Live, cu Larry Cohen

Despre parerea mea fata de Larry Cohen, autorul cartii Playful Parenting cred ca stiti deja, am scris in nenumarate randuri despre cartea sa de parinteala playful.

 

 

 

 

 

 

 

 

Am rasuflat usurata cand am vazut ca vine in Romania, sa ne invete ce si cum. Asadar, pe 26 si 27 mai, la Howard Johnson, pentru o zi sau doua, la alegere, afla Cum sa iti cresti copiii prin joc, un eveniment organizat de Atelierele de Parenting, avandu-l ca invitat special pe Larry Cohen. Eu vreau tare de tot sa merg, cu siguranta n-o sa pot fizic sa particip la ambele sesiuni, sper inca macar la prima sa pot ajunge.

Detalii pentru inscrieri aici.

De ce-mi place sa fiu un parinte Playful (III)

Nu, n-am terminat de citit cartea Playful Parenting. Citesc doar in metrou si-n ultima vreme am facut o pauza. Am relaut de curand si cel mai recent paragraf care merita notat si explicat este:

“When we constantly tell children what they should or shouldn’t do, they have no room to think for themselves and are forced to choose between resentful obedience or defiant rebellion. Playfulness helps them think for themselves, even about serious topics.”

Scenariul e cu siguranta cunoscut: “Du-te acolo! Nu arunca jucariile! Lasa telecomanda! Tine paharul drept! Ai grija pe unde mergi! Nu tipa! Mergi mai incet! Mananca tot! Trebuie sa tii piesa asta asa! Acolo nu este voie! O sa cazi, daca faci asta!”

Sigur, pentru sanatatea mintala, dar temporara, a unora dintre parinti, cele de mai sus pot fi lucruri de bun simt. Nu intru in aceasta categorie, desi, recunosc, in perioade de oboseala maxima, m-am trezit dandu-le hunilor astfel de replici.

Dar imi place sa cred despre mine ca sunt in plin proces de crestere maturizare si ca de fapt nu imbatranesc, ci ma fac mai inteleapta pe zi ce trece (si modesta, da?:)) si ca invat continuu. Din propriile greseli si experiente, din experientele altora, din carti, dar mai ales, de la huni. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa cred eu ca hunii nu pot sau nu stiu sa faca un anumit lucru, dar sa observ, lasandu-i sa se descurce singuri, ca se descurca foarte bine!

Asadar, dragi parinti, lasati-i sa incerce! Lasati-i sa invete pe pielea lor. Lasati-i sa cada. Lasati-i sa se murdareasca, sa guste din tarana – in limitele singurantei, desigur – dar lasati-i sa descopere lumea in care traiesc pe cont propriu! Lasati un spatiu, vital, intre voi si ei. Lasati-i sa capate incredere in ei, fiti acolo in caz ca va cer ajutorul, dar nu incercati sa va impuneti propriile reguli, cunostinte, standarde asupra personalitatii lor. Nu veti putea tot timpul sa le suflati in ceafa si sa-i protejati de tot si toate, oricat de mult ati dori asta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si lasati-i sa se joace sau jucati-va impreuna cu ei. Asa vor invata mai usor lucruri noi, vor invata de drag, vor intelege lumea din jurul lor, cu toate lucrurile alea serioase si importante pe care noi ca parinti vrem sa le stie copiii nostri. Hunii stiu deja foarte multe cifre si litere, stiu formele si culorile, isi recunosc numele scris pe hartie – si n-am facut absolut nimic special in sensul asta. Si exemplele ar putea continua.

PS: Am mai scris despre Playful Parenting o data. Ba chiar si a doua oara. Si-o sa mai scriu.

Sursa foto: aici. Unde veti gasi si cateva exemple de cum sa va jucati cu cei mici si cum sa-i invatati, in joaca, lucruri serioase.

Jucariile noastre de toate vremurile (III)

Inca una si ma duc, vorba reclamei. Din seria jucariilor noastre, I si II, astazi ultima parte.

