Moartea Domnului Lazarescu


Bun film. Realizat dupa o poveste reala. Cea a Romaniei zilelor noastre, unde ‘zilelor’ dateaza de vreo juma de secol, e inca dureros de actual si tinde spre infinit cand te gandesti la finalitate. Cea a unui sistem medical bolnav criminal.

Ieri, dupa o pauza de cateva zile (numai buna) de virtual si TV, am aflat despre (inca) o poveste teribil de dureroasa a unei victime a sistemului medical romanesc. Povestea lui Sebastian, un baietel acum in varsta de aproape 4 ani, caruia sansa la o viata normala i-a fost smulsa cu brutalitate chiar de catre cei care ar fi trebuit sa il ajute sa razbeasca, din punct de vedere medical, daca era cazul. Inutil sa spunem ca nimeni nu a platit inca pentru asta, inutil sa spunem ca nicio pedeapsa nu e oricum de ajuns ca sa echivaleze cu aceasta viata distrusa…

Reiau mai jos cateva aspecte, povestea pe larg o gasiti aici, la Simona, pe care o felicit pentru implicare. Rugamintea mea e sa dati mai departe, sa se stie, sa spunem, sa strigam si sa nu ne pierdem speranta ca poate totusi se va schimba ceva. Sa nu ne punem inca o data palma in cur, adapostiti de sentimentul ca noua nu ni se poate intampla asa ceva.

SEBASTIAN SAU POVESTEA UNUI ALT FEL DE A FI

Suntem Alina si Nansi Lungu (ambii avem 33 de ani), parintii lui Sebastian-Nicholas, minunea noastra in varsta de 3 ani si jumatate. Bubu, cum il alintam noi pe Sebi, a fost un bebelus mult dorit, este rodul iubirii noastre si a unei relatii de 18 ani (suntem casatoriti de 10 ani); am planificat venirea lui pe lume cu mare grija, astfel incat bebe sa aiba toate conditiile si sa dezvolte sanatos in burtica. De aceea, inante de a ramane insarcinata am facut analize de preconceptie ca sa vedem daca suntem sanatosi si putem avea un copil la fel de sanatos. Din momentul in care testul de sarcina a iesit pozitiv am mers regulat la medic, am facut toate analizele de sange, investigatiile si ecografiile indicate de medicul care urmarea sarcina. A fost o sarcina absolut normala, fara probleme sau evenimente nedorite, am fost o graviduta sanatoasa care purta in pantece un fat sanatos si dezvoltat normal. Toate investigatiile efectuate pe parcursul sarcinii au aratat ca bebe creste armonios, ca se dezvolta normal si ca totul este bine. De aceea, medicul care a supravegheat sarcina a decis, inainte de plecarea sa in concediu, ca nasterea sa aiba loc pe cale naturala si ne-a indrumat pentru ultimele saptamani de sarcina si pentru venirea pe lume a bebelusului catre una dintre colegele sale.

Bubu a fost un copil nascut la termen, dintr-o sarcina normala, fara evenimente care sa-i fi pus in pericol dezvoltarea.

Tragedia lui Sebastian a inceput pe data de 3.08.2007, la ora 7.55 cand a venit pe lume, la Spitalul Universitar din Bucuresti. Si astazi memoria acelor ore ni se comprima in minte ca un punct ingrozitor de dureros din care aveau sa explodeze 3 ani si jumatate de halucinanta suferinta.

In noaptea travaliului, din momentul internarii in spital, un lung sir de erori medicale au facut ca Sebastian sa se stranguleze cu cordonul ombilical. 6 linii de garda pe sectia de obstetrica-ginecologie, printre care un medic de garda si un medic rezident, 2 asistente, un medic anestezist, un medic curant nu au simtit nevoia de a se afla langa o persoana care se zbatea sa nasca dupa 20 ore de travaliu. Mai mult decat atat, in momentul crucial pentru mama si copil, atunci cand dilatatia indica nasterea iminenta, am fost lasata nesupravegheata, timp in care Sebastian se sufoca cu propriul cordonul ombilical. Nu a fost o simpla neglijenta. Cel putin 6 oameni aveau cunostinta directa despre gradul avansat al travaliului.

