Jurnal hunesc, la 4 ani si 4 luni


Nu stiu cum se face dar mi-am cam pierdut din obiceiul de a raporta lunar cum mai sunt hunii. Ma rog, fiecare postare in sine despre ei este o fila de jurnal, dar asa, statistic, anunate, ca la doctor, n-am mai pus demult informatii intr-un post. Sa fie asta primul post de acest gen pe 2013, si sa fie cu noroc:

–          Habar n-am cat mai masoara. Faptul sa le-am schimbat iar garderoba si ca li se potrivesc haine de peste 110 cm spune multe. Au 16kg, mananca prost, traiesc pe picior mare (29) si alearga continuu.  “Demograficele” astea ma multumesc in mare;

–          Traversam o etapa noua in existenta noastra, etapa lui “primul”, revin cu detalii in acest sens; o iau ca pe o alta etapa, la fel de provocatoare, si astept sa treaca, cu zen-ul la maximum;

–          Pentru prima oara in aproape 4 ani, hunii constientizeaza si-si doresc sa doarma mult. Si chiar dorm mult. In vacanta ne-am trezit in fiecare zi in jur de 09.30, uneori chiar si 10.00, (cu adormit la 23.00, ce-i drept), ceea ce pentru noi e socant. Plus 2-3 ore de somn la pranz. Hunisorii au fost de mici foarte matinali din fire, daca prindeam un somn pana la ora 08.00 pana pe la 3 ani jumatate ai lor, era mare lucru;

–          Cunosc foarte multe litere si foarte multe numere formate din 2 cifre, fara sa fi facut eu nimic in acest sens. Meritul gradinitei zic, careia trebuie sa ii multumesc si pentru cunoasterea catorva cuvinte in engleza;

–          Nu au depasit etapa picturilor si a pictatului, pe care il prefera de departe altor activitati ca desenat, puzzle sau construit; lucru care pe mine ma face foarte fericita, desi nu cred ca voi avea niste mici Picasso la usa, dar asta-mi spune ca am copii creativi si ma mandresc si cu asta; vrem sa facem si ceva mai focusat, sa zicem, poate niste ateliere, astept recomandari daca aveti;

–          Sunt tot mai dese jocurile de rol, avem politisti care duc oamenii rai la inchisoare, pompieri care salveaza oamenii si sting focul, pirati care gasesc comori, baietei care pleaca la munte, care merg la gradinita si mananca tot sau nu, baietei care se imbolnavesc si nu merg la gradinita, dupa caz si experiente specifice:);

–          Inventeaza povesti, cu ei in rolurile principale, chiar daca nu recunosc asta decat rar. Ok pentru mine, chiar foarte ok asa!

–          Imi povestesc din ce in ce mai multe si cu acuratete ce fac la gradi. Intrebati sau nuJ. Mai ales dupa cele 3 saptamani de vacanta, nu stiu de unde schimbarea, dar imi place;

–          Am depasit etapa “Oraselul Lenes” la somn. Si nici ziua nu se prea mai uita. Avem in schimb alti preferati: Thomas si Garfield, al celui din urma mare fan sunt si eu, de altfel🙂;

–          Constientizeaza cand vorbesc urat – si recunosc ca asta ma enerveaza si ca asta e unul dintre putinele capitole unde am simtit ca trebuie sa impun niste reguli. Constientizeaza, se corecteaza, isi cer scuze si ma apostrofeaza, daca o iau si eu pe aratura. Si pe mine si pe tati. Nu e foarte rau, sper doar sa-i tina;

–          Incepem, vrand-nevrand, sa intram in rand cu lumea si sa cunoastem semnificatia jocurilor pe calculator. Pana acum i-am tot ferit, pana intr-o seara cand le-am adus cadou din intamplare 4 CD-uri cu Garfield, dar cu jocuri, in loc de desene animate, asa cum credeam…. N-am avut de ales si i-am lasat sa se joace. Jocurile sunt ok, nu-s agresive, stil puzzle & stuff, unii ar spune ca sunt chiar educative, mie insa nu mi se pare nimic spectaculos. Doar faptul ca au invatat sa foloseasca mouse-ul;

–          Apropos de accesul la calculator, pana acum ii lasam doar pe youtube. De curand am incercat un test, la cum au reactionat dupa, nu am de gand sa repet experienta, dar ceva learnings tot am in urma lui: i-am lasat la calculator cam cat au vrut ei intr-o zi. Abia dupa 4 ore in care efectiv nu s-au dezlipit de acolo si nu am stiut ca aveam copii in casa, au dat semne de plictiseala. S-au prins chiar si cum sa-si puna singuri filmulete sau desene sau muzica pe youtube, o singura data m-au chemat doar pentru ca iesisera din greseala de pe net. Asadar, nu-mi place treaba asta, pentru ca ei nu cunosc cuvantul ‘limita’, si-s bune si ele la ceva in anumite cazuri. Bune atata vreme cat ei nu-si pot spune singuri ‘stop’ si cat daca nu e ‘stop’, nu e nici masa, nici somn, nici nimic, e doar surplus de proasta calitate;

–          Si fara nicio legatura cu ce am spus mai sus, Edi e dreptaci, Robi e stangaci🙂, desi l-am vazut adesea si cu dreapta si cu stanga, probabil tot nu e finala treaba inca.

Cam astea sunt minunile mele. Sanatosi sa fim, in rest, le avem pe toate!

DSC_0675

2 thoughts on “Jurnal hunesc, la 4 ani si 4 luni

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s