani, ultimii 5 ani, ca si cand nimic dinainte de asta nu a existat. 5 ani rotunzi si frumosi. 5 ani grei. Si din ce in ce mai usori.

La multi ani, dragii mamei dragi!

huni 2 aug

7 thoughts on ““Mami, cand o sa avem 7 ani, n-o sa mai avem nevoie de tine?”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s