Puzzle tip incastru

 

 

 

 

 

 

Una dintre cele mai iubite jucraii de huni, si de mami, tinand cont de valoarea educationala. Avem foarte multe variante, cu animale, cu litere, cu cifre, cu forme geometrice, cu masini, cu sunete sau fara, in forma de cuburi sau nu, in relief sau nu, cu textura speciala sau nu. Toate ale noastre sunt din lemn si toate marca Melissa & Doug, vi le recomand cu caldura, undeva de pe la 1 an si jumatate.

 

 

 

 

 

 

 

Lego si alte jocuri de constructie

Aici gama e foarte variata si (aproape) pentru toate varstele. Noi inca preferam lego si jocurile cu cuburi. Constructiile nu sunt deocamdata complexe, nici nu trebuie, si le fac intotdeauna cu ajutorul meu. Nu atat din nepricepere, cat din placerea de a face ceva impreuna cu mine.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Carti, carticele

Aici stam prost. A investit mami cat curpinde in tot soiul de carti: de povesti, enciclopedii, carti tip puzzle, carti cartonate cu poezii pentru inceputuri, carti de colorat, cu abtibilduri (astea au starnit ceva interes), carti muzicale, carti de construit avioane, carti cu siret, carti cu magneti, atlas animale cu magneti etc. Cu toate astea, hunii nu s-au aratat interesati mai mult de 10 minute. Mai mult decat atat, le rup, si ma doare sufletul, asa ca am zis sa luam o pauza. Stau bine merci in biblioteca pana cand invatam ce se face cu ele.

Numaratoare

Unul dintre putinele cadouri primite. Am primit una de Craciun anul trecut cred, cu personajele din Winnie the Pooth, pe culori si forme, cu piesele de numarat suficient de mari pentru a putea fi manevrate de catre un copil de 2 ani.

Foarte utila, ajuta la invatarea culorilor, a formelor, copilul invata sa faca asocieri, si evident, sa numere.

 

 

 

Xilofon

Si in general orice instrument muzical a avut un real succes la huni. Acum suntem in cautare de chitara.

 

 

 

 

Jucarii turn/piramida Montessori

Foarte utile si relativ ieftine, noi le-am folosit dupa 1 an, si inca ne mai jucam cu ele. Noi am avut din plastic cu o ratusca-n varf de bat, dpdv calitativ sunt mai bune cele din lemn, mie insa mi-a fost teama de hunul-dezlantuit-care-arunca-cercul/batul-de-lemn-in-capul-hunului-cuminte.

Sursa: aici

 

 

 

 

Parcare masini

Au primit una mititica, nu stiam cum se vor descurca cu ea, de Pasti. A avut un succes enorm, dar nu a rezistat foarte mult, probabi n-am ales cea mai buna varianta. Piesele se demontau relativ usor (asta nu e intodeauna un lucru bun) si erau cosntruite dintr-un plastic nu foarte rezistent. La anul luam alta, din lemn.

 

 

 

Cerb gonflabil

Sigur ca poate reprezenta si altceva, poate fi si o minge cu maner de sarit (am avut si din asta, dar nu gasesc poza). Pe la un an l-am luat, abia spre 2 ani si-a gasit utilitatea. Si acum il folosesc cu drag.

 

 

 

Masini si mingii

Le-am lasat special la final, intrucat din astea avem cele mai multe, cele mai diverse, si intrucat nu ma pot hotari asupra catorva exemple pe care sa le postez aici. Mentionez insa ca printre favoritele lor sunt masinile simple, mici sau mari, fara functii, cu care se iau la intreceri sau le aliniaza frumos in parcare, pe covorasul cel verde din camera lor.

Atat pentru moment, sigur mai sunt foarte multe de spus, revin pe masura ce imi amintesc.

Spor la cumparaturi!

Jucariile noastre de toate vremurile (II)

Continuarea postului de ieri despre jucarii, intrucat mai avem muuulte de spus.

CD player de la Fisher Price

Bun, insa nu chiar de la inceput. Strict pentru cantecele, nu alte activitati. Poate fi o solutie pentru melomani .

