Cand copilul nu mananca – ce faci??


De preferat sa nu innebunesti. Si nu e usor, va spun sigur. Bun, acum ca am stabilit asta, sa revenim la target: nu vorbim de copilul la inceput de diversificare, caz exceptional pana la urma, cand mai toti o pornesc greu si-s dese momentele in care refuza mancarea. Traiasca Sfanta Tatza sau biberonul, ce s-o gasi, mai puneti si-un pic de rabdare si la un moment dat se da el pe brazda.

 

 

 

Eu ma refer la copilul care 3 ani a mancat de toate fara absolut niciun moft si care, brusc, nu mai vrea decat anumite feluri de mancare si alea cu mofturi si pacaleli si cu chiu cu vai. Mofturi care se intind deja pe o perioada de 8 luni si mai bine. Ma refer la copiii mei, daca nu e deja evident. Calitativ, mananca extrem de prost, cantitativ nici nu-mi mai bat capul… avem in meniu asa: piure (in care ascund niste oua si niste unt), cereale cu cacao (multblamatele cereale cu cacao de la Nestle, pentru bebelusi), orez cu lapte (nu mereu), paine cu diverse pe ea si aditional, mezel L, chiftele de pui la cuptor, snitele (ocazional), banana si… cam atat. Ba nu, si dulciuri, de orice fel, dar astea nu se pun, nu sunt mancare si nu le mananca pe post de mancare, atat timp cat eu inca mai respir. Si lapte avem in meniu, o canuta inainte de culcare. Si sucuri de fructe, cam 0.4 l pe zi + 1 canuta de ceai la cresa. Ocazional, sucuri pentru pici din comert – long life our grandparents! 😦

Si daca tot am ajuns la cresa, aici problema se schimba putin, in sensul ca se pare ca acolo mananca destul de bine. 1 fel de mancare la pranz, adesea ciorba sau supa. Mi se spune ca au mancat si ciulama, si mamaliga cu smantana, si chiftelute in sos tomat, si cozonac, si gogosele, si mere. O fi asa, sper oricum!, nu zic nu, poate alaturi de colegi, merge mai bine treaba asta. Acasa nu e buna nici mamaliga cu smantana sau ce o fi, nici prajiturelele facute in casa…

 

 

 

 

Ce am incercat pana acum, ca trips and tricks:

–          Sa mancam impreuna cu ei – checked, inca de cand au inceput diversificarea. Nu merge;

–          Sa ii las sa pape singuri. Binenteles, dar mai mult de 5 lingurite nu papa. Partea buna e ca mai nou ma lasa sa le dau eu pana termina portia, tot e ceva, inainte se opreau la 5 lingurite si atat;

–          Sa le ofer mancarea sub o forma cat de cat atractiva – checked. Mii si mii de forme si de feluri de mancare, de la pizza facuta in casa in forma de masina, pana la chifetele in forma de pui si omuleti simpatici. Nu bun;

–          Sa pregatim impreuna mancarea. Bifat si asta. Le place, avem tones of fun, dar la final tot nu mananca;

–          Sa-i pregatesc pentru ce urmeaza. Pe principiul ala ca daca vreau ca a doua zi sa fie cooperanti la doctor, trebuie sa le povestesc ce urmeaza sa se intample sis a se intample intocmai. Apoi bun zic, le povestesc cum e cu ciorba, tocanita, mamaliga cu smantanta, pasii, ce urmeaza etc etc Sunt incantati, imi spun ca vor sa manance, eu le pregatesc cu ardoare si… nu mananca. Pam-pam!

–          Cumparat castronele si lingurite si bolulete si paharute cat mai funny si atractive, de cele mai multe ori cumparate impreuna, alese de ei. Merge pret de maximum 2 mese. Apoi, nu mai sunt bune;

–          Din aceeasi serie ca mai sus: dat 50 de lei printre lacrimi azi pe 2 farfurii cu Tom si Jerry, desi mi-am jurat ca n-o sa le iau, mi se par bani (multi) aruncati pe geam. Sunt curioasa de efect…

–          Tehnica recompensei si a conditionarii. Pe care le urasc, mi-am jurat ca nu voi apela nicicand la ele, dar mai cedez din cand in cand, in disperare de cauza. Exemplu: daca papi, mergem in cutare loc, iti dau cutare lucru. Daca nu papi, n-o sa fii puternic precum cutare personaj…. Daca papi, primesti desert….