Sebastian a venit pe lume aproape mort (scor Apgar 1), nu a plans, nu s-a miscat, doar inimioara ii batea foarte slab. Chiar si dupa nastere,atunci cand suferinta era evidenta, Sebastiana fost lasat fara nici un ajutor asumandu-se criminal faptul ca o sa isi revina singur.

Din cauza lipsei de oxigen creierul a fost grav afectat, in special centrii care tin de coordonarea miscarilor. Diagnosticul la nastere a fost encefalopatie hipoxic-ischemica gr 3. Am stat in spital 3 saptamani, din care 2 saptamani Sebastian a fost in coma. Din momentul nasterii a inceput o lupta disperata, contra cronometru pentru viata lui Sebastian. Evenimentul fericit care ar fi insemnat venirea pe lume a copilului nostru, pe care-l asteptam cu toata dragostea, s-a transformat intr-unul tragic, care ne-a proiectat in cel mai negru cosmar. Am plecat din spital cu un bebelus in stare extrem de grava, nu plangea, nu vedea, nu auzea, nu se hranea singur.

[…]

La 2 ani si 10 luni Sebastian vede, aude, zambeste, rade, gandureste, ne recunoaste, se bucura, are jucarii, melodii, povesti si reclame preferate, dar nu mananca singur, nu sta in fund, nu merge, nu poate folosi manutele sa se joace cu jucariile, nu poate sa ne spuna ce-si doreste sau daca-l doare ceva. Sebastian a ajuns sa traiasca intr-un mod pe care nu il vedeam posibil nici noi cei care avem grija de el.

Sebastian ne-a dat viata atunci cand simteam ca viata nu mai merita in sine. Dar Sebastian plateste zi de zi un pret prea mare.

Din cauza lipsei de oxigen de la nastere, Bubu are epilepsie. A facut convulsii pana la 11 luni, cand ne-am internat intr-un centru de recuperare neuromotorie din Germania, unde i s-a gasit tratamentul potrivit. Crizele s-au oprit pana in ianuarie 2010, cand treptat au reaparut. Bubu se afla in continuare sub tratament pentru epilepsie dar crizele continua sa apara. Fiecare criza de epilepsie la un bebelus poate avea un efect devastator asupra creierului; se distrug legaturi, se pierd achizitii iar progresele nu se pot mentine pana cand nu epilepsia nu este tinuta sub control.

Toate eforturile noastre, toate resursele sunt indreptate catre Sebastian si recuperarea lui. Tot ceea ce ne dorim este ca el sa se bucure de viata avand in vedere situatia lui medicala. Recuperarea lui Sebastian presupune o munca titanica din partea tuturor. Creierul lui Sebastian trebuie sa invete sa faca tot ceea ce nu face de la sine, asa cum ar fi fost normal. Bubu face kinetoterapie de la varsta de 6 luni; de la 1 an si 6 luni face kinetoterapie zilnic, terapie ocupationala si logopedie de 2ori/saptamana.

Eu n-am putut sa vad filmuletul pana la capat.

Tot ieri am aflat ca se poate intampla si la case mai mari. Am aflat e impropriu spus, mi s-a confirmat doar, inca o data. Aflati ce a patit N. la Sanador. Este gravida in primul trimestru si client fidel al celor de la Sanator de vreo 5 ani deja. Aflati si despre celebrul domn Hergheleghiu.

Sigur, cele doua cazuri nu sufera comparatie. Au un singur numitor comun: sistemul medical romanesc, fie el de stat, fie privat. Atentie: nu generalizez si nu neg ca exista si medici buni. Aflati inca pe teritoriul tarii noastre, activand inca aici, luptand si ei cu morile de vant. Dar din pacate acestia reprezinta exceptiile si atata vreme cat n-o sa incercam, din rasputeri, over and over again, sa schimbam ceva, lucrurile nu vor merge mai bine si, din nefericire, nici nu vor stagna. E ca o molima fara leac. Si se intinde cu repeziciune. Si ucide. NE ucide.

Eu sunt gata sa strig si sa lupt. Voi?

Advertisements

2 thoughts on “Moartea Domnului Lazarescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s