Ma gandesc la postul asta de vineri. Singurul lucru cert pe care-l stiu e ca vreau sa scriu despre cum a fost vineri seara la concert. Dar nu-mi gasesc cuvintele neam, chiar cred ca sunt de prisos… cei care au fost acolo stiu si e de ajuns. Si n-au fost deloc putini, cam 4000 de persoane in fiecare din cele 4 seri de concerte. You do the math now .
‘Prezentatorul de televiziune’ stie. Stie bine si sa prezinte emisiuni, televizate sau nu, si sa cante, si sa faca show in adevaratul sens al cuvantului, sa tina oamenii in priza cu miile… as spune fara sa gresesc ca e un artist complet. Si nu, nu-s subiectiva. Si nici cei 4000 de oameni (x 4) nu-s nebuni. Astept cu nerabdare urmatorul concert si ma inclin! Felicitari de asemenea si echipei sale, cu totii oameni talentati si deosebiti. Jos palaria!
PS: nu-mi aduc aminte cand am cantat ultima oara Imnul Romaniei. Ah, da, vineri, la concertul lui Horia Brenciu . La fel de bine cred ca am fi cantat cu totii cu maxima usurinta si ‘un elefant se legana…’, daca ne spunea Horia .
PPS: pana la urmatorul concert imi iau un aparat foto performant. Si-un calmant inainte, sa nu-mi mai tremure mainile cand fac poze .
PPPS: felicitari doamnei de pe locul 21, randul 22, m-a facut sa ma simt tare batrana…
Nu mi-am propus sa fie zi de muzica azi, desi nu e rau deloc sa fie (si) asa… dar nu m-am putut abtine sa nu fug cu gandul la domnia sa, ascultand acest cantec. Multumesc, Taxi!
Taxi si Ada Milea, iubesc un om politic
Va las si versurile, merita!
Aha…
Iubesti un om politic
Destul de hot, destul de rau, destul de gras, destul de mic
Da’ nu-i nimic, pentru ca e si el om politic
E om numai un pic
Restu-i politic
E om numai un pic
Restu-i politic
Romeo si Julieta
Erau tampiti, fara-ndoiala
Ce dragoste e aia care te baga-n boala?
O dragoste mare te sufoca, te sugruma, te consuma
O dragoste mititica este mult mai buna, d-aia
M-am gandit, ca sa nu patesc nimic
Cel mai bine pentru mine ar fi sa iubesc un om…mic
Asa ca..
Iubesc un om politic
Destul de hot, destul de rau, destul de gras, destul de mic
Da’ nu-i nimic, pentru ca e si el om un pic
E om numai un pic, restu-i politic
E om numai un pic, restu-i politic
Iubesc cu detasare
Sunt foarte putin solicitata
Dragostea-i autentica, desi extrem de relaxata
Oricum…inima lui foarte de mica n-ar putea sa faca fata
Daca dragostea mea ar fi mareata
Paradoxal…desi are buzunarul gros ca-i miliardar
Nu este altceva decat un om de buzunar
Iubesc un om politic
Destul de hot, destul de rau, destul de gras, destul de mic
Da’ nu-i nimic, pentru ca e si el om un pic
Un pic
E om numai un pic, restu-i politic
E om numai un pic, restu-i politic
(Eu, hot? Mi se pare o acuza cel putin deplasata si total nefondata. E adevarat ca am imprumutat
acei bani din fondurile fare, dar pana la urma firma este a copiilor mei, nu este a mea pentru ca
este a copiilor mei, deci nu este a mea.
Rau, da. Sunt rau cu cei care nu ma lasa sa-mi dedic intreaga viata si activitate prosperitatii
acestei tari al carei fiu sunt.
Gras? Ce sa zic…poate ca m-am implinit putin in ultimul timp, dar asta numai pentru ca stau de
dimineata pana noaptea la birou in slujba acestui popor.)
E un om foarte mic, foarte mic, foarte mic, mic, mic, mic, mic, mic
E un om foarte mic, foarte mic, foarte mic, mic, mic, mic, mic, mic
E un om foarte mi, c foarte mic, foarte mic, mic, mic, mic, mic, mic
Restu-i politic
Restu-i politic, politic, politic, politic…
[...]
Iubesti un om politic
Destul de hot, destul de rau, destul de gras, destul de mic
Da’ nu-i nimic, pentru ca e si el om un pic
E om numai un pic, restu-i politic
E om numai un pic, restu-i politic
E om numai un pic, restu-i politic
E om numai un pic, restu-i politic
E om numai un pic, restu-i politic
E om numai un pic, restu-i politic
E om numai un pic, restu-i politïc.
Imi doresc o casa cu geamuri mari, cat un perete de mari. Si-un pat langa geamurile cele mari. Si-un foc in semineu. Si sa ninga, asa cum ninge acum, in Bucuresti!
Vremea de afara nu zice ca-i ianuarie. Poate nici septembrie, dar eu asa ma simt de parca ar fi. Nici luni nu e, asta e clar, dar e prima zi de dupa vacanta, deci clar ma simt ca intr-o zi de luni.
Enjoy it, melodia e superba, face bine la suflet, chiar si intr-o zi de joi!
PS: am senzatia ca am mai postat-o o data pe blog, ciudat déjà vu…
Am primit o leapsa de la un suflet drag, e o leapsa frumoasa de la o persoana si mai frumoasa, asa incat n-o pot refuza.