Sursa: aici.  

 

 

 

 

Ursuletul iTeddy

Buna inventie, daca stii cum sa cauti programul ala de converteste filmele pe care le poti incarca in burtica ursuletului. Pe scurt, e un ursulet cu un mic TV incorporat, n-as spune ca e foarte educativ, dar ii tine ocupati pe cei mici. Treaba cu educatul e oricum foarte relativa, depinde pana la urma si ce filmulete/poze/muzica incarci, un Baby Einstein poate fi educativ pentru multiJ. Foarte util la drum lung, pe noi ne-a salvat de multe ori cand erau hunii mititei.

Sursa: aici. Scump, dom’le, scump!

 

 

Laptop

De care o fi el, piata prezinta o puzderie de modele. Hunii l-au primit anul trecut de la Mos Craciun si abia anul asta au inceput sa inteleaga activitatile de acolo (le plac in special cele cu litere si cifre si jocurile de asociere, potrivire, si, evident, cantecelele). E o investitie buna, dar la timpul lui, nu prea devreme. Oricat de simplu ar fi, un laptop presupune activitati pentru copii de peste 2 ani. Al nostru e din cele mai simple.

 

 

 

 

 

 

Orga muzicala cu scaunel

Din nou, o investitie excelenta, in cazul meu si economica: desi costa ceva, e acel tip de jucarie/instrument care nu trebuie cumparata in dublu exemplar. Au folosit-o pana la epuizare timp de 6 luni, din momentul in care le-am luat-o (2 ani). Chiar ma gandesc sa cumpar alta, la cat de mult le-a placut.

Sursa: aici.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Calutul cu roti

L-am luat cand hunii aveau 1 an, initial nu l-au folosit decat ca balansoar. De pe la doi ani, au descoperit ca e fun sa mergi cu viteza prin casa sic a e si mai fun sa poti controla asta. Pe la 2 ani si jumatate l-au experimentat si afara. Il folosesc inca si acum, zilnic, cu mare drag.

A fost foarte ieftin la vremea respectiva, acum vad ca e ceva mai scump. Gasiti oricum foarte multe variante ale acestui instrument-jucarie, care pentru noi s-a dovedit a fi extrem de util.

Sursa: aici.

Cort cu bile

A fost printre cele mai atractive ‘jucarii’ din magazinul hunilor. Cu orele stateau in el, era mica lor cazemata/ascunzatoare, plin ochi de bile si alte mingii si mingiute. S-a rupt si n-am luat altul, din lipsa de spatiu:(.

Gama e foarte variata si in acest domeniu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Jucarie gonflabila

Cu sau fara bile, noi am avut un tren/locomotiva de mare, mare succes si el, si cam la fel de plin de bile si mancator de spatiu ca si cortul. Partea mai putin buna e ca se poate sparge usor si nu poate fi reparat 100%.

Am avut si piscinuta, pe care le-am montat-o in casa, dupa 1 an. Plina de bile si huni, dupa cum vedeti mai jos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fotoliu puf

Nu e chiar o jucarie, dar a fost foarte bine primit de catre huni. Anul asta l-am dat, dupa renovare. Tot din lipsa de spatiu:(.

Sursa: aici

Masuta activitati

Au folosit-o de pe la 2 ani, am cumparat una ieftina din Real, cam la vreo 100 ron (accesoriile si hunul nu sunt incluse in pret) si am personalizat-o cu tablitele magnetice din cartea de la Teora, pe care le-am insurubat ca sa nu fuga. Foarte utila si hunii foarte interesati de ea.

Caut sa le iau una noua, ceva mai mare, mai pentru juniori, eventual un mini birou sau ceva asemanator.

Tablita Magnetica

Variantele sunt foarte multe, noi am avut 2 diferite, din cele mai ietine: o carte de la Teora cu cifre si tablita magnetica incorporata si respectiv, tablita magnetica simpla care se gaseste pe la orice taraba din orice piata.

Un exemplu aici.

Revin maine cu partea a III-a.

