Viata cu hunii

Este, evident, frumoasă. Și plină. Și face ca zilele și anii să treacă prea repede. Ca să nu uit cum e viața cu hunii la 4 ani și 9 luni, vreau să pun în cuvinte scrise cum decurge o zi din viața noastră de acum:

Să zicem că-i luni

Sună “ceasul” la 06.15. Încă o jumătate de oră mă conving, la fiecare 10 minute de snooze, că e timpul să mă trezesc. Mă îmbrac. Pregătesc gustarea hunilor și ghiozdanelele pentru grădiniță. Fumez o tigară (nu, nu ratez niciodată și niciodată prima tigară nu e însoțită și de cafea, căci nu am timp să o fac). Trezesc hunii în jur de 07.15. Hunii își servesc gustarea timp în care eu mă fardez (nu, nici asta nu ratez niciodată și niciodată nu beau cafea în acest timp, am mâinile ocupate). Termin și eu și hunii, apoi îi îmbrac. Dacă suntem în una din zilele norocoase, se îmbracă singuri. Ieșim pe ușă pe la 07.45. La 08.00 hunii sunt deja în clasă, și noi deja în mașină. Metrou, 08.20, micul dejun: un covrig sau un baton, luat la ieșirea de la metrou și mâncat în tramvai. 08.30 la birou, prima cafea, următoarea țigară. Mailuri, telefoane, nervi. Muult Facebook.

Prânz de 15 minute în jurul orei 13.30. Ora 16.00, a doua cafea și a nu știu câta țigară. Alte mailuri, telefoane și bine-nțeles, alți nervi. Toți pe Facebook. Ultima gură de cafea. Cumva trece ziua și, dacă e una norocoasă, la ora 19.00 plec de la birou. Mă opresc să le cumpăr hunilor o mică atenție, mita zilnică, asta dacă n-am apucat să le printez niște planșe de colorat. Sau dacă nu e marți, când avem cartea cu Mickey Mouse. 19.35, ies de la metrou. 19.50 intru pe ușa casei. Reușesc să mă descalț și să pup în fugă doi huni. Apoi pictăm, eu învârtindu-mă de fapt prin bucătărie, pe lângă ei, pregătind masa de seară. 20.30, spăl hunii, deja la murat în cadă de vreo 10 minute (da, m-am și schimbat în prealabil, imediat după ce am strâns planșele pictate ale hunilor și nu înainte de a pune la spălat o mașină de rufe). 20.50, hrănesc hunii și pe mine (mâncăm în bucătărie la desene, nah, c-am zis-o!). 21.10, fumez o țigară, fac un duș, scot rufele din mașina de spălat, pregătesc hainele hunilor și ale mele pentru a doua zi, strâng jucăriile din casă. 21.30, spăl hunii pe dinți și apoi ne jucăm joaca de seară, în locul poveștii de seară, care nu e lunea. Ora 22.00, 2 huni în pat și o mamică de huni la mijloc, între paturile lor, pe o salteluță. Hunii adorm în jur de 22.45, eu nu adorm pe salteluță, doar fiindcă e luni și încă mai am o urmă de energie. Așa că mai fumez o țigară. Apoi strâng rufele uscate de pe sârme, pentru a face loc celor proaspăt spălate. Apoi mai cos la un colier nou. Sau termin unul început în weekend. În jur de 01.00 sunt în pat, dar nu adorm fiindcă, nu-i așa, azi am băut doua cafele. În jur de 02.00 se trezește Edi, care se mută cu noi în pat. Adorm și eu, de parcă asta așteptam. În jur de 04.00 se trezește și Robi, care se mută și el cu noi în pat. Care pat devine neîncăpător, așadar TH este mutat forțat în dormitorul hunilor, pe aceeași salteluță dintre cele 2 paturi pe care am vizitat-o și eu recent.

Cam asta. Da’ să mă credeți pe cuvânt că-i frumos, voi cei sceptici și fără de copii, cărora li se pare că lumea se termină dacă nu dormiți în weekend până la 13.00. Nu doar că nu se termină :), dar se poate trăi destul de bine și altfel.

PS: exista și zile muuult mai provocatoare, n-am povestit nimic de serile în care ajung acasă în jur de 21.00 și hunii vor aceleași lucruri: pictat, spălat, mâncat, puțină atenție, joacă, apă, suc, pupici… N-am povestit de serile în care masa hunilor durează 45 de minute, cum a fost aseară. Nici de nopțile în care au febră, și nu apuc să dorm cele 4 ore dintre siropele. Nici de diminețile în care hunii protestează că-i trezesc prea devreme.