De preferat sa nu innebunesti. Si nu e usor, va spun sigur. Bun, acum ca am stabilit asta, sa revenim la target: nu vorbim de copilul la inceput de diversificare, caz exceptional pana la urma, cand mai toti o pornesc greu si-s dese momentele in care refuza mancarea. Traiasca Sfanta Tatza sau biberonul, ce s-o gasi, mai puneti si-un pic de rabdare si la un moment dat se da el pe brazda.
Eu ma refer la copilul care 3 ani a mancat de toate fara absolut niciun moft si care, brusc, nu mai vrea decat anumite feluri de mancare si alea cu mofturi si pacaleli si cu chiu cu vai. Mofturi care se intind deja pe o perioada de 8 luni si mai bine. Ma refer la copiii mei, daca nu e deja evident. Calitativ, mananca extrem de prost, cantitativ nici nu-mi mai bat capul… avem in meniu asa: piure (in care ascund niste oua si niste unt), cereale cu cacao (multblamatele cereale cu cacao de la Nestle, pentru bebelusi), orez cu lapte (nu mereu), paine cu diverse pe ea si aditional, mezel L, chiftele de pui la cuptor, snitele (ocazional), banana si… cam atat. Ba nu, si dulciuri, de orice fel, dar astea nu se pun, nu sunt mancare si nu le mananca pe post de mancare, atat timp cat eu inca mai respir. Si lapte avem in meniu, o canuta inainte de culcare. Si sucuri de fructe, cam 0.4 l pe zi + 1 canuta de ceai la cresa. Ocazional, sucuri pentru pici din comert – long life our grandparents!
Si daca tot am ajuns la cresa, aici problema se schimba putin, in sensul ca se pare ca acolo mananca destul de bine. 1 fel de mancare la pranz, adesea ciorba sau supa. Mi se spune ca au mancat si ciulama, si mamaliga cu smantana, si chiftelute in sos tomat, si cozonac, si gogosele, si mere. O fi asa, sper oricum!, nu zic nu, poate alaturi de colegi, merge mai bine treaba asta. Acasa nu e buna nici mamaliga cu smantana sau ce o fi, nici prajiturelele facute in casa…
Ce am incercat pana acum, ca trips and tricks:
- Sa mancam impreuna cu ei – checked, inca de cand au inceput diversificarea. Nu merge;
- Sa ii las sa pape singuri. Binenteles, dar mai mult de 5 lingurite nu papa. Partea buna e ca mai nou ma lasa sa le dau eu pana termina portia, tot e ceva, inainte se opreau la 5 lingurite si atat;
- Sa le ofer mancarea sub o forma cat de cat atractiva – checked. Mii si mii de forme si de feluri de mancare, de la pizza facuta in casa in forma de masina, pana la chifetele in forma de pui si omuleti simpatici. Nu bun;
- Sa pregatim impreuna mancarea. Bifat si asta. Le place, avem tones of fun, dar la final tot nu mananca;
- Sa-i pregatesc pentru ce urmeaza. Pe principiul ala ca daca vreau ca a doua zi sa fie cooperanti la doctor, trebuie sa le povestesc ce urmeaza sa se intample sis a se intample intocmai. Apoi bun zic, le povestesc cum e cu ciorba, tocanita, mamaliga cu smantanta, pasii, ce urmeaza etc etc Sunt incantati, imi spun ca vor sa manance, eu le pregatesc cu ardoare si… nu mananca. Pam-pam!
- Cumparat castronele si lingurite si bolulete si paharute cat mai funny si atractive, de cele mai multe ori cumparate impreuna, alese de ei. Merge pret de maximum 2 mese. Apoi, nu mai sunt bune;
- Din aceeasi serie ca mai sus: dat 50 de lei printre lacrimi azi pe 2 farfurii cu Tom si Jerry, desi mi-am jurat ca n-o sa le iau, mi se par bani (multi) aruncati pe geam. Sunt curioasa de efect…
- Tehnica recompensei si a conditionarii. Pe care le urasc, mi-am jurat ca nu voi apela nicicand la ele, dar mai cedez din cand in cand, in disperare de cauza. Exemplu: daca papi, mergem in cutare loc, iti dau cutare lucru. Daca nu papi, n-o sa fii puternic precum cutare personaj…. Daca papi, primesti desert….
Ce n-am facut si mi se pare extrem de greu, dar pana la urma, ajungem si acolo, poate asta o fi cauza:
- Scos definitiv dulciurile din alimentatia lor, inclusiv sucurile (alea din comert pe care le primesc o data la cateva zile de la bunici). De ramas doar sucurile naturale de fructe si/sau 1 ciocolata mica / ou kinder pe saptamana;
- Fara TV/joaca in timpul mesei. O sa se lase cu urlete, stiu. Si cu greva foamei, mai rau decat acum. Si asta stiu. Dar sper ca de foame n-or muri si se vor obisnui pana la urma ca asta e treaba…
- Si fara conditionari/santaj de niciun fel. Mda…
Desi nu pare, am fost destul de relaxata pana acum, in toata aceasta perioada. Insa mi se pare ca se lungeste cam mult si mai nou, din cand in cand, Edi imi spuen ca-l doare burtica, asa ca intru la idei. Nu mai pun la socoteala vaicarelile soacramii, ieri am plecat intr-un suflet de la birou, pe motiv ca nu mananca copilul, si e apatic si a slabit… ajunsa acasa am vazut un copil (pe Edi, ca despre el vorbim) energic si plin de voie buna, nemancat, dar intr-o stare de zile mari. Mda…
Citeam pe un forum (stius, nu-s bune) despre o mamica ce asteapta de vreo 10 ani sa se schimbe ceva, ca toate lumea a sfatuit-o sa nu se streseze, ca asa e copilul, ca mananca exact cat ii trebuie… si eu care ziceam ca 8 luni e mult deja…
PS: la 3 ani si 5 luni, Edi are 13 kg si Robi 14.5 kg si 100 cm amandoi. De mai bine de 1 an Edi nu a mai luat in greutate – a luat 0.5kg, apoi a slabit in urma unei bolii, apoi iar a recuperat 3-00-400 gr, apoi iar a slabit, deci per total pot spune ca tot acolo e, de mai bine de 1 an.
PPS: urmeaza si analize medicale, desigur: coproparazitologic, sange, eventual eco la burtica, daca o fi cazul. Nu sunt sigurca insa ca e ceva medical.
Bun, acum ca v-am spus povestea asa, astept sfaturi!!!!



