Jocul – bucurie vs. terapie

Cine nu stie sa se joace, dar mai cu seama, cine nu vrea sa se joace, este cu siguranta un om trist si foarte putin colorat. Mi-a placut dintotdeauna sa ma joc, dar candva intre adolescenta si viata mea de mamica, am incetat a ma mai juca, decat poate, cel mult, jocuri pe calculator. Am devenit, fara sa vreau si mai ales fara sa-mi dau seama, un om trist, un om mare si trist.

Marea revelatie si redescoperire a jocului a fost o data ce au venit hunii in viata mea. Dincolo de faptul ca e amuzant pentru toate partile implicate, vad in joc, in orice fel de joc, cea mai buna si la indemana modalitate de a alunga stresul de peste zi (care cel putin in cazul meu exista din belsug), de a elimina frustrari, de a ma elibera de sentimente si ganduri negative. Sigur ca nu am intotdeauna dispozitia si aplecarea pentru joc, dar am noroc ca am copiiJ, care ma atrag in jocurile lor, vrand-nevrand. Pentru mine jocul este terapie si cea mai sigura modalitate de a ma apropia de huni, de a le fi alaturi in lumea lor in care jocul ocupa 90% din timp.

Jocul este insa folosit cu success ca terapie de catre specialist, in special in tratarea copiilor cu probleme. Si asta nu se intampla chiar dintotdeauna, dar imbucurator este faptul ca, in utlimii ani, din ce in ce mai multi adulti, specialist sau nu, au ales jocul ca modalitate de vindecare a copiilor cu probleme.

“Chiar daca copiii traverseaza situatii dificile (de abandon, spitalizare, boala incurabila), ei vor fi intotdeauna receptivi la iubire. Chiar daca trupul este schimonosit de boala, sufletul este insetat sa descopere bucuria de a trai. Ca si specialisti, noi avem o misiune foarte frumoasa, dar extrem de pretentioasa. Fie ca ne facem lucrarea in marele domeniu al artei si folosim drama, muzica, miscarea sau jocul, mereu vom fi chemati la un exercitiu al unicitatii, al ascultarii, al reflectarii si al actualizarii.

Jocul reprezinta sursa, dar si resursele energetice ale copilului, si este calea minunata de a explora experientele traumatizante sau amenintatoare (cum ar fi o cura de citostatice, interventii chirurgicale, procesul de dializa, etc). Terapia prin joc, ca si orice alt demers terapeutic, reprezinta un proces de optimizare, de suport sau de recuperare a potentialului atat de divers al copilului. Insotit de pasiune si constiinciozitate, de libertate si fantezie, da rezultate uimitoare.” Mariana Isac, Terapeut prin joc.

“La fel ca si viata si dragostea, jocul nu poate fi definit, deoarece este un proces. Cel mai bun lucru in viata copiilor este jocul. Este posibil sa supravietuiesti fara joaca, dar nu sa traiesti. Toti copii sanatosi se joaca.

Jocul aduce copiilor ocazia de a asimila ceea ce in viata reala ar putea fi dificil sa inteleaga; aceasta este forma lor de autoterapie, modul in care lucreaza asupra confuziilor, anxietatilor si conflictelor lor. Multi copii nu sunt capabili sa exprime nevoile, trairile si sentimentele proprii, dar jocul devine un mijloc de exprimare accesibil.

Terapeutul trebuie sa inteleaga si sa interpreteze acest limbaj al copilului, pentru a comunica la nivelul lui. Aria terapiei prin joc este special adaptata diferitelor nevoi ale copiilor, pentru a le da acestora siguranta, sentimentul caminului si posibilitatea unui contact normal cu cei din jur.

