“…este un copil bun…”


Am auzit foarte des spunandu-se asta despre copii. Din pacate, si mai des am auzit contrariul: “Este un copil rau.” Fara teama de prejudecati, detest ambele variante. Pentru mine, toti copiii sunt la fel. Buni. Pentru mine, “copil” e sinonim cu “bun”, astfel incat sintagma “copil bun” mi se pare un pleonasm, demn de evitat ca toate pleonasmele, desigur. “Copil rau” e o sintagma al carei sens nu-l inteleg, imi e strain, mai strain decat limba chineza.

Copiii pot fi dificili, cu toane, diferiti, poti relationa relativ greu cu unii dintre ei, dar rai?? Mai mult decat atat, daca un copil are un comportament dificil, deci “este rau” cum spune majoritatea, ne gandim oare, fie si numaii pentru o clipa, de ce se-ntampla asta, de unde vine comportamentul? Copiii sunt oglinda adultilor care-i cresc, deci daca afirmam despre un copil ca este rau, atunci cel mai probabil parintii sau cei care-l au in grija, sunt cel putin la fel de rai. Parinti rai exista cu siguranta, copiii acestora au insa cel mult un comportament “neadecvat”, insa si aici situatia este mai mult decat discutabila, normalul meu nefiind cu siguranta si normalul altora.

Iar daca un copil “este bun” doar pentru ca de mic a fost linistit, cuminte, n-a plans prea mult, a mancat bine si a dormit toata noaptea inca din primele zile de viata, asta nu-l trimite niciunde mai jos decat pe acel copil care s-a comportat totalmente diferit.

Copiii sunt toti BUNI. Cand o sa intelegem asta, vom fi si noi mai buni.

2 thoughts on ““…este un copil bun…”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s