Caruciorul pentru gemeni

Mi-am propus de mult sa scriu despre aceasta piesa de rezistenta. Au trecut 3 ani si jumatate si abia acum m-am invrednicit. Better late, than never .

Daca ai un copil, nu sunt sigura ca mai ai nevoie de carucior. Adica exista alternative multa mai utile, atat pentru mama, cat si pentru copil (un carrier, de exemplu). Daca ai gemeni insa, si niciun ajutor prin preajma, atunci nu poti fara.

M-am gandit ceva pana sa termin aceasta postare, as fi vrut sa impart totul in avantaje si dezavantaje, dar mi-am dat seama ca nu prea sunt avantaje…. Unicul, singurul avantaj este ca te poti deplasa cu amandoi copiii (nemergatori pe picioare proprii), in acelasi timp. Ramane de vazut cum, pe unde, si cum te descurci sa iesi din casa sau sa te reintorci singur/a pentru ca…

-          Aceasta minunatie de piesa are cel putin 10 kilograme. Doar el, cu un minimum de accesorii. Nu neg ca or fi existand si variante mai usoare, dar nu le recomand, pana la urma vorbim de 2 carucioare in unul singur, de ceva ce trebuie sa suporte alte (cel putin) 20 de kg, asadar de ceva solid;

-          Daca stai la casa si-l poti lasa in curte/garaj sau daca ai o masina spatioasa de al carei portbagaj te poti dispensa usor, atunci problema kilogramelor carutului de gemeni e aproape rezolvata. Daca nu, poti pati ca mine: ai de coborat si de urcat cu el vreo 10 trepte mari si late din fata blocului, unde nu exista rampa si trebuie sa faci ceva inginerii / vraji spatiale intrucat nu intra pe usa blocului decat pliat. Nu intra nici in lift, decat pliat. Asta daca merge liftul. Iar daca nu stai la parter, ia in calcul si varianta de a urca cel putin un etaj cu el pe scari. Si gandeste-te, daca nu ai ajutoare, ce faci cu copiii in tot acest timp; mie mi-a dat mai mereu cu virgule;

-          Sunt foarte putine locatii pe usa carora aceasta minunatie intra fara a pliata;

-          La casele de marcat din supermarketuri nu poti trece cu carutul decat pliat sau pe sus;

-          Nu ai loc cu el pe cele mai multe dintre trotuarele din Bucuresti.

Exista si varianta tren a carutului, cu locuri unul in fata altuia, care poate salva situatia intratului pe usi inguste, dar:

-          E foarte greu sa iei curba cu un astfel de carut, nu e stabil, se dezechilibreaza usor; la fel si pentru varianta cu 3 roti a modelului de mai sus;

-          Locul din spate nu se intinde 100% la orizontala, astfel incat nu-l poti folosi decat dupa ce bebe poate sta binisor in fund – unde mai pui ca pasagerul din spate nu vede mai nimic in nicio parte;

-          E la fel de greu ca precedentul cu locuri unul langa altul;

-          Este de regula mai scump.

Nu discut despre un model anume, toate mi se par cam la fel de prost facute, neadaptate situatiei reale, pun pariu ca niciunul dintre designeri n-are (habar cum e cu) gemeni.

Noi Eu l-am folosit vreo 3 luni. 3 luni de chin. Lasam copii singuri in casa pret de 2 minute fugare, timp necesar sa duc carutul jos, pliat in lift, ca sa-l las mai apoi in strada, desfacut. Era singura varianta posibila, n-aveam cum sa-l desfac cu tot cu copiii dupa mine. N-aveam nici cum sa-l las in scara blocului, caci mai apoi, dup ace luam hunii, trebuia sa ies cu el pliat, deci unde ramaneau copiii? Dadeam fuga la huni mai apoi, pe unul il puneam in marsupiu, pe celalalt in brate, pe lateral. Norocul meu a fost ca nu erau dese momentele in care trebuia sa-i scot singura la plimbare, aveam o mega panica in momentul in care trebuia sa-i las singuri in casa.