Jocul este un proces de invatare care ofera un larg evantai de posibilitati prin care copiii si adolescentii isi manifesta si isi dezvolta fantezia si aptitudinile. Jocul, preocuparea activa, ajuta si influenteaza pozitiv psihicul copilului aflat in dificultate si tocmai de aceea este un real mijloc terapeutic adjuvant al tratamentului medical.” Valoarea terapiei prin joc, de Adriana Teodoru si Angela Balan, psihologi la Institutul Oncologic “Prof. Dr. Alex. Trestioreanu”, Bucuresti

De ce e atat de important jocul in viata copilului (si nu numai):

• Dezvolta personalitatea copilului
• Dezvolta vocabularul si simtul comunicarii
• Dezvolta capacitatea de integrare si adaptare la grup (grup scolar, familie sau grup de joaca)
• Dezvolta stima de sine si ajuta la constientizarea rolului si sentimentului de apartenenta la grup
• Dezvolta creativitatea copilului

“To stop a child from playing is like stopping an adult from talking and thinking.” Lawrence J. Cohen, Playful Parenting

“Un copil care nu se joaca, nu este un copil, iar omul care nu se joaca a pierdut pentru totdeauna copilul care traia in interiorul sau si de care ii va fi groznic de dor.” Pablo Neruda

“Cand nu mai esti copil, ai murit de mult.” Constantin Brancusi

De la Terapia prin joc si dramaterapie, un articol pe care-l gasesc util aici.

Surse: aici, aici, aici si aici, si pentru poze aici, aici si aici.

PS: am scris articolul asta influentata de Playful Parenting despre care v-am mai vorbit si pe care o citesc in prezent, dar si din discutii avute in ultima perioada cu diverse persoane, parinti, despre care am descoperit ca nu se joaca impreuna cu copiii lor. Fie ca nu stiu, fie ca nu inteleg importanta jocului, fie ca nu-l considera demn de un adult. Mie mi se pare trist si uimitor in acelasi timp. Dar e o realitate.

De ce-mi place sa fiu un parinte Playful (I)

Puteti sa ziceti ca am facut o obsesie pentru cartea asta (poate chiar asa e), puteti sa ziceti ca ma transform, vrand-nevrand in promotorul ei sau al autorului (asta chiar nu e asa), puteti sa spuneti ca n-am nimic de castigat (au contraire, e un castig imens), puteti sa credeti ca it’s all about marketing&advertising, dar tot nu ma voi abtine in a posta, cand si cand, cateva randuri intelepte tare, randuri care imi atrag sau mi-au atras atentia, din cele aproximativ 150 de pagini citite din Playful Parenting.

“Play is children’s main way of communicating. To stop a child from playing is like stopping an adult from talking and thinking. To control every minute of their play is like controlling every word someone says. But to leave children all alone in their play all the time, every day, is like spending the day with other adults and never talking to them.”

O sa spuneti, poate, cum imi spune cineva de-l stiu eu: “Bine-bine, dar cum adica eu nu-i las sa se joace?” Exemplul de mai sus se potriveste la fix cu situatia in care un copil (sau doi sau trei) se joaca zgomotos (asa cum se joaca toti copiii de altfel), la ore nu tocmai potrivite (potrivite pentru cine? pentru noi, parintii obositi si stresati dupa o zi lunga la serviciu? Sau pentru vecinul care adoarme o data cu gainile? Care e timpul potrivit de joaca pentru copii?), intr-un mod nu tocmai adecvat (adica tranteste toate tacamurile din casa pe gresia din bucatarie, de la o distanta considerabila, suficient de mare incat zgomotul produs, mult asteptat, sursa lor de fun, sa fie pe masura), situatie in care adultul ii spune sa lase tacamurile, sa se joace mai incet, sa se joace in camera lui, sa stea linistit, ca e seara, etc etc etc. Adultul nu-i spune nimic cu rautate, poate nici nu tipa (hopefully!), dar mesajul transmis cu toate bunele intentii este de fapt acesta: nu te mai juca, nu mai vorbi, nu mai invata, stai asa si fa doar ce-ti spun altii sa faci! Nu incerca sa descoperi lucruri noi, nu pleca la drum cu un minim de incredere in tine ca poti face in viata lucruri noi, mari, pe cont propriu. Ei, daca privim din unghiul asta, parca imaginea nu mai e asa de plina de bune intentii, nu?