Ce n-am facut si mi se pare extrem de greu, dar pana la urma, ajungem si acolo, poate asta o fi cauza:

–          Scos definitiv dulciurile din alimentatia lor, inclusiv sucurile (alea din comert pe care le primesc o data la cateva zile de la bunici). De ramas doar sucurile naturale de fructe si/sau 1 ciocolata mica / ou kinder pe saptamana;

–          Fara TV/joaca in timpul mesei. O sa se lase cu urlete, stiu. Si cu greva foamei, mai rau decat acum. Si asta stiu. Dar sper ca de foame n-or muri si se vor obisnui pana la urma ca asta e treaba…

–          Si fara conditionari/santaj de niciun fel. Mda…

Desi nu pare, am fost destul de relaxata pana acum, in toata aceasta perioada. Insa mi se pare ca se lungeste cam mult si mai nou, din cand in cand, Edi imi spuen ca-l doare burtica, asa ca intru la idei. Nu mai pun la socoteala vaicarelile soacramii, ieri am plecat intr-un suflet de la birou, pe motiv ca nu mananca copilul, si e apatic si a slabit… ajunsa acasa am vazut un copil (pe Edi, ca despre el vorbim) energic si plin de voie buna, nemancat, dar intr-o stare de zile mari. Mda…

Citeam pe un forum (stius, nu-s bune) despre o mamica ce asteapta de vreo 10 ani sa se schimbe ceva, ca toate lumea a sfatuit-o sa nu se streseze, ca asa e copilul, ca mananca exact cat ii trebuie… si eu care ziceam ca 8 luni e mult deja…

PS: la 3 ani si 5 luni, Edi are 13 kg si Robi 14.5 kg si 100 cm amandoi. De mai bine de 1 an Edi nu a mai luat in greutate – a luat 0.5kg, apoi a slabit in urma unei bolii, apoi iar a recuperat 3-00-400 gr, apoi iar a slabit, deci per total pot spune ca tot acolo e, de mai bine de 1 an.

PPS: urmeaza si analize medicale, desigur: coproparazitologic, sange, eventual eco la burtica, daca o fi cazul. Nu sunt sigurca insa ca e ceva medical.

Bun, acum ca v-am spus povestea asa, astept sfaturi!!!!

Advertisements

16 thoughts on “Cand copilul nu mananca – ce faci??

  1. Draga Lumi,

    Si eu am zile similare cu ale tale, dar la noi situatia este putin diferita – fetele pot sa refuze mancarea zile la rand, dar apoi isi “revin” si mananca binisor cateva zile, pana cand isi amintesc sa intre iar in greva foamei…. Multe din cele prezentate de tine le-am incercat si eu, chiar si din cele pe care voi inca nu le-ati bifat, dar nu am avut mare succes niciodata. Deci sfaturi obiective nu stiu sa-ti dau.

    Eu insa, citind randurile tale, m-am gandit ca poate chiar mananca suficient la gradinita, astfel incat nu le e atat de foame seara. Poate seara sunt mai obositi si nu mai au rabdare sa manance, sau poate chiar le place sa manance laolalta cu alti copii. Imi dau seama ca macar in weekend ar trebui sa manance mai bine, inteleg ca nu se intampla nici asta, dar poate fi o idee si aceasta.

    Ce as face eu? Stiu ca nu e in asentimentul tuturor, insa as aplica cateva reguli de “fier”, din cele enumerate de tine: scos provizoriu dulciurile si sucurile din alimentatie, renuntat la tv sau joaca in timpul mesei, lasati “flamanzi” daca refuza mancarea, de cateva ori. Totul insotit de explicatii cum ca mama e ingrijorata si suparata pe felul cum ei mananca si ca se necajejste tare, ca vrea sa-i ajute sa creasca mari si voinici, sa fie puternici la gradi si la joaca etc. Nu spun ca va functiona brusc, dar poate va aparea o imbunatatire, dupa cateva zile de nemancat numai pe bucatele…

    la noi momentan functioneaza nou introdusele desene animate la laptop, in timp ce ele mananca in scaunelele lor… Episoadele sunt de 5 minute si nu pornim alt episod pana nu termina cateva linguri de mancare sau cativa soldatei de paine cu ceva. Daca se dau jos din scaunele se opresc si desenele animate, daca refuza sa mai manance si n-au terminat din farfurie, la fel. Sunt reguli simple, pe care fetele le-au inteles si – chiar daca asta se numeste conditionare sau recompensare / eu sunt linistita ca mananca atat cat au nevoie, ca renunta atunci cand se satura, ca stau linistite in scaunelele lor…

