O scena


Sarbatoaream Ora Pamantului, asa cum s-a putut, adica numai cu un TV aprins, sa protejam ‘toaleta’, aka planeta. Si faceam lego in semiintuneric pe pat, la cererea expresa a hunilor. Si Edi arunca o piesa pe jos, dupa care incepe sa planga dupa ea. Si se tot ruga de mine: “Piesaaaa, mamiiii, piesaaaa!” Si eu ii tot explicam ca n-am nevoie de ea, ca n-am aruncat-o eu si daca el are nevoie de ea, sa se dea jos sa si-o ia singur. Si lacrimi de crocodil. Si negociere la greu. Si Robi care incerca sa-l convinga pe fratica sa renunte: ba ii trantea alte piese de lego in fata, ba scutura cutia mare cu toate piesele, ba se ratoia la el. Si nimic. Si dupa vreo 3 minute luuungi de negocieri, numa’ ce-l vad pe Robi ca se da jos din pat, se arunca asupra piesei buclucase, o insfaca si i-o da lui Edi, spunand vadit suparat: “Ei, mama ma-sii!!”

Pam-pam….

4 thoughts on “O scena

    • pai daca le aude de la noi, cum e cazul nostru, mai precis al meu:(, ar trebui sa fie evitabil.
      dar oricum le vor auzi pe strada si astea din pacate nu le putem controla. eu aleg sa-l ignor, daca explicatiile nu au efect. pentru ca altfel e si mai rau. am avut o perioada acum vreo 5 luni cand amandoi spuneau p–la:(, fara sa stie ce e. si vroiau sa spuna ‘gura’ dar tot era urat rau. le-am spus de vreo 2 ori ca nu e frumos, uite cum se spune corect, apoi n-am mai facut mare caz din asta. si au uitat, acum nu mai spun….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s