Nu pot spune ca sunt omul unui singur gen de muzica. Imi plac toate, sau mai bine zis, din toate cate putin. Exceptand manelele, or fi bune si ele la ceva, dar nu pentru mine.
Dar, toate la timpul lor, asa incat au fost ani in care am ascultat un anumit gen de muzica, s iani sau momente, in care am preferat ceva la polul opus.
A fost rock-ul adolescentei fratelui meu, si-l copilariei mele deopotriva, pentru care ii multumesc, caci a deschis minti si inimi. De la el am invatat sa iubesc Queen si pe al sau Freddie, cu bune si rele si tot ce-i al lor, iar dintre toate creatiile lor minunate, aleg, cu greu, vestitul Show must go on, melodie care m-a urmarit multi ani dupa moartea lui Freddie. Tot atunci am vibrat pe Metallica si pe Guns’n Roses, inca vibrez si acum, alta varsta, alt trup, alta minte, cu alte dorinte, aceeasi vibratie.
Au fost si alte momente, pe la 15 ani cred, cand am ascultat Prodigy, over and over, am ascultat si-am privit, m-au fascinat videoclipurile lor si chiar si acum, cand sic and, sunt buni la sufletul omului.
A fost muzica frantuzeasca ceva mai tarziu, cu mintea mai coapta, o etapa ce inca arde, si-un exemplu de melodie de pus pe Repeat, pana la infinit si inapoi: ZAZ, je veux.
A fost vremea lui Tudor Gheorghe, vremea copilariei, a muzicii parintilor mei, si a maturitatii in acelasi timp. Este vremea lui Tudor Gheorghe si nu cred ca va muri vreodata pentru mine. L-am redescoperit cu alti ochi si alt suflet si sper sa am un dram de intelepciune si forta, astfel incat sa-l dau mai departe. De departe, preferatele mele sunt Au innebunit salcamii si In fiecare zi ne batem joc.
Sa nu uit de Loredana, printre putinii artisti romani, in adevaratul sens al cuvantului (parerea mea, desigur). Pe care Loredana am ascultat-o chiar recent, iar preferata mea este: Zig Zagga.
Copiii si magia muzicii, un nume foarte bine ales pentru un spectacol bun si el. As spune ca e destinat copiilor peste 4 ani, dar sunt sigura ca in multe cazuri si copiii de 3 ani il pot aprecia la o valoare justa.
Se intampla la Opera Comica, in fiecare vineri, incepand cu ora 19.00. Noi am fost cu hunii si cu verisoara lor (8 ani) vinerea trecuta.
Ce sa zic, va recomand din toata inima, incepand undeva de pe la 3 ani. Spectacolul dureaza 1 ora, nu aveti acces in sala decat de la 18.50 si va sugerez sa ajungeti cam atunci, nu va ia nimeni scaunul de sub fund si locuri sunt berechet, chiar si la etaj. Noi am ajuns, gratie bunicilor, pe la 18.20 si cred ca asta-i motivul principal pentru care hunii n-au rezistat la ultimele 10 minute din spectacol. Dar au rezistat foarte bine 1 ora si 20 de minute, cu tot cu timpul de asteptare, in conditiile in care era seara si erau dupa o zi de ‘munca’ la cresa, asadar e absolut explicabil de ce n-au avut rabdare pana la final. Un alt motiv ar putea fi selectiile de opera pe final de spectacol, care nu i-au placut lui Robi, suparat oricum ca nimeni nu vroia sa aprinda lumina in sala. Edi l-a urmat pe fratica spre iesire batand din balme si dansand, o data cu intreaga sala, cred ca ar fi fost in stare sa adoarma pe muzica acolo, daca si fratica ar fi vrut.
Va invit sa vedeti aici un filmulet de prezentare, si va rog sa ma credeti pe cuvant ca totul se intampla exact ca in filmuletul cu pricina, nu e niciun very best of cum credeam initial, nu au ascuns nimic la montaj, e chiar asa cum se intampla in realitate.
Mai jos niste poze si filmulete facute de noi (eu cu Edi), pe care va invit sa le vedeti pana la final, nu am putut face o selectie, imi plac toate (scuzati va rog calitatea, e tot ce am putut cu hunul in brate si cu aparat neprofi). Si daca cineva recunoaste aria din fundalul Baletului Mirandolina (cine o canta, cum se numeste) dau o bucata de aur daca o imprataseste cu mine. Robi e fan, mare-mare fan, o cantam in fiecare seara, e amuzant si util, dar mai util, si chiar mai amuzant, ar fi daca am putea sa o ascultam in original. In varianta lui Robi, melodia se numeste “tântâl-tântâl”.
Singurul lucru ce ne-a deranjat/mirat putin a fost muzica prea tare. Sau eram noi prea aproape de boxe, nu stiu… sau daca aveam 4 ani, nu ne mai mira nimic.
Cel mai mult le-a placut Baletul Mirandolina, hunii au fost absolut fascinati si au participat activ, aplaudand, dansand si fredonand.
Frumoase au fost si primele 3 momente de muzica si dans, interactive, micii cantareti dansand printre randuri, printre noi, invitandu-ne la spectacol.
Noi vom repeta experienta in primavara, ca sa ma asigur ca ramanem pana la final, cand am simtit si eu ca traiesc:). Mai mult decat atat, ma bate gandul sa incerc sa merg si la alte spectacole de la Opera Comica, organizeaza periodic, insa nu sunt dedicate special copiilor, cu exceptia acestuia.
.