    • carla, asa era si la noi la inceput, desene cu portia, sa zicem. nu stiu cand si cum am renuntat la regula asta, poate in momentul in care am vazut ca mananca binisor, oricum. si sincer, nu ma deranjeaza neaparat ca mananca la tv sau facand altceva, nu mi se pare asa o tragedie, sunt la varsta la care inteleg mancarea, o gusta, au preferinte, e ok, fac totul constient. si daca suntem in excursii si n-avem TV, nu se dau cu fundul de pamanat, papa si fara… insa acum nu mai vor si pace, nici chiar alimentele care le placeau, vor numai bucatele si mult dulce. da, ma gandesc serios sa scoatem tot dulcele si toate sucurile si vom vedea. asta, in paralel cu analizele medicale, sa-mi iau eu o piatra de pe inima ca e totul ok. apoi, daca tot asa mananca, firimituri, macar pot sa ma relaxez ca asa sunt ei, dar ca-s sanatosi…
      la cresa au ultima masa serioasa la 13.00. pana seara la 20.30 e cam mult sa nu le fie foame, deci nu cred ca papa acolo chiar asa de bine…
      om vedea, merci mult de gandurile bune!

  2. offf, e tare rau cind nu maninca… dar daca nu sunt probleme medicale poate ca pur si simplu nu sunt niste mincaciosi…
    sa stii ca si noi in decembrie o cam luasem razna un pic cu dulciurile, dar incet-incet, facind fata la presiuni si rugaminti si mici santajuri sentimentale ale piticului am reusit cit de cit sa revenim la ideea ca ceva dulce e mai degraba o exceptie decit o obisnuinta. Sincer nu credeam ca voi mai reusi sa dau inapoi la un moment dat.
    Al meu a inceput recent sa refuze brocoliul pe care altadata il minca fara probleme. O fi si virsta cind incep sa aiba preferinte la mincare…

    • aa, sigur sunt mofturosi si cu preferinte, dar acum sunt pe ganduri cu durerile de burtica, de asta zic sa le fac musai analizele.
      in rest, rabdare si nervi de otel din partea mea, ce sa facem…

  3. Un sfat de la o mămică care, de 13 ani, are problema opusă: cum să facă să reducă porțiile copilului! De când s-a născut, al meu a avut o poftă fantastică de mâncare. În spital a rămas toată lumea mască, de la doctori până la asistente, a supt 80 de ml din a doua zi de supt! La diversificare, a înghițit orice, absolut orice. Pe la 5 luni si ceva, când i-am dat să guste banană prima dată, ar fi mâncat-o toată, dar nu i-am dat eu decât jumate. Cea mai mare problemă, de atunci si până acum, a fost să-i limităm porțiile de mâncare, deoarece are o tendință de îngrăsare la care trebuie să fim atenți. Asa că: crede-mă, e mult mai frustrant si dureros să iei mâncarea de la gura copilului decât să te chinui să-l hrănesti. E mult mai frustrant să-i spui că nu mai are voie încă un măr, decât să insisti să mănânce un măr. E foarte foarte bine că copiii tăi nu au tendințe spre îngrăsare, nu te stresa că niciun copil nu a murit de foame cu mâncarea la dispoziție. Eu si sora mea am avut copii în acelasi timp, eu băiat ea fată. Fata ei a avut 12 kile de la 2 ani până la 5 ani, si singurele chestii din meniul ei erau pâinea, brânza, smântâna si albusul de ou. Atât! Nu exagerez! La un moment dat a început si ea să crească, să mânânce si toate cele, si acum e o domniță de 13 ani mai înaltă decât media si foarte frumos proporționată.
    Asa că relaxează-te, nu insista prea mult cu mâncatul, dacă au energie să se joace sigur sunt suficient de bine hrăniți! 🙂

    • ela, uite ca am trait s-o vad si pe asta, nu pot decat sa-mi imaginez si sa te cred ca nu ti-e usor deloc…
      cu totii imi spun sa ma relaxez, ca mananca fix cat le trebuie, si nu pot spune ca am o problema cu asta. am o problema insa in momentul in care se plang de dureri de burta si pierd din greutate, asa ca dupa ce facem analizele si excludem orice problema medicala, o sa fiu iar zen! 🙂

  4. Luminita,
    scoate-le zaharul.
    Vezi, dupa analize, daca nu e vreo parazitoza la mijloc (giardia sau altceva, lista e lunga). Vezi daca le poti introduce probiotice in alimentatie, de preferinta naturale (lapte prins, muraturi).
    Daca poti experimenta, scoate-le din meniu, pret de cateva zile, lactatele, si pret de alte cateva zile (la distanta de primele) alimentele cu gluten (practic, toate fainoasele, in afara de orez si porumb si alte cateva cereale mai degraba exotice). Daca e vreo intoleranta la mijloc, o sa vezi in 4-5 zile o schimbare de apetit. Se pot face analize si pentru intolerante, din cate stiu eu sunt ingrozitor de scumpe.

