Luminita de la capatul tunelului


Am vazut-o miercuri, va jur. Si-am alergat spre ea cu disperarea si curiozitatea unui orb ce n-a vazut in viata lui lumina zilei. Am vazut-o crescand o data cu rosul obrajilor mei, pret de cateva ore bune. Am ras impreuna, chiar daca de la distanta. Am adormit cu zambet si speranta in suflet.

Cand m-am trezit joi dimineata, ea era cu mult mai departe. Cu mult mai palida. O vedeam totusi, asa ca am continuat sa merg catre ea, repede, din ce in ce mai repede, fara urma de sovaire. Pana la final de zi a disparut cu totul. Am revazut in schimb cunostinte vechi, prea vechi, intalnite des, prea des, si mult prea recent ca sa-mi fie dor de ele:  Neputinta, Nestiinta si Incertitudinea.

Durerea a venit si ea azi, intr-o zi de vineri, ca-n toate celelelate zile de vineri ale ultimului an. Stateau la taclale impreuna cu toatele. Pareau ca nu vor sa plece din usa tunelului intunecat, pentru a lasa din nou loc, luminitei.

Spre ele inaintez tacut, cu capul plecat de ganduri grele si sufletul incarcat de griji multe. Ma duc spre ele cu resemnare, ca un condamnat la moarte pe ultimul drum. Stiu ca dincolo de ele este Luminita cea calda si stralucitoare. Trebuie s-o gasesc. Trebuie sa merg inainte.

10 thoughts on “Luminita de la capatul tunelului

  1. Offf, nu imi pot imagina ce se intampla cu voi, imi pare extrem de rau pentru toate grijile tale, pentru neputinta, pentru durere si incertitudine, si iti doresc din tot sufletul sa gasesti luminita si sa fie bine, sa se temine ca in povestile cele mai frumoase, sa fiti linistiti si bine.
    Te imbratisez, as vrea sa te pot ajuta cumva:(

    • se-nampla ca mi-e sotul bolnav, Roxana. se-ntampla zile cu vesti rele si zile cu, aparent, vesti bune, care se transforma apoi in vesti rele. ups and downs… si se-ntampla sa nu pot vorbi prea mult despre asta.
      merci de incurajari, de urari, de tot.

    • mamituni, iti multumesc f mult! din pacate continua vestile proaste, si pe masura ce ne vedem cu alti doctori, incertitudinea creste. anyway, nu ma dau batuta decat cand voi inchide ochii si nu mai am ce face. trebuie s-o scoatem la capat, le datorez asta hunilor dragi!
      merci de incurajari.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s