Prima oara fara huni


A fost vineri toata ziua, noaptea de vineri spre sambata si o particica din dimineata de sambata. Adica nu foarte mult timp. Cel mai mult insa, in 3 ani si-o luna de viata cu huni, exceptand cele 3 zile cand a murit mama si cand hunii aveau 10 luni.

Cum a fost? Greu, bine, iures, dor si iara dor. Despartirea a fost dureroasa, sunt sigura ca au simtit tot ce simteam si eu. Si teama, si disperarea, si nevoia, si incertitudinea. Edi cu greu s-a dezlipit din bratele mele la plecare, mai exact cu forta, cu lacrimi siroaie si cu un mare nod in gat, la fel de mare ca al meu.

Ne-am regasit tacuti si mirati, bucurosi, dar timizi, sau tematori, pentru momentul in care vom pleca din nou… acum nu stiu daca vom mai pleca. Sau cand.

Ce a fost bine:

–          Ca le-am spus adevarul inainte de a pleca, inca de joi seara, si mi s-a parut ca au inteles;

–          Ca bunicii le-au spus la randul lor acelasi adevar cand au intrebat de mami si de tati;

–          Ca nu i-am scos din mediul lor, au avut acelasi program cu care erau obisnuiti (exceptand faptul ca bunicii nu le-au facut baie:(  );

–          Ca le-am adus un mic cadou cand am revenit:);

–          Ca am revenit si nu i-am pacalit;

–          Ca, desi stresati si ingrijorati, printre vizitele la doctori, am avut timp de o mica plimbare cu sotul si ne-am promis, cu prima ocazie, cand el va fi bine, ca vom reveni in Viena doar pentru noi doi:) si-un pic de shopping;

–          Ca am dormit o noapte intreaga, intr-un pat mare-mare, in liniste-liniste:). Vorba vine am dormit, am picat pe la 19.00 :) si pana in jur de 22.00 n-am stiut de nimeni, dar apoi m-am trezit din ora in ora, era prea liniste:);

–          A fost bine ca ne-am desprins putin unii de altii, e nevoie si de asta, din pacate, si ca ne-am regasit mai dragi, mai tari, mai iubitori.

PS: sa va spun cat de schimbati mi s-au parut dupa numai 1 zi lipsa? Sincer, parca erau alti copii, mari, intelepti, frumosi, cu muulte cuvinte noi si cumva schimbati…. Sau poate e totul doar in capul meu.

2 thoughts on “Prima oara fara huni

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s