Jocul – bucurie vs. terapie


Cine nu stie sa se joace, dar mai cu seama, cine nu vrea sa se joace, este cu siguranta un om trist si foarte putin colorat. Mi-a placut dintotdeauna sa ma joc, dar candva intre adolescenta si viata mea de mamica, am incetat a ma mai juca, decat poate, cel mult, jocuri pe calculator. Am devenit, fara sa vreau si mai ales fara sa-mi dau seama, un om trist, un om mare si trist.

Marea revelatie si redescoperire a jocului a fost o data ce au venit hunii in viata mea. Dincolo de faptul ca e amuzant pentru toate partile implicate, vad in joc, in orice fel de joc, cea mai buna si la indemana modalitate de a alunga stresul de peste zi (care cel putin in cazul meu exista din belsug), de a elimina frustrari, de a ma elibera de sentimente si ganduri negative. Sigur ca nu am intotdeauna dispozitia si aplecarea pentru joc, dar am noroc ca am copiiJ, care ma atrag in jocurile lor, vrand-nevrand. Pentru mine jocul este terapie si cea mai sigura modalitate de a ma apropia de huni, de a le fi alaturi in lumea lor in care jocul ocupa 90% din timp.

Jocul este insa folosit cu success ca terapie de catre specialist, in special in tratarea copiilor cu probleme. Si asta nu se intampla chiar dintotdeauna, dar imbucurator este faptul ca, in utlimii ani, din ce in ce mai multi adulti, specialist sau nu, au ales jocul ca modalitate de vindecare a copiilor cu probleme.

“Chiar daca copiii traverseaza situatii dificile (de abandon, spitalizare, boala incurabila), ei vor fi intotdeauna receptivi la iubire. Chiar daca trupul este schimonosit de boala, sufletul este insetat sa descopere bucuria de a trai. Ca si specialisti, noi avem o misiune foarte frumoasa, dar extrem de pretentioasa. Fie ca ne facem lucrarea in marele domeniu al artei si folosim drama, muzica, miscarea sau jocul, mereu vom fi chemati la un exercitiu al unicitatii, al ascultarii, al reflectarii si al actualizarii.

Jocul reprezinta sursa, dar si resursele energetice ale copilului, si este calea minunata de a explora experientele traumatizante sau amenintatoare (cum ar fi o cura de citostatice, interventii chirurgicale, procesul de dializa, etc). Terapia prin joc, ca si orice alt demers terapeutic, reprezinta un proces de optimizare, de suport sau de recuperare a potentialului atat de divers al copilului. Insotit de pasiune si constiinciozitate, de libertate si fantezie, da rezultate uimitoare.” Mariana Isac, Terapeut prin joc.

“La fel ca si viata si dragostea, jocul nu poate fi definit, deoarece este un proces. Cel mai bun lucru in viata copiilor este jocul. Este posibil sa supravietuiesti fara joaca, dar nu sa traiesti. Toti copii sanatosi se joaca.

Jocul aduce copiilor ocazia de a asimila ceea ce in viata reala ar putea fi dificil sa inteleaga; aceasta este forma lor de autoterapie, modul in care lucreaza asupra confuziilor, anxietatilor si conflictelor lor. Multi copii nu sunt capabili sa exprime nevoile, trairile si sentimentele proprii, dar jocul devine un mijloc de exprimare accesibil.

Terapeutul trebuie sa inteleaga si sa interpreteze acest limbaj al copilului, pentru a comunica la nivelul lui. Aria terapiei prin joc este special adaptata diferitelor nevoi ale copiilor, pentru a le da acestora siguranta, sentimentul caminului si posibilitatea unui contact normal cu cei din jur.

Jocul este un proces de invatare care ofera un larg evantai de posibilitati prin care copiii si adolescentii isi manifesta si isi dezvolta fantezia si aptitudinile. Jocul, preocuparea activa, ajuta si influenteaza pozitiv psihicul copilului aflat in dificultate si tocmai de aceea este un real mijloc terapeutic adjuvant al tratamentului medical.” Valoarea terapiei prin joc, de Adriana Teodoru si Angela Balan, psihologi la Institutul Oncologic “Prof. Dr. Alex. Trestioreanu”, Bucuresti

De ce e atat de important jocul in viata copilului (si nu numai):

  • Dezvolta personalitatea copilului
  • Dezvolta vocabularul si simtul comunicarii
  • Dezvolta capacitatea de integrare si adaptare la grup (grup scolar, familie sau grup de joaca)
  • Dezvolta stima de sine si ajuta la constientizarea rolului si sentimentului de apartenenta la grup
  • Dezvolta creativitatea copilului

“To stop a child from playing is like stopping an adult from talking and thinking.” Lawrence J. Cohen, Playful Parenting

“Un copil care nu se joaca, nu este un copil, iar omul care nu se joaca a pierdut pentru totdeauna copilul care traia in interiorul sau si de care ii va fi groznic de dor.” Pablo Neruda

“Cand nu mai esti copil, ai murit de mult.” Constantin Brancusi

De la Terapia prin joc si dramaterapie, un articol pe care-l gasesc util aici.

Surse: aici, aici, aici si aici, si pentru poze aici, aici si aici.

PS: am scris articolul asta influentata de Playful Parenting despre care v-am mai vorbit si pe care o citesc in prezent, dar si din discutii avute in ultima perioada cu diverse persoane, parinti, despre care am descoperit ca nu se joaca impreuna cu copiii lor. Fie ca nu stiu, fie ca nu inteleg importanta jocului, fie ca nu-l considera demn de un adult. Mie mi se pare trist si uimitor in acelasi timp. Dar e o realitate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s