Insomnia

 

Mi s-a intamplat azi noapte, cam ca in melodia de mai sus. Am aterizat in pat la minunata si, aproape imposibila, ora 22.30, nu ma intrebati cum… ieri am fost la doctor pentru revizia anuala si am ajuns o idee mai devreme acasa, motiv pentru care m-am organizat mai bine si am bagat hunii la somn la ora 21.00. Pe la 22.00 au adormit si eu n-am stat mult pe ganduri, mai ales ca Tatal cel Mare dormea si el deja.

Cum Mos Ene nu venea si la mine, am zis sa mai sorb o stire, pana pe la 23.00 am apucat, apoi a venit langa noi Fiul cel Mic (Edi, si e mic nu ca varsta, din acest punct de vedere e cel Mare, cu vreo 2 minute mai mare. E mic ca forme si asezare, asa mi se pare mie, cantarul si centimetrul zic ca-s fix la fel amandoi….). Eu la mijloc, ca de obicei. Si stau. Si stau. Si ma gandesc. Si chibzuiesc. Si ma sucesc. Si ma rasucesc. Si mi se face cald, in mod sigur de la pilota de 2m / 2m aruncata peste mine din stanga Tatalui cel Mare si din dreapta Fiului cel Mic. Deh, dezavantajul de a dormi la mijloc.

Putin dupa miezul noptii ma hotarasc sa bag o pipa – pana atunci m-am tinut tare ca nu ma duc, sa nu-mi sara somnul … hehe. Si cand ma-ntorc, n-aveam unde sa mai dorm, pe principiul ca cine pleaca la plimbare, pierde locul de onoare. Trag de pilota in stanga, nimic. Trang in dreapta, tot nimic. Reusesc sa ma strecor cumva sub, fara sa deranjez persoanele (co)laterale. Incerc iar sa adorm. Tatal cel Mare sforaie rau si vorbeste-n somn. Cum o putea sa le faca pe amandoua in acelasi timp, nu stiu! Ii trag vreo 3, se linsteste ca prin minune:). Reusesc sa-mi scot nasul de sub pilota si sa respir. Casc. Ma frec la un ochi. Semn bun, zic, acu’ e momentul. Ma intorc. Fiul cel Mic imi sulfa in ceafa la propriu siiiiiiiiii…. sforaie!! Nu-mi pot crede urechilor, care erau sansele??! Lucru deloc bun, de altfel, avand in vedere ca polipii nu mai sunt si ca nici nu e racit… hm… ma uit la ceas, 01.45.  Ma uit din nou, 02.30 si niste ‘mamiiiiiii’ prelungi din dormitor. Sigur am atipit intre timp. Ma duc la Fiul cel Mare. Il mangai. Adoarme. Adorm si eu, pe salteluta de jos, fara perna. Dorm un somn cu vise si cu intreruperi. La 06.30 Tatal cel Mare imi aduce telefonul care sunase enervant. Ma tarasc de pe salteluta abia in jur de 07.00. Mda, si azi intarziem… ma indrept spre haine, care nu, nu-s la locul lor, ci in dulap (nu, nu asta e locul lor). Ma intampina Fiul cel Mic, vesel nevoie mare. Odihnit, cu siguranta. Il trimit sa-l trezeasca si pe fratica. Reuseste. Toate bune, pana la urma. Iar eu acum sunt cat se poate de fresh. V-am spus ca trebuie sa dorm mai putin.

Buna dimineata!