Intalnire cu Mos Craciun, partea a doua

Partea intai, dupa cum poate va amintiti, a fost la Muzeul Taranului Roman. Aseara a avut loc cea de a doua intalnire face to face cu Mos Craciun din acest an, la mami “la pepici”. Nu comentez despre organziare si petrecere in sine, dupa cum va spuneam, incerc sa iau doar partile bune din tot ce ni se intampla, iar partile bune in acest caz au aratat ca toti copii s-au simtit bine, Mos Craciun a sosit in persoana si a avut cadouri pentru fiecare, asadar la final toata lumea a fost multumita.

Ce-am observat si merita notat, intr-o ordine pur aleatorie, reactii de huni la 3 ani si 2 luni:

-          Desi audienta era formata in mare din copii de la 5 ani in sus, hunii au incercat sa se integreze intocmai si sa participe la toate activitatile, chiar daca nu le intelegeau, le imitau;

-          Au fost singurele statui miscatoare din jocul de-a statuile, haiosi si verzi, veseli si luminosi (pentru tricourile cu strumfi si pentru faptul ca au fost imbracati identic, n-am niciun merit, tati rules!)

-          Nu s-au conformat niciunei reguli, mai ales Edi: cand au fost rugati sa stea in cerc nush exact de ce, Edi al meu a sarit fix in mijlocul cercului format si a inceput sa se invarta si sa danseze dupa pofta inimii ;

-          N-au plans deloc dupa tati cand i-a adus si apoi a plecat, abia acasa au intrebat de el;

-          Au fost relativ timizi, si la vizita prin birou de dinaintea petrecerii, si la inceputul acesteia;

-          M-au cautat din priviri non-stop, initial am crezut ca mi se pare, dar si colegii au observat. De indata ce se asigurau ca sunt acolo si n-am plecat, isi reluau activitatea;

-          Contrar tuturor asteptarilor mele, Robi a dovedit o usoara timiditate (sa se-nteleaga, acasa Robi face legea si punct!);

-          Am avut cam cei mai veseli si miscareti copii, sau ma rog, asa mi s-a parut mie;

-          Au fost extrem de nerabdatori sa-si primeasca cadoul de la Mos Craciun, stateau in buza Mosului cu manutele intinse, de cateva ori a trebuit sa intervin altfel erau gata sa apuce cadourile altor copii. Ghinion pentru Robi, vreo alti 5 copilasi cu acelasi prenume au fost strigati inaintea lui si nu intelegea mititelul de ce nu primeste nimic, mereu credea ca e vorba despre el;

-          Extrem de nerabdatori au fost si dupa primirea cadoului, l-au desfacut rapid si au aruncat ambalajul la cos din proprie initiativa;

-          N-au exagerat cu dulciurile si sucurile si au cooperat extraorinar de bine pe toata durata acestei excursii – inclusiv au asteptat 25 de minute sa gasim un taxi

Una peste alta, sunt foarte mandra de ei, desi au facut ce orice copil normal ar face si face desigur, la aceeasi varsta. Doar ca eu nu i-am mai vazut “in actiune” demult…

Urmeaza azi partea a treia, deja cred ca s-au vazut cu Mosul si la cresa. Despre asta, la anul, caci de maine sunt oficial in vacanta si eu si ei.