Apoi am renuntat, si-am luat doua carucioare tip umbrela, usoare, de vreo 4 kg per bucata, carucioare pe care le prindeam, gratie taticului nostru inventiv, cu un fel de bara metalica, prinsa cu suruburi de picioarele carutului. Una sus, una jos, montat si demontat de fiecare data cand coboram, respectiv ma inapoiam acasa. 2 mari avantaje in acest caz:

-          Intram cu cele 2 caruturi si cei 2 copii din dotare in lift: un copil intr-un carut + un carut pliat + un alt copil in brate. Nu mai era nevoie sa-i las singuri in casa;

-          Era cu mult mai usor de impins, de carat, de manevrat;

-          Nu rezolva problema intrarii pe usa magazinelor, dar pe atunci nu mergeam singura cu hunii la cumparaturi, doar prin parcuri;

-          Am renuntat destul de rapid intrucat mi se parea usor instabil, nu foarte solid, si deci riscant, pe masura ce hunii castigau tot mai mult in greutate.

Una peste alta, multumesc bunicilor, asa cum sunt, ca m-au ajutat cand a fost cazul, altfel tineam hunii in casa pana cand invatau sa mearga.

Cele 10 reguli de aur

…numai bune de stiut pentru parinti, bunici, alte rude binevoitoare, prieteni, cunoscuti ai proaspetilor parinti.

Citeam zilele trecute un ‘regulament’ excelent la Printesa Urbana, bun de pus in rama si dat mai departe din generatie in generatie, citeam zic, cateva Reguli de interactiune cu gravida. Sigur, mi-ar fi fost mai util in perioada cand eram si eu gravida, dar… never say never, cine stie ce-mi mai rezerva viitorul…

Si aseara, dupa ce s-a umplut paharul, m-am gandit ca ar fi util ceva asemanator, dar aplicat dupa ce copilul a sosit pe lume. Aplicat rudelor si prietenilor, binevoitoare si binevoitori deopotriva, fara nicio urma de ironie, asa punem din start problema. 10 reguli simple, atat. Atentie, pentru necunoscuti sunt alte reguli, va invit sa cititi o sinteza nemaipomenita, mai veche, dar foarte actuala, aici, la Mamica Evei (de citit si comentariile).

Asadar, Pam-Pam!, vine bebe si….

