Am crescut


Vad asta in fiecare zi, in fiecare moment alaturi de ei. In fiecare perioada in care se joaca singuri, momente care se lungesc pe zi ce trece (in weekend, de exemplu, am mancat impreuna cu sotul fara sa ne dranjeze niciun hun, lucru care se intampla rarisim). Observ asta si la somn, cand nu ne mai chinuim cu orele sa ajungem in lumea viselor. Sau pe strada, cand totul decurge lin si firesc. Sau atunci cand vad ca manuiesc foarfeca din ce in ce mai bine. Sau perforatorul.

Sau cum a fost duminica, la tuns. A fost prima oara in 3 ani si 5 luni cand nu a mai fost nevoie sa folosim doar masina de tuns. Ii pregatisem in prealabil ca mergem sa ne facem freza noua cu foarfeca – lucru ce i-a speriat initial, Edi imi tot spunea ca nu vrea cu foarfeca la gat. S-au comportat exemplar, au o freza de baieti mari acum, totul a decurs lin si frumos.

Nu stiu daca ma bucur sau nu. E normal si firesc sa se-ntample asta, as fi cu siguranta speriata sa nu fie asa, dar nu ma pot abtine sa nu privesc in urma cu nostalgie. Maine sau poimaine nu vor mai avea nevoie de mine. Desi eu tot sper sa nu se schimbe asta, macar la un anumit nivel, nicicand.

PS: poza e facuta inainte de tuns.

PPS: Nu i-am mai tuns din octombrie anul trecut. 🙂

Advertisements

4 thoughts on “Am crescut

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s