Vremea lui “Şe e aia?”

Si ale lui: “Şe faşi acolo?” “Şi acum, şe mai faşi acolo? „Şine e la uşa?” si altele din aceeasi categorie.

Hunii inca nu intreaba “De ce?”, dar presimt ca cele de mai sus fac parte din etapa fix de dinaintea lui “De ce?”, pe care, intre noi fie vorba, abia o astept. Trebuie ceva training, constat asta deja, dar ador sa explic, sa vorbesc, sa negociez, asa ca: “Let it be!”

Si mai e vremea perlelor, o data cu imbunatatirea si perfectionarea atat de rapida a vocabularului hunesc: “Hei, ia ute, mami! Faşe baie ticou’!” N.B.: aveam o pereche de blugi in cada, in apa, iar hunul Edi a ratat momentul initial, i-a vazut doar dupa, facand baie. Logic.

Edi e super fan lego, cred ca v-am mai spus asta. Intr-o seara, eram toti 3 pe covor la ei in camera facand lego. Nush ce l-a suparat pe Robi si a strigat, gesticuland cu o piesa de lego in mana. La care Edi i-a replicat rapid: “Bei! Nu şipa la el!!”.  La piesa de lego, adica. La fel de logic.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ma minunez in fiecare zi de cat de repede evolueaza. Saptamana trecuta mi s-a parut ca au crescut cat altii in zece (saptamani). Presupun ca e “de vina” cresa, ca s-au plafonat cumva in cele 3 saptamani de vacanta si-au explodat acum, la inceperea noului an. Sau poate ca nu i-am mai vazut eu atat de mult timp in actiunile lor zilnice, ci doar la final de saptamana, in weekend, cand mi s-a parut ca am alti copii. In special la capitolul vorbire si relationare.

 

 

 

 

 

 

 

 

In we am descoperit ca pot recunoaste cifrele daca le vad scrise si cateva litere. Robi isi recunoaste numele scris. Si o gramada de desene si forme simple, le place foarte mult sa le desenez: casa, luna, soarele, stelele, pasarile, popacul:), masina, mingea, epantul (elefantul), tulelul (fluturelul), petele (pestele), pulaşul (iepurasul):).

Aseara la somn cantau amandoi “Ne jucam, cu degetele ne jucam…”. Habar n-aveam ca stiu cantecul asta, m-am documentat insa si-o sa-l cantam si impreuna de-acum inainte.

Relationeaza din ce in ce mai frumos impreuna, se ajuta, se pupa si se mangaie unul pe altul in momentele grele:), petrec din ce in ce mai mult timp singuri, inventeaza jocuri pe care le joaca amandoi (isi mananca din palma bomboane/fructe sau alte tipuri de mancare, imaginare, da?, dupa care vin sa ne serveasca si pe noi).

Stiu sa spuna “multumesc”, urmat imediat de “cu placere!” Si sanatate . Cel mai frumos mi se pare cand si le spun unul altuia.

E vremea lui Mickey mare, Mickey mic si Mickey micuts. Dorm cu noi si cu ei, alaturi de alti 3 catei si o broscuta, cate 2 perne mari si cate o paturica per hun.

 

 

 

 

 

 

 

 

E o vreme minunata.

PS: azi hunii implinesc 3 ani si 4 luni.

Advertisement