1. Imediat dupa sosirea pe lume a bebelusului si dupa aducerea lui acasa, proaspata familie NU primeste vizite. Nu, nici macar bunica. Am inceput the hard way? Pai sa continuam atunci: cel putin o luna nu se fac vizite! Asa e de preferat, asa am preferat si eu, am cedat fortat dupa 2 saptamani, si-am fost pomenita mult si bine chiar si dupa aceasta mareata indrazneala a mea. De ce NU musafirilor? Pai e simplu: bebele ala mic si abia sosit pe lume are nevoie de un mediu cat mai curat, adecvat (imi vine sa scriu steril:)), fiind deosebit de sensibil in primele zile de viata si fiind in perioada de adaptare la noua lume. Adaptare cu care se confrunta de altfel si proaspetii parinti, va zic sigur ca numai chef de vizite si intalniri (mai mult sau mai putin protocolare) nu au chef. Lasati-i sa se dumireasca, sa inteleaga ce i-a lovit, lasati copilul ala sa priceapa ca nu se mai afla acolo unde a locuit timp de 9 luni. E timp si de vizite. E timp pentru toate, vorba lui Paler.
2. Si totusi inainte de a veni in vizita, oh, da, trebuie pana la urma!, sunati mai bine inainte. Musafirii nepoftiti nu sunt oricum dintre cei mai agreati, dar in acest caz de proaspat copil si proaspat parinti bulversati, chiar se impune sa dati un telefon inainte sau sa veniti doar cand si daca sunteti invitati.
3. NU se fac vizite atunci cand esti bolnav, fie ea si doar o mucioseala simpla. Ai zice ca e o regula de minim bun simt, ai zice, da… in 90% din cazuri NU este respectata!!!
4. Toti musafirii sunt rugati sa se spele pe maini, dupa ce intra pe usa. Mie mi se pare tot de minim bun simt sa faci asta, cam cum faci cand ajungi acasa, dupa o zi de munca. Te schimbi, te speli, nu iei cina incaltat… nu, ati ghicit, pentru cei mai multi, nu e evident! Dar e musai (si) cand ai un copil mic!
5. In casa cu copil mic NU se sta incaltat. Cum ziceam mai sus. Chiar daca e mic si casa lui e patul, chiar daca nu exploreaza inca in patru labe. Daca nu puteti respecta asta, hai sa ne vedem peste vreo 2-3 ani, intr-un parc, cand mai creste asta micu’, bine?
6. NU, nu se fumeaza in casa cu copilul. Fie el mic sau mare. Daca nu te poti abtine sau daca terasa is not good enough, fa-i un bine si nu veni in vizita pana pe la vreo 18 ani ai progeniturii! Cel putin.
7. NU zapaciti proaspetii parinti cu telefoane. Da, stiu ca sunteti curiosi, dar parintii aia sunt cel mai probabil coplesiti, inca nu s-au dezmeticit, au propriile emotii si sentimente carora trebuie sa le faca fata si, mai mult decat atat, poarta pe umeri responsabilitatea unei noi vieti. Pana-si dau ei seama ca pot face asta, mai dureaza.
8. Tot la capitolul telefoane, sa zicem ca nu va puteti abtine, ca mamica cea noua intarzie sa vina cu vesti zilnic, deci sunati… e de ajuns o singura data, bine? Sigur vede la un moment dat apelul si va suna inapoi. Nu, nu rezolvati nimic daca-l sunati imediat pe tatic, in cazul in care nu dati de mamica. E cel mai probabil la fel de coplesit si ocupat in momentul respectiv, de asta nu raspunde. Si nu, programul lor nu e acelasi cu programul vostru. Ei nu dorm cand voi dormiti, asadar printr-o urmare logica, ei dorm cand voi aveti chef de dat telefoane!!
9. Telefonul mobil – da, big issue, depasesc greu momentul – are cateva functii de baza. Pornit, oprit, raspuns, respins, apelare, reapelare. Hai sa invatam impreuna sa le folosim si sa le intelegem, bine? Ii ajuta enorm pe proaspetii parinti, va spun din experienta proprie, e exasperant sa insiste cineva sa sune, dupa ce initial a fost respins, chiar de mai multe ori! Am vazut, nu pot vorbi, te sun eu, PAAAAAAAAAAAAA! Exista si modul silentios al aparatului cu pricina, pentru mine asta a fost solutia salvatoare.
10. NU dati sfaturi!! Mai ales daca nu vi se cer. Nu, nu si NUUUU!!! E ultimul lucru de care au nevoie cei doi noi parinti. Au mii de intrebari si de temeri si asa, nu stiu nici ei cu siguranta ce sa faca, in special daca sunt la primul lor copil, asadar, de dragul sanatatii lor mintale, abtineti-va! Puteti, desigur, incerca, daca sunteti siguri ca ajuta, sau ca parintii incearca o abordare evident gresita. Dar incercati, rogu-va, doar o data, vedeti reactia receptoruluiJ, si apoi gata, stop, punct, destul. Cei doi sunt majori, hopefully, si trebuie sa ia propriile decizii, sa si le asume, cu raspundere si consecintele aferente, cei doi trebuie sa-si creasca singuri copilul!

PS: post scris aseara, dupa 3 ani si 4 luni in care m-am luptat cu toate cele de mai sus. In cazul meu, m-am resemnat, nu se poate si pace. Inchid telefonul, nu raspund la usa, c’est la vie. Dar poate pentru unii nu e inca prea tarziu:). Succes acestora.

Primul an

A trecut un an, primul an din viata noastra… pe 26 septembrie s-a incheiat cel mai frumos an din viata mea de mamica si a inceput, cu siguranta, un an si mai frumos si mai emotionant… a fost un an plin, un an cu suisuri si coborasuri, un an pe care l-am trait intens, cu fiecare secunda, un an minunat care a trecut insa extrem de repede! Privesc cu nostalgie inapoi si ma intreb cum a zburat timpul… in acelasi timp, privesc cu emotie si entuziasm, clipele ce ma asteapta, urmatorii ani… stiu ca vor fi si mai frumosi, unici in felul lor, si ca vor trece la fel de repede… sa fiti sanatosi, copilasi scumpi, sa cresteti mari si frumosi si sa ne umpleti zilele cel putin la fel inca 1000 de ani!

Avem 1 anisor!