Cand e momentul potrivit?


M-am intrebat multi ani cand e momentul potrivit sa faci un copil. Desi am doi, (copii, nu ani) inca ma mai intreb… Eu m-am hotarat intr-un moment de egoism. Trecusera vreo 5 ani de cand ma tot batea la cap sotul meu sa facem un copil. Mereu gaseam cate o scuza, ca suntem prea tineri, ca nu suntem pregatiti, nici emotional, nici financiar, ca nu ne pricepem (asta e valabila cumva si acum:) )  etc. Aveam deja un nepotel si vreo 26 de ani cand mi s-a pus pata si am zis gata: eu vreau un copil, vreau pe cineva care sa ma iubeasca mult, neconditionat, oricand si oricat. Cum spuneam, egoism, acum gandesc putin diferit. Desi nevoia de iubire e la fel de mare.

S-a intamplat repede, neasteptat de repede, acum as face putin altfel (macar analizele de baza mi le-as face inainte). S-a intamplat cum imi doream si mai mult decat atat: am primit nu unul, ci doi copii care sa-mi ofere iubirea si zambetele mult dorite. Sau cum imi place mie sa zic, am primit ‘ceva’ mai bun decat un copil: DOI COPII!

Si totusi, cand este momentul potrivit? Am multi prieteni care se intreaba asta, sunt convinsa ca cei mai multi dintre noi ne tot intrebam asta…. Teoretic, atunci cand intrunesti, sa spunem, ‘conditiile de baza’:

– ai un partener – zic eu ca ideal e, pentru copil, sa aiba doi parinti, dar cu siguranta exceptii sunt;

– ai casa, ai masa, ai cel putin un venit sigur – cine-si inchipuie ca un copil creste cu apa, ca o floare, se-nseala si cu siguranta n-are copii;

– ai o varsta… dar ce varsta? Te-ai maturizat sau merge cand esti tu insuti/insati un copil? Ai varsta la care ai acel venit sigur lunar asigurat? Si care e acea varsta? Spre 40 de ani si-un pic? Mai devreme, daca ai noroc si sanatatea precara, as spune, dar, una peste alta, tot pe acolo, cativa ani buni dupa 30, poate chiar dupa 40… Si chiar e potrivita varsta asta? Cum e ea fata de 26, sa zicem, ca-n cazul meu? Cum stai cu rabdarea la 26-30 de ani + cel putin 1 copil mic, atunci cand ai nevoie de muuuuuuuuuuulta rabdare? Cum stai cu rabdarea la 40 si-un pic? Cum se inclina balanta acum? Dar, si ma-ntorc din pacate de unde am plecat, cum stai cu banii la 26 de ani? Esti sigur ca ii ai, prin forte proprii? Nu, mai degraba ii ai la 40 si-un pic, cand, o data terminat CIC-ul, lung sau scurt, dupa caz, iti poti lasa copiii pe maini bune, sa zicem, cel putin din punct de vedere financiar. Dar cum stai cu timpul la 40 si-un pic? Mai ales dupa CIC-ul magnific…. Pai, probabil tinde spre zero, caci cel putin teoretic, muncesti din greu pentru siguranta financiara a copilului tau. Unde mai pui la socoteala ca ai de acoperit un ‘gol’ de 2 ani, de parca CIC-ul tampeste si trebuie, deodata, sa te destepti, sa pui osul la munca ca dupa o vacanta de 2 ani, sa dovedesti ca nu esti chiar tampit si ca n-ai taiat frunza la caini 2 ani +/-. La 26 de ani cum e insa timpul? Tinde un pic spre plus infinit, sau ma rog, e oricum mai mult decat la 40 si-un pic….

Poate ca-n alte tari nu e chiar asa. Poate ca sunt si exceptii, sa speram fericite, si la noi. Totusi, cand? Pai nimeni nu stie cand si cel mai bine e sa nu te-ntrebi prea mult. Sa ai un venit sigur, da, si casa si masa, daca nu inainte sa vina copilul, macar imediat dupa ce stii ca va veni, ar fi ideal. Si, parerea mea, cazul meu propriu si personal, cat mai devreme, cat mai de tanar. Nu vei fi poate la fel de trecut prin viata ca la 40 si-un pic, dar chiar si atunci vei avea muuulte de invatat, in special despre ce faci cu un copil dupa ce l-ai adus pe lume, asa ca mai bine te-apuci din timp. Nu mai e la fel la 40 si-un pic, zic si altii din jurul meu, eu inca n-am ajuns acolo. Dar tind sa le dau dreptate, mie una acum, experimentand treaba asta cu copiii, imi pare rau ca nu i-am facut mai devreme. La 40 si-un pic, e numai bun inca un copil, sau doi, dupa caz. Sau chiar mai devreme. 🙂

Advertisements

4 thoughts on “Cand e momentul potrivit?

  1. Ai scris si pentru mine, nici eu nu stiu deloc cand e momentul potrivit, ca si in cazul tau sotul e mai optimist si mai doritor. Eu am avut mereu cate o scuza, acum as vrea sa ma ridic un pic….din pacate nu cred ca stim inainte….se prea poate sa imi para rau ca nu am facut-o mai devreme, acum mi-e teama sa o fac si tot asa:)

  2. pai rox, de-asta si zic, nu-ti mai pune atatea intrebari :). stiu ca e usor de zis din afara…. sa fie asa cum iti doresti!

  3. ioana, mintea mea e brambura (asa s-o scrie oare?), sinu pricep prea bine ce vrei sa spui. stii vorba aia, niciodata nu e prea tarziu SAU mai bine mai tarziu decat deloc SAU niciodata sa nu spui niciodata… si ca sa filozofez pana la capat, eu cred ca totul in lumea asta are un sens, chiar daca poate nu ajungem sa-l gasim vreodata. relax, mamico, sunt convinsa ca Ana e bine merci si asa!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s