LA MULTI ANI 2012!

Felicitarile noastre de sarbatori

Mos Craciun Exista!

Daca nu v-au convins Scrisorile lui ca exista, daca nu v-am convins la prima intalnire cu el din 2011, nici la cea de a doua, poate la cea de a patra, de acum, veti crede ca Mos Craciun exista (despre cea de a treia nu v-am zis nimic, sic!).

Iaca, pozele de mai jos vorbesc de la sine, eu notez doar ca hunii au fost realmente constienti de Mos Craciun in acest 2011 pe sfarsite, fara sa fi facut eu mari eforturi in aceasta privinta. I-au cantat, l-au admirat, l-au dorit, l-au chemat, l-au hulit, apoi l-au iubit si redescoperit iarasi si iarasi… posibil sa fie ultimul in carne si oase din casuta noastra, la anul doar Mosul in lipsa mai poate pastra magia. Sau cel putin asa cred acum .

 

 

 

 

 

 

 

Sarbatori Fericite de la Bibi!

Si te mai roaga ceva: sa nu uiti de numarul de telefon:

0900 900 040

la care poti dona cel putin 2 euro. Daruieste o picatura de viata pentru Bibi!

Sarbatori Fericite tuturor!

Prin fereastra timpului

Imi place sa cred despre mine ca iau din gri-ul care ma inconjoara numai lucrurile bune si ca am aceasta abilitate de a le observa, cand multi dintre noi trecem grabiti pe langa ele si le ratam. La serviciu, din balconul unde-mi savurez tigarile zilnice in pauze bine meritate:), vad aproape in fiecare dupa-amiaza o mamica. Imi place sa cred ca e mamica, e oricum foarte apropiata de copilul cu care-si petrece dupa-amiezile. Pana mai deunazi credeam ca e pur si simplu profesoara. Sau educatoare. Si ca pregateste activitatile de a doua zi pentru mici ucenici curiosi. Azi imi dau seama ca poate fi pur si simplu o mama ce-si face lectiile cu copila ei, caci azi am vazut si copila. Are parul strans in coada si poarta ochelari, cel putin atunci cand isi pregatesc lectiile impreuna. Caci asta pare ca fac, la fereastra, la lumina blanda a unei lampi clasice si simple. Din spate le privesc senin cateva tablouri viu colorate, cu flori si peisaje, in rame albe. Intr-un colt, vad o bucata de pat cu gratar negru, in stil vechi, cu greutate, fermecator prin vechimea pe care o respira. Ghivecele de flori stau marturie ca ceea ce se intampla acolo zi de zi, e plin de caldura si armonie. Intr-o camera alturata, priveste darz pe geam o barcuta cu vele, asa cum imi doresc eu sa le iau hunilor. Mai intr-o parte este terasa, aranjata si ea cu gust, din care fac cu ochiul doua scaune dornice de companie si de primavara.

Si tot zgomotul pe care-l aud de pe terasa pe care ma aflu in acele momente, dispare ca prin farmec aproape de fiecare data. Sunt numai eu si linistea, si cele doua persoane vii. Si-mi doresc sa pot face si eu asta cu hunii. Imi doresc sa facem lectii, chestii sau orice impreuna, sa-i vad atenti si curiosi si dornici de ajutor, sa stea locului o clipita . [V-am zis ca de la ei din grupa sunt cei mai slabi, cei mai inalti si cei mai nazdravani? Si ca mereu zambesc cu gura pana la urechi, pana si in poze? Nu-i vad stand locului si invatand vreodata linistiti, sau citind, cred ca vor fi genul de copii care vor invata totul din zbor, din joc si in joaca, lucruri serioase, rapid si fara sa toceasca prea mult. Sau cel putin asa imi place sa cred….]

