Well, asa cum stiti, din cand in cand ne repezim cate o zi la dragul nostru munte. Si-n vacanta, sau mai ales in vacanta, am fugit la munte pe 28 decembrie. Asa, intre doua mese:). Ne-am oprit la Sinaia, in parc, strict pentru sanius si-un ceai cald. Apoi am ajuns la Peles. Unde, exceptand tarifele, a fost excelent. Apoi o bere pe fuga (adultii), un ceai cald (copiii), o alta portie de sanius si-am pornit spre casa. O zi plina si frumoasa.
Ce vreau sa mentionez e ca atat mie, cat si hunilor, ne-a placut foarte mult Pelesul. Am vizitat doar parterul (va ziceam ca n-au tarife prea prietenoase) si nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca hunii au rezistat de minune cele 40 de minute cat a durat vizita + inca vreo 10 minute de asteptare inainte. Asta adaugandu-se peste drumul cu masina de la Bucuresti la Sinaia, peste o portie de sanius si peste un drum de vreo 30 de min de mers urcat pe jos prin zapada (mers hunesc, desigur), de la Manastirea Sinaia si pana la castel. Mai mult decat atat, au fost extrem de cumini inauntru, ba au si participat activ, tot intreband una-alta. Stiam eu ca le plac muzeele (desi acum nu vorbim chiar de acelasi lucru), dar la asa reactie, dupa atata zbenguiala si oboseala, nu ma asteptam. La final, Robi a intrebat Ghidul: “Si printul, unde este printul?” 🙂 Logic de altfel, ca doar eram intr-un castel…
Mai jos o poza, blogul incepe sa fie arhiplin, asadar restul pe Facebook. Enjoy!
Who says we have to grow up? (Walt Disney) 
Noi am ajuns la Peles exact cand se inchideau portile. Ne-am multumit doar cu exteriorul si mangaiatul unor catelusi de la intrare:))
pacat, sa mai incercati, ioana. eu as vrea anul asta sa vad si etaj 1.