    Daca tot nu mananca si tot nu manaca, desi la modul ideal vrei sa respecte momentul mesei, incearca sa le lasi la indemana diverse gustarici (morcovi, mere, migdale, stafide, merisoare sau batoane de musli facute in casa, de preferinta cu fulgi de porumb).

    Nu e patologica lipsa cresterii in greutate – desi e mai degraba neobisnuita. Stii ca sunt probleme cand incep pierderile in greutate, in absenta vreunei boli; daca doar stagneaza, chiar daca au crescut in inaltime, merita investigat, dar nu e cazul sa te dai de ceasul mortii.

    Dar daca la cresa chiar mananca, problema lor este ca nu le ajunge timpul petrecut cu tine. Altul decat cel “administrativ” – de gatit, de spalat, etc.
    Ce n-au ca timp, recupereaza in intensitate.

    Ceea ce nu e intotdeauna chiar usor de rezolvat…

    • mamituni, sar’na de comment. asa cu zaharul si analizele, cum zici, sunt in plan, am inceput deja, cred ca merge.
      apoi, lactate nu au in meniu oricum, le ascund eu prin ce mancare vor oua sau unt + canuta (mica) de lapte pe care o beau seara, nici n-o beau pe toata mereu…
      fainoasele, hm, nu stiu ce sa zic, painea e de baza la ei, daca nu mananca paine, pot spune ca nu mananca mai nimic, n-as face asta acum.

      ma pune rau pe ganduri ultimul tau paragraf si, din pacate, inclin sa-ti dau dreptate. au 2 ore si-un pic cu mine seara, si atunci ar face orice ca sa fie cu mine. de altfel, facem toate lucrurile impreuna si-ncerc pe cat posibil ca macar jumatate din timpul asta si asa prea putin, sa-l dedic lor, nu treburilor casnice, chair daca le facem impreuna. e greu si nici nu pot schimba asta in viitorul apropiat… :(. din salariul meu traim 4 persoane, cu chiu cu vai…

  5. Si fetita mea cea mica de 3 ani si 10 luni manaca precum o furnicuta si arata tot asa, are 13 kg si 96 cm. Nu cred ca este ceva medical si cred ca iti trebuie doar rabdare si nu ceda la junk food fiindca va fi foarte greu dezvatul.
    Fiica mea cea mare, la aceeasi varsta avea 16 kg si 105 cm si era la fel de selectiva, ca sa nu zic mofturoasa. Acum, la aproape 7 ani mananca cu placere mancarea de acasa insa in portii mici. Lucrurile se vor schimba in bine cu siguranta!!!

    • e incurajator sa vezi ca mai sunt cazuri si ca totul e ok. nu cantitativ vreau sa manance, ci calitativ si relativ divers. facem analizele sa-mi iau o piatra de pe inima si apoi om vedea.
      merci mult, ivanovele! 🙂

  6. Zulu a inceput sa manance cand nu m-am mai focusat (probabil in mod sufocant) pe ea, adica dupa ce l-am nascut pe fratele ei – ea e oricum genu` care se opune vehement atunci cand simte ca vreau foarte tare ceva de la ea. Adica. Am devenit oleaca denaturata 🙂 si m-am trezit ca ma trage de nadragi cum ca i-ar fi foame.
    Da, in contextul tau si eu as elimina gustarile, dulciurile, sucurile (fructele-s oricum de preferat in locul sucurilor) dintre mese. La mine dulciurile sunt cele care de bat cap in cap cu fructele, nu cu “nemancatul”; aka de nu mananca fructe, legume crude intr-o zi, nu-i pot da dulciuri. Organismul lupta oricum enorm cu nenorocitul ala de zahar. Iar de vrea dulce-dulce, sar cu stafide – pe care le prefera oricum intotdeauna bomboanelor.

    Ai uitat sa treci pe lista un punct care mi se pare important; sa-i lasi sa aleaga din frigider ce ar pofti ei. Apetitul lor s-ar putea sa nu se pupe deloc cu felul de mancare pus pe masa.

    Si sunt pro treaba cu analizele daca o tin tot asa.. you never know ce parazit ar putea bruia firescul mers al lucrurilor.

    • grati, merci, asa e, am uitat sa scriu despre asta, dar chiar isi aleg singuri ce vor sa pape. nu sunt chiar control freak:) la acest capitol, pana sa-mi spuna de durerile de burta nu-mi faceam asa multe ganduri. ma rog, sunt mai multi factori care ma influenteaza acum, unul dintre ele e si soacra-mea:))))))))
      facem analizele si promit sa ma linistesc de tot.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s