Dar cel mai mult imi doresc sa am alaturi caldura din privirea lor tot timpul, imi doresc sa-i stiu bine, cu zambet in suflet si sclipiri in minte…

Omul care a inventat stiloul

Este un roman si se numeste Petrache Poenaru. Cunoscatorii stiu ca o statie de metrou din Bucuresti ii poarta numele. Eu pana ieri n-am stiut cine e Petrache Poenaru…. Am aflat, evident sau nu, din metrou, de la un bunic care ii explica nepoatei sale cine a fost Petrache Poenaru. Nepoata are cel mult 4 anisori.

Si tot ieri am aflat ca in gaurile mici de aerisire din metrou pot fi ascunsi soricei. Dar ce zic, sigur sunt soricei! Nu stiu de ce ii tot spunea bunicul ca soriceii trag la cascaval si ca metroul e facut din fier, nu se gaseste cascaval acolo, deci soriceii nu au cum sa fie acolo. Hm… dubios.

PS: in alta ordine de idei, un bunic senzational, si la vorba si la port, cu palarie si ochelari fumurii, cu tinuta eleganta si parfum, cu camasa albastra in dungi şic.  Dar mai ales iscusit la vorba si topit dupa nepotica. Jos palaria!

PPS: despre Petrache Poenaru.

Intalnire cu Mos Craciun, partea a doua

Partea intai, dupa cum poate va amintiti, a fost la Muzeul Taranului Roman. Aseara a avut loc cea de a doua intalnire face to face cu Mos Craciun din acest an, la mami “la pepici”. Nu comentez despre organziare si petrecere in sine, dupa cum va spuneam, incerc sa iau doar partile bune din tot ce ni se intampla, iar partile bune in acest caz au aratat ca toti copii s-au simtit bine, Mos Craciun a sosit in persoana si a avut cadouri pentru fiecare, asadar la final toata lumea a fost multumita.

Ce-am observat si merita notat, intr-o ordine pur aleatorie, reactii de huni la 3 ani si 2 luni:

-          Desi audienta era formata in mare din copii de la 5 ani in sus, hunii au incercat sa se integreze intocmai si sa participe la toate activitatile, chiar daca nu le intelegeau, le imitau;

-          Au fost singurele statui miscatoare din jocul de-a statuile, haiosi si verzi, veseli si luminosi (pentru tricourile cu strumfi si pentru faptul ca au fost imbracati identic, n-am niciun merit, tati rules!)

-          Nu s-au conformat niciunei reguli, mai ales Edi: cand au fost rugati sa stea in cerc nush exact de ce, Edi al meu a sarit fix in mijlocul cercului format si a inceput sa se invarta si sa danseze dupa pofta inimii ;

-          N-au plans deloc dupa tati cand i-a adus si apoi a plecat, abia acasa au intrebat de el;

-          Au fost relativ timizi, si la vizita prin birou de dinaintea petrecerii, si la inceputul acesteia;

-          M-au cautat din priviri non-stop, initial am crezut ca mi se pare, dar si colegii au observat. De indata ce se asigurau ca sunt acolo si n-am plecat, isi reluau activitatea;

-          Contrar tuturor asteptarilor mele, Robi a dovedit o usoara timiditate (sa se-nteleaga, acasa Robi face legea si punct!);

-          Am avut cam cei mai veseli si miscareti copii, sau ma rog, asa mi s-a parut mie;

-          Au fost extrem de nerabdatori sa-si primeasca cadoul de la Mos Craciun, stateau in buza Mosului cu manutele intinse, de cateva ori a trebuit sa intervin altfel erau gata sa apuce cadourile altor copii. Ghinion pentru Robi, vreo alti 5 copilasi cu acelasi prenume au fost strigati inaintea lui si nu intelegea mititelul de ce nu primeste nimic, mereu credea ca e vorba despre el;

-          Extrem de nerabdatori au fost si dupa primirea cadoului, l-au desfacut rapid si au aruncat ambalajul la cos din proprie initiativa;

-          N-au exagerat cu dulciurile si sucurile si au cooperat extraorinar de bine pe toata durata acestei excursii – inclusiv au asteptat 25 de minute sa gasim un taxi

Una peste alta, sunt foarte mandra de ei, desi au facut ce orice copil normal ar face si face desigur, la aceeasi varsta. Doar ca eu nu i-am mai vazut “in actiune” demult…

Urmeaza azi partea a treia, deja cred ca s-au vazut cu Mosul si la cresa. Despre asta, la anul, caci de maine sunt oficial in vacanta si eu si ei.