Sunt lucruri de un bun simt evident, pe care ma chinui tare sa le intiparesc in mintea celor ce au grija de huni in lipsa mea. Intampin mari greutati, din pacate:(. Incerc sa schimb mentalitati si opinii, intiparite adanc, inca din copilaria demult uitata a adultului din prezent, copilarie cu propriile ei angoase si lipsuri, ce se cer acum transferate asupra hunilor mei, din nefericire…

Pentru cine nu stie, am mai vorbit despre acest util instrument aici. O sa revin asupra subiectului, mi se pare asa de frumos si simplu explicat, atata lumina (imi) ofera cartea asta, incat e pacat sa nu impartasesc cu altii, fie si macar pe bucatele.

Sursa pozei: aici.

Carte cu si pentru parinti: Playful Parenting

Sigur, este tot o carte cu si despre copii, n-am iesit inca din aceasta zona de interes, situata la nivel maxim pentru mine de ceva vreme buna. Si nici nu vreau, de altfel. Si nici nu strica, asa ca de ce nu?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este vorba despre  Playful Parenting, de Lawrence J. Cohen, aici un review, am inceput deja s-o citesc. Nu review-ul m-a convins, ci senzatia pe care am avut-o cand am auzit de ea prima oara: senzatia ca acolo voi gasi ceea ce deja fac si mi se intampla de ceva vreme, si mult mai mult decat atat, voi gasi cai de a face asta mult mai bine, voi completa ceea ce stiu deja. E prima oara cand mi se intampla asta cu o carte, culmea!

Esential: bebe si jocul

Este foarte important sa interactionezi cu bebe inca din primele clipe de viata. Este util atat pentru dezvoltarea lui armonioasa, cat si pentru construirea sau intarirea relatiei dintre voi. Sigur, nu te astepta totusi la prea mare interactiune la inceput…. Chiar daca te intelege, nu va putea sa-ti raspunda cu aceeasi moneda decat mai tarziu, cand va putea sa-si coordoneze miscarile.

De ce sa ne jucam cu bebe?

-          Pentru ca il ajuta pe bebe sa invete lucrui noi atat despre tine, cat si despre el si despre lumea care-l inconjoara;

-          Pentru ca asa invatam sa-l cunostem;

-          Pentru ca asa ne cunoaste si el pe noi

-          Pentru ca asa ii dezvoltam simturile

-          Pentru ca il iubim si jocul e distractiv

-          Pentru ca jocul e benefic pentru dezvoltarea lui psihica si intelectuala

-          Pentru ca nu exista lucru mai frumos pe lume decat zambetul copilului tau

Cu ce ne jucam?

-          La inceput nu vei avea nevoie de jucarii sofisticate. Pentru bebe, tu esti cea mai buna jucarie, cea mai atractiva si vei ramane asta destul de mult timp, chiar si atunci cand va fi constient de jucariile frumoase din jurul sau.

-          Jucarii zornaitoare, fosnitoare, care fac zgomot/canta, viu colorate – printre primele jucarii preferate de bebe

-          Salteluta/centru de activitati

-          Dintre cele mai simple jucarii pe care oricine le are in casa: o sticla de plastic, cutia/pachetul de servetele umede, un scutec de finet, baloane

-          Jucarii educative, pentru o varsta mai inaintata, 6+, care le vor permite bebelusilor sa isi dezvolte noi si noi abilitati

Unde ne jucam?

-          In camera copilului sau in orice alta camera din casa. Indicat este sa ii amenajezi lui bebe un loc pe jos, eventual in fiecare camera, caci se va plictisi repede de peisaj. Pe jos il vei feri de cazaturile din pat, destul de periculoase, si-l vei lasa sa exploreze in voie imprejurimile. Pentru asta insa, ai grija ca intreaga ta casa sa fie amenajata/securizata pentru nevoile si dorintele micului explorator.

-          La baita. Copilul mic adora sa faca baie, acesta fiind unul dintre cele mai propice moment pentru a initia joaca.

-          Dupa baie, la masaj.

-          Afara, in parc, pe iarba, pe banca, in carut…

-          ORIUNDE