 

 

Muzica si muzici

Am primit o leapsa de la un suflet drag, e o leapsa frumoasa de la o persoana si mai frumoasa, asa incat n-o pot refuza.

Nu pot spune ca sunt omul unui singur gen de muzica. Imi plac toate, sau mai bine zis, din toate cate putin. Exceptand manelele, or fi bune si ele la ceva, dar nu pentru mine.

Dar, toate la timpul lor, asa incat au fost ani in care am ascultat un anumit gen de muzica, s iani sau momente, in care am preferat ceva la polul opus.

A fost rock-ul adolescentei fratelui meu, si-l copilariei mele deopotriva, pentru care ii multumesc, caci a deschis minti si inimi. De la el am invatat sa iubesc Queen si pe al sau Freddie, cu bune si rele si tot ce-i al lor, iar dintre toate creatiile lor minunate, aleg, cu greu, vestitul Show must go on, melodie care m-a urmarit multi ani dupa moartea lui Freddie. Tot atunci am vibrat pe Metallica si pe Guns’n Roses, inca vibrez si acum, alta varsta, alt trup, alta minte, cu alte dorinte, aceeasi vibratie.

Au fost si alte momente, pe la 15 ani cred, cand am ascultat Prodigy, over and over, am ascultat si-am privit, m-au fascinat videoclipurile lor si chiar si acum, cand sic and, sunt buni la sufletul omului.

A fost muzica frantuzeasca ceva mai tarziu, cu mintea mai coapta, o etapa ce inca arde, si-un exemplu de melodie de pus pe Repeat, pana la infinit si inapoi: ZAZ, je veux.

A fost vremea lui Tudor Gheorghe, vremea copilariei, a muzicii parintilor mei, si a maturitatii in acelasi timp. Este vremea lui Tudor Gheorghe si nu cred ca va muri vreodata pentru mine. L-am redescoperit cu alti ochi si alt suflet si sper sa am un dram de intelepciune si forta, astfel incat sa-l dau mai departe. De departe, preferatele mele sunt Au innebunit salcamii si In fiecare zi ne batem joc.

Sa nu uit de Loredana, printre putinii artisti romani, in adevaratul sens al cuvantului (parerea mea, desigur). Pe care Loredana am ascultat-o chiar recent, iar preferata mea este: Zig Zagga.

Ah, da, si colindele de Craciun, pe care le ascult si vara.

N-as putea trai fara muzica. Schimba stari de spirit, schimba drumuri, schimba vieti, schimba totul.

Dau mai deoparte aceasta leapsa frumoasa tuturor celor care doresc, dar in special Roxanei, Ioanei, Cristinei si Cojocaritzei.

Sursa foto: aici si aici.

Sedinta foto pentru Bibi

Un cadou deosebit de sarbatori pentru copilul tau!

E in plina licitatie pentru Bibi, iar eu garantez pentru serviciile oferite. Detalii aici.

Scrisori de la Mos Craciun

Nu pentru Mos Craciun, ci de la Mos Craciun, ati citit bine! Asta au adus spiridusii in noaptea de vineri spre duminica pentru huni, surpriza Calendarului de Advent din ziua cu nr 17. N-au gustat surpriza, era evident!, asa cum se cuvine, abia au avut rabdare sa le citesc, in schimb verisoara lor, da! Mai mult decat atat, si-a primit si o parte din cadoul de la Mos Craciiun, o saniuta, acum nu avem decat sa ne rugam pentru zapada!

Scrisorile au sosit de la Vinemosul.ro, nota 8 pentru amabilitate si profesionalism, mi-au trimis scrisorile dupa ce le-au produs, spre verificare, si orice modificare insemna de fapt reproducerea lor, contra cost. As fi schimbat finalul. In rest, toate bune, la anul